joi, 30 decembrie 2010

Republica Moldova alunecă în Hău !

Singura țară europeană care și-a păstrat regimul democrat pînă în anul 93 (2009), Republica Moldova demonstrase elocvent cum se poate reveni la regim democrat prin alegeri, organizate chiar de forțele reacționare. Din păcate a demonstrat și cum se poate pierde guvernarea democrată, prin abandonarea esențelor Puterii democrate.
Refacerea alianței reacționare era nu numai previzibilă, ci și firească: 57 % din votanți și-au dat girul, semnînd în alb, pentru abandonarea regimului democrat, astfel încît partidele liberale, anti-democratice, au refăcut înțelegerea care a provocat zurba din 7 aprilie 93 (2009).
Noi nu avem altceva de făcut decît să constatăm. Obligația de-a analiza temeinic și de-a lua măsurile necesare revine Partidului Comuniștilor din Republica Moldova și, bineînțeles, votanților.
Prima răspundere pentru suferințele care vor urma atît pentru masele populare cît și pentru întreg poporul revine Partidului Comuniștilor, deoarece:
- În timpul guvernării sale au fost abandonate instituțiile, întreprinderile și organizațiile socialiste, înlocuite de cele burgheze;
- Partidul Comuniștilor a încetat treptat să mai fie exponentul autentic al maselor populare, iar, ca răspuns, acestea nu i-au mai dat voturile, căci nu și-au mai regăsit interesele vitale în nominalizarea celor aleși; ușor de reținut că, deși masele populare (în primul rînd clasa muncitoare și clasa țărănimii) sînt cam 85 % în societate, în Parlamentul actual această mulțime are ZERO deputați. Este clar că orice prost știe că intelectualii comuniști (toți cei 43 !) nu numai că nu pot să-i reprezinte pe Țărani și Muncitori, dar nici nu pot să le înțeleagă problemele;
- Masele de care vorbim sînt în cvasitotalitatea lor romîni; cum să voteze pe cei care le spun că nu sînt ceea ce sînt ?
- Oameni înțelepți și practici, purtători ai jugurilor străine impuse pe grumazul lor dimp de două milenii, oamenii muncii nu pot vedea cu ochi buni teza susținută și de comuniști -ca, de altfel, de toți ceilalți politicieni- de intrare în Hăul Imperiului European, de care ar fi trebuit să se ferească și să se depărteze ca de ciumă;
- Unirea maselor populare cu cei de o ființă este un lucru așa de simplu încît numai cei lipsiți de analizatorii de percepție primară n-o pot sesiza; Dezideratul Național -unirea cu ceilalți romîni- chiar fără o previziune directă imediată, ar fi putut aduce Partidului Comuniștilor cel puțin 75 % din voturi. Cu o asemenea susținere, nimic nu le-ar fi stat în cale, chiar dacă i-ar fi filat și lupi trădători și s-ar fi împiedicat de ghimpi ucigași...
Bineînțeles că nu sînt absolviți nici membri de partid și nici oamenii muncii pentru că partidul lor și-a abandonat esențele democratice și că -incredibil, impardonabil și scandalos !- candidații în numele lor pentru Parlamentul țării nu erau de-ai lor, din punct de vedere social !
Mai există o șansă la desemnarea Președintelui Republicii -cu alternativa unei noi trădări, oricînd posibilă fiind vorba de intelectuali- iar de nu, alegeri anticipate și, eventual, grea, revenire peste patru ani; cu susținerea, masivă totuși, de 43 parlamentari, ar fi posibil. Le urăm și le dorim succes tovarășilor din Republica Moldova !
30 decembrie 94 (2010)
Prof. Gheorghe UNGUREANU,
Președintele Partidului Comuniștilor (Nepeceriști) -din Romînia

miercuri, 29 decembrie 2010

Blehăieli şi mîzgăleli

Toate mijloacele de comunicare în masă, inclusiv cele de stat –ceea ce este absolut inadmisibil şi impardonabil !- (tv, radio, tipărituri), se întrec, într-o veselie demenţială, în a prezenta, în fiecare zi, în fiecare ceas, de-a lungul tuturor zilelor anului, ştiri, informaţii şi, mai ales, poveţe de îndoctrinare şi ameninţări, pentru înrobirea religioasă a Poporului (în mod special faţă de religiile evreieşti, mai întîi fiind vorba de creştinismul ortodox, cel mai crunt jug antiuman.
Un spectacol scabros cuprinde tot spaţiul public în peste jumătate din zilele anului, întreaga existenţă fiin asurzită şi intoxicată cu blehăieli nesfîrşite -amplificate la maximum în oraşe- şi mîzgăleli dezgustătoare pe toate zidurile, gardurile şi tarabele, ba chiar şi magazinele de diferite tipuri şi mărimi, indiferent de cine sînt proprietarii, caricaturile fiind prezentate, cu neruşinare, drept ... sfinţi, dovadă a complectei uniri în Rău a tuturor capitaliştilor.
Totul te îndeamnă să te încovoiezi în faţa unor chipuri zgîite şi a unor texte oripilante, care îţi provoacă aparatul vomitiv şi te umple de mîîhnire, mînie şi indignare, ştiind că nici măcar o singură instituţie a statului nu afişează imagini şi citate ale adevăraţilor sfinţi ai Daciei, Eroi-Martiri ai Neamului, cu al căror sînge s-au umplut mai toate filele cruntei noastre istorii...
Să rostim, cu evlavie, cîteva nume cutremurătoare: Rexos, Burebista, Decebal, Bobîlna, Ţepeş, Ion Vodă cel Cumplit, Gheorghe Doja, Mihai Viteazu, Simion Barnovschi, Constantin Brîncoveanu, Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, 1907, 13 decembrie 1918, Lupeni, Griviţa, 1929-1933, Nicolae Ceauşescu ...
În locul acestor mari sfinţi reali ai Poporului Dac, apar scofîlcite figuri imaginate ale înrobitorilor străini, transformate în «sfinţi», zei şi dumnezei sălbatici, cu menirea de-a ne tulbura lumina istoriei noastre eroice , mai ales de la inventarea isusului, în anul 465, şi de-a ne întuneca drumul şi viitorul izbăvirii noastre.
Să notăm că, în zilele de duminică, rezervate dezmăţului în onoarea creaturilor bestiale, toată propaganda urmărind distrugerea Omului şi ruinarea comunităţilor, capătă dimensiuni paroxistice, înecînd oraşele în nelimitaţii decibeli belicoşi, faţă de care autorităţile nu întreprind necesarele măsuri legale prevăzute de legea contravenţiilor, a tulburării liniştei publice sau a codului penal...
Pînă cînd, oare, poporul va plăti pentru propria-i distrugere, suportînd greul jug diabolic pe grumazul său ?!?

14 decembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Naşterea ... Somnului !

În urmă cu 1545 de ani, pe pămîntul Daciei, în Dobrogea, un grecotei şi-a stors creierii lui de neguţător hrăpăreţ şi linguşitor, care, astfel, i-au fătat şmecheria evreiascăcu care ni se spurcă astăzi toate mijloacele de comunicare în masă, zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, secundă cu secundă, excrementul mîzgălit, cu ifose de demiurg, fiind numit... Domnul !
De atunci, de la halucinaţia acestui dement -care reprezintă o cruntă batjocorire la adresa poporului său, creator al strălucitului Olimp, populat de zei cu care se joacă omenirea încîntîndu-se şi bucurîndu-şi sufletele şi minţile- o parte însemnată din Europa (şi nu numai) este mitraliată, prin toate mijloacele, inclusiv subliminale, cu condamnarea la veşnică şi supremă Robie totală şi obligaţia de-a-l numi pe spîrc chiar ...Domn !
Culmea tîmpitizării, realizată oficios de statul nostru post-decembrist, în esenţă ecleziastic, este că acel avorton este impus, prin toate forţele, chiar şi prin părţi însemnate ale bugetului de stat, asigurat din greu de oamenii muncii urgisiţi ca niciodată în zecile de mii de ani, ca ... Domnul nostru !!!
Iar ziua stabilită de criminalul grecotei este mînjită cu sintagma provocatoare de vomă - "naşterea domnului", cu care se prosternează impardonabil toţi lălăitorii din tv şi radio, mai ales cele de stat ! Am avut atîţia Domni peste poporul nostru, cu care ne putem mîndri, cu fală ori cu smerenie, dar niciunul care să ne ticăloşească în asemenea hal, pînă la dispariţia ultimei celule de luciditate, noi fiind astăzi poporul cel mai adînc înglodat în dejecţiile religiilor evreieşti, cufundaţi într-un somn sinucigaş, astfel că ne-am putea percepe otrava drept naşterea... Somnului !
Să sperăm că mai sînt între noi suficient de mulţi care nu stau ventuzaţi la tv şi astfel, prin ei, să ne putem salva din Somnul cel de moarte !
Să ne urăm ca să moară... Somnul nostru !
Prof. Gheorghe UNGUREANU
25 decembrie 94

duminică, 19 decembrie 2010

Succes comuniştilor moldoveni !

Reproduc un comentariu înscris în urma comunicatului privind renumărarea voturilor la alegerile anticipate din 28 noiembrie 94 (2010) din Republica Moldova:

Urăm succes comuniştilor !
După renumărarea voturilor apare certă posibilitatea ca, împreună, comuniştii şi PDM să deţină conducerea Guvernului şi a Parlamentului, dacă Preşedintele PDM va avea înţelepciunea necesară în acest moment istoric, menit să elimine nesiguranţa politică din ultimele 18 luni, care a debutat cu dezmăţul derbedeilor şi rătăciţilor din 7 aprilie 2009 şi ar fi pus în mare pericol întreaga evoluţie a ţării.
Sensul principal al pericolului este împingerea ţării în mocirla Imperiului European, poate chiar şi în blocul militar agresiv de tip fascist, NATO.
Din păcate şi partidul democrat, condus de tovarăşul Voronin precum şi PDM optează pentru intrarea Republicii Moldova în Imperiul Cotroman Romano-German. Cumplită eroare !!!
Poate că, aflaţi în majoritate la Putere, comuniştii şi cei care pînă de curănd se declarau tot comunişti, vor fi capacitaţi mai uşor la clarificări esenţiale, de către masele populare şi vor abandona Drumul Dezastrului.
Prof. Gh. UNGUREANU,
Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) - din Romînia
19 decembrie 94

sâmbătă, 18 decembrie 2010

P.C.R. are drept la existenţă (comentariu)

Reproduc aici comentariul meu la comunicatul Partidului Alianţa Socialistă:
Hotărîrea tribunalului de respingere a cererii PAS privind schimbarea denumirii sale este ilegală şi neîntemeiată, în fapt o aberaţie demenţială, fără pereche pe globul pămîntesc; ea este o dovadă că in-justiţia post-decembristă este ticsită de pecerişti extremişti, violatori de legi şi drepturi, terorişti cu veleităţi de despoţi.
De altfel, în cazul dat, magistraţii au demonstrat o totală lipsă de profesionalism, ei neavînd dreptul să blocheze activitatea unui partid în raport de numele acestuia; legea prevede expres care sînt condiţiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească un partid spre a putea fi înscris în registrul special al partidelor politice. Între aceste condiţii NU ESTE ŞI NUMELE PARTIDULUI, ci doar obligaţia de a avea UN NUME (pe care îl vrea Partidul, ci nu peceristul magistrat certat cu legea sau cu dureri de ochi la lectura textului legii !).
Respingînd cererea de A LUA ACT DE SCHIMBAREA NUMELUI Partidului, magistraţii s-au acoperit de ridicol, atrăgînd şi asupra instituţiei pe care o dezonorează, conştient şi premeditat, justificate replici de condamnare şi repulsie.
Este cazul ca autorităţile competente să se autosesizeze şi să dispună cercetarea penală şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi pentru abuz în serviciu; cu aşa magistraţi nu putem scoate "justiţia" din ghilimele !.
Încă o dată se confirmă justeţea criticilor dure formulate de Preşedintele Republicii, tovarăşul Traian Băsescu, la adresa scamatoriilor din sistemul de anti-judecată !
Din păcate, după cum vedem, există încă trei-patru uscături de surcele care dau puroi la moara in-justiţiei, iar demersul trepăduşilor a fost admis, cu maxime şi impardonabile uşurinţă şi neruşinare...
Pe acest fond, constatăm din nou caracterul despotic al statului post-decembrist contrarevoluţionar, aflat exclusiv la cheremul peceriştilor, motiv pentru care se impune să ne organizăm pentru a-l demola din temelii şi, după deratizare, să-l îmbrîncim în lada cu gunoaie, spre a-şi găsi compania specifică...
Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte slugii ei netrebnice - in-justiţia ! Trăiască Socialismul !
P.C.R., vă aşteptăm sub numele propriu; avem nevoie de adversari !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
18 decembrie 94:

duminică, 12 decembrie 2010

Moş Gerilă

Am avut prilejul (şi plăcerea) să scriu deseori (inclusiv poezii) despre Moş Gerilă, personaj mitologic, existent de multe mii de ani în creaţiile folclorice ale popoarelor, întîlnit mai ales la cele din Eurasia de Nord. La noi, pe pămîntul Daciei, are o prezenţă specială, numit chiar Moş Gerilă sau doar Moşul, asociat din vechime, cu multe mii de ani înainte de inventarea Spîrcului evreu, cu momentele din miez de iarnă, cu zăpadă multă şi ger în teritoriile la care am făcut trimitere, în care păstrarea focului în sobă de la o zi la alta era o preocupare de seamă a familiei şi se asigura punîndu-se în foc seara buturi din noduri de copaci din locul înnodării cracilor, ca să reziste pînă dimineaţa.
Pentru că fiica unui popă vecin, devenită cadru didactic şi doctor în domeniul teologiei, îşi foloseşte o deosebită capacitate intelectuală şi abilităţile de cercetător ca să explice, prin fantasmagorii, termenul "crăciun" şi invenţia devenită pornografică prin îmbăloşare religioasă "Moş crăciun", am să reproduc, ca replică la o conferinţă -pe teme religioase- a distinsei vecine, un fragment din volumul al II-lea al cărţii mele "Contrarevoluţia...", scris în anul 2004, ca răspuns la o întrebare:
"Întrebare: Dv. nu respectaţi sărbătorile de iarnă: crăciunul, anul nou, boboteaza ? (Dumitru Sechelariu din oraşul Techirghiol, 24 decembrie 92, Eforie Nord).
Răspuns: Aţi cuprins în noţiunea „sărbători de iarnă” atît pe cele reale ale poporului nostru cît şi pe cele religioase evreieşti; deci pe unele le respect căci vin din tradiţia străveche dacică, de multe mii -sau zeci de mii- de ani, iar altele nu sînt ale noastre, fiind lipite cu mîzgă spurcată de lumina noastră în ultima vreme (de la o sută la cinci sute de ani).
Un moment tradiţional dacic, Crăciunul, a fost îmbăloşat de religiile evreieşti în cel mai stupid mod scabros, transformîndu-l în prăvălie, specifică sistemului evreiesc. Această "sărbătoare" comercială susţinută de prăvăliile religioase -bisericile- sau de magazinele normale, nu are nimic comun cu aşa-zisa naştere a Spîrcului; ea desemnează trecerea la anotimpul de iarnă, specific Daciei, la solstiţiul de iarnă, caracterizat prin sporirea gerului, motiv pentru care strămoşii aveau mare grijă pentru păstrarea focului, a jarului în vatră, pe timpul nopţii, exact aşa cum facem încă în prezent (aspect revenit după decembrie 73 (1989) de cînd a dispărut practic „gazul” lampant de pe piaţă).
Această păstrare a focului se asigură (şi astăzi) punînd în vatră o bucată de lemn cîlţoasă, rezistentă, mai groasă, care se găseşte în cracii copacului (un crac, doi craci); de aici avem craciu-n foc, crăcină („Ia crăcina aia s-o punem în foc la noapte !”) exprimare pe care nu au putut s-o aducă ori s-o preia străinii (căci ei nu pot rosti ci, în afară de Daci şi vecinii tradiţionali, slavii) adăugînd sărbătorii noastre smintitele aiureli evreieşti, despre inventatul Spîrc, metamorfozat în zeu şi despre mamă-sa, născătoare a şapte copii, rămasă, însă, şi cîntată permanent... fecioară !
Crac, craci este cu o familie bogată la noi, în Limba Dacă: substantivul care numeşte atît cracii unui copac precum şi cracul, cracii cioarecilor (şi pantalonilor), cracul, cracii unei văi, unui deal sau munte. Fiecare crac are cracă şi la plural crăci. Familie productivă, ea are alte cuvinte noi, formate prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: crăcană-crăcăni, crăcan-crăcane, Crăcănel, Crăcilă, crăcină, verbe a crăci, a crăcăna, adjective participiale crăcit, crăcănat şi substantive noi din aceste adjective: crăcitul, crăcănatul, inclusiv ca substantive proprii (porecle) etc.
Nici evreii şi nici romanii nu au aceste cuvinte şi nu le pot avea (romanii pentru că nici nu mai sînt) deoarece ei nu au avut şi nu au nici motivarea materială a fenomenului (nefiind nevoiţi să folosească, pentru păstrarea jarului, craciu-n foc.
În jurul focului, în timpul iernii dacice, în răgazul oferit de încheierea muncilor de toamnă, cu recoltatul şi înmagazinarea produselor, strămoşii –la fel ca ţăranii de acum- practică muncile de iarnă (prelucrarea cînepii, inului, lînii) şi, desigur, petrec, astfel născîndu-se jocurile specifice: capra, ursul, plugul, păpuşile, Moş Gerilă, cu şezătorile şi clăcile specifice poporului nostru. Toate au fost îmbîcsite de comerţul cu sfinţii, zeii şi parazeii evreieşti, care nu au nimic comun cu ceea ce este al nostru, dar ele au fost impuse, mai ales în ultimele două-trei secole, prin înrobirea spirituală, psihică şi intelectuală, ba chiar şi morală a cărturarilor adăpaţi la străine izvoare otrăvite, ei fiind predispuşi oricînd şi oricum la trădare şi ne-credinţă, deoarece erau, întotdeauna, fii ai bogătaşilor care, nu de puţine ori, aveau şi … sînge străin (sau numai străin)!
În pragul Anului Nou are loc urarea cea mare – plugul sau pluguşorul, specific iarăşi Poporului Dac (nu cred că se ară prin nisipurile evreieşti), iar la 1 ianuarie („gerar” sau „undrea”), actualele numiri ale lunilor sînt împrumuturi, dar noi aveam nume proprii, cînd se începe anul, intră în funcţie crenguţa de măr înflorit, devenită sorcovă, pentru a ura sănătate, înflorire, viaţă lungă… Ce să caute la noi „iordanul” cîtă vreme avem Dunăre, şi Olt, şi Argeş, Nistru şi Tisă ?!?
Numai tîmpitizarea iudeo-romană, esenţialmente înrobitoare şi comercială, impusă prin telectualii ciumaţi, a determinat murdărirea parţială a luminii noastre ancestrale, dar aceasta nu va dura mult; poporul nostru are drum lung înainte, fără sfîrşit şi-şi va scutura zgura aceasta de rîie…"
Întru aceasta îl aşteptăm cu drag şi speranţe, în fiecare an, pe Moş Gerilă.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
12 decembrie 94

duminică, 28 noiembrie 2010

Salvarea sau prăbuşirea Republicii Moldova

La 28 noiembrie 94 votanţii din Republica Moldova vor hotărî prin votul lor dacă-şi vor salva ţara sau o vor prăbuşi definitiv în mocirla capitalistă în care s-a zbătut în ultimul an.
Burghezo-moşierimea şi-a înscris în listele electorale vreo 40 de poziţii, între care mulţii trădători desprinşi din PCRM, toate tinzînd să risipească aderenţa pentru pilonul de salvare - Partidul Comuniştilor.
La rîndul său, singurul partid democrat aflat la guvernare, pînă acum un an, în Europa capitalistă, şi-a demonstrat, în toţi cei opt ani cînd a deţinut Puterea, abandonarea doctrinei comuniste şi a practicii de construire a Socialismului, înlocuit, de fapt, cu Capitalismul, ceea ce a dus la erodarea sprijinului popular.
Rămas, totuşi, principalul mare partid al ţării, Partidul Comuniştilor s-a zbătut din greu şi din depărtare faţă de esenţele doctrinei comuniste să-şi apropie simpatia celor mulţi, care se vor lăsa înşelaţi de vorbele goale aruncate în eter fără jenă de găştile burghezo-moşiereşti; nici măcar în cel mai simplu punct nevralgic -intrarea în Imperiul European- partidul tovarăşului Voronin n-a ştiut ce vrea, cu adevărat, poporul care, împreună cu fraţii din întreg cuprinsul Daciei, s-a luptat, pe viaţă şi pe moarte, timp de milenii, să rămînă liber, neasfixiat în mocirla puterilor suprastatale.
Între toţi aspiranţii la fotoliile din Parlamentul Republicii Moldova, se remarcă, totuşi, dreapta retrogradă (diferite formaţiuni liberale) cu puţine şanse -nu pot avea mai mult de 10-15 procente- şi comuniştii care, se pare, vor beneficia de capacitatea superioară lor, pe care o pot dovedi votanţii, de a-i pune la o nouă încercare, asigurîndu-le o majoritate, însă firavă, pe care şi-ar putea-o uşor consolida, cu două pîrghii: susţinerea deschisă şi totală a revenirii la Socialism şi abandonarea aberaţiilor privind limba "moldovenească".
Urăm succes Partidului Comuniştilor din Republica Moldova ! De la Chişinău aşteptăm să răsară Soarele pentru tot Poporul Dac !
28 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 25 noiembrie 2010

Preşedintele şi ... clica politică

Într-un discurs temperat, bine condus, deşi dur, Preşedintele Republicii, Traian Băsescu, a lansat o atenţionare-apel către politicieni Fiţi responsabili !, considerînd că astfel va reuşi să-i mobilizeze pentru reformarea Statului, în sensul modernizării, ceea ce reprezintă în viziunea sa esenţa îndatoririlor pentru găştile peceriste pe care continuă să le numească, în mod serios, clasă politică.
Regretabil că nimeni dintre specialişti, măcar universitarii de specialitate adversari, nu corectează această expresie de analfabeţi, înlocuind sintagma "clasă politică", folosită berbeceşte, cu altceva, nu neapărat cu sintagma cea mai potrivită, propusă de noi, pentru epoca noastră de mizerie post-decembristă -anume clică politică- dar cu o formulă care să nu mai fie ridicolă, inexactă, anti-ştiinţifică, stropşind cu amiroase ucigătoare ceea ce se numeşte proprietatea cuvintelor, caracteristici subliniate de împrejurarea, neîntîmplătoare, că umblătorii la poarta sensurilor termenilor, au eliminat utilizarea noţiunii de clasă pentru "clasele sociale", urmînd să înţelegem că acestea au dispărut (situaţie proprie numai Romîniei între cele peste 200 de state din lume !), locul fiind ocupat de existenţa exclusivă a găştilor peceriste, numite la un loc, fără discriminare, "clasă politică".
O cădere mai gravă ca aceasta în absurditatea necunoaşterii (asumată ostentativ prin îngroşare de piele şi de obraz), nu s-a mai aflat în nicio epocă istorică, iar o altă subliniere este dată de faptul că cei din această clică socială nu simt niciun fel de jenă să-şi afişeze ignoranţa şi barbarismele, ci, dimpotrivă, utilizează totul cu emfază şi mîndrie nedisimulată...
Preşedintele critică dur această clică politică -al cărei vîrf totuşi, oricine ştie, este chiar ... domnia sa- iar filonul de autocritică îl înţelegem uşor în sensul că regretă dureros durata imensă de timp în care s-a distrus statul democrat şi încetineala năvlegească prin care s-a nimicit economia naţională, aflată în plină şi complexă evoluţie în anul 73 (1989)...
Această idee, aproape aşa explicată chiar de către Preşedinte, l-a determinat să îndrepte o rază de lumină spre Demolatorul şef iniţial, Petre Roman, lăudat conjunctural, împletită cu o săgeată veninoasă expediată înspre patromul (nenumit) cel mare şi comun al Dezmăţului Universal, Ion Iliescu.
Cuvîntarea cea calmă dar acidă s-a infiltrat în avidele creiere şi inimi prezente la aniversarea Bursei de Valori Bucureşti, care au sorbit, cu satisfacţie, ideile demolatoare de Istorie şi Progres, toate aţintite şi lipite de chipul inexpresiv al stîlpului demolator, Mugur Isărescu, un fel de pereche devotată şi permanentă a Preşedintelui din întreaga Noapte a Neamului Dac începută la 22 decembrie 73 (1989).
Colaborator sau poate autor principal al circului actual -în care ni se flutură steagul negru al efectelor crizei capitalismului şi imperialismului, impuse strategic şi nouă- Preşedintele şi-a dovedit încă o dată măiestria politică prin care clica peceristă post-decembristă abate atenţia oamenilor muncii de la mizeria în care sînt nevoiţi să se mişte, de la starea de exploataţi de către infractorii conducători şi de asupriţi de către barbarii stresaţi şi agitaţi care au întemeiat noul Imperiu Romano-German,înrobiţi, în acelaşi timp şi asfixiaţi în cochilia otrăvită a tuturor religiilor din lume, toate aciuate în permisibila noastră Vatră, prin osîrdia guvernării contrarevoluţionare, care a pus la dispoziţia privatelor ciupercite pretutindeni, chiar bugetul sărmanei triste ţări, batjocorind pe toţi cetăţenii, cu drepturile şi libertăţile lor, enunţate zadarnic în legi speciale, în Constituţie, în convenţii Europene şi Declaraţii Universale...
Reţinem, ca excepţională, constatarea de maximă gravitate privind pe judecătorii care fac legi în loc să le aplice, "legi" de esenţă potrivnică legilor autentice existente, dar, închistat în condiţia sa de pecerist trădător, Preşedintele nu a putut descifra şi soluţia salvatoare pentru a ieşi din ghearele in-justiţiei peceriste (soluţie pe care noi am propus-o deseori).
Reţinem, de asemenea, o altă concluzie, repetată insistent în ultimele zile, privind realitatea din poliţia romînă în care funcţionează, la toate nivelele, grupuri de infractori, colaboratori ai infractorilor din afara sistemului. Apreciem ca exactă convingerea Preşedintelui (care este, fără îndoială, cel mai bine informat romîn) şi precizez că în Argeş (cel puţin) poliţia nu numai că are în interior infractori, dar aceştia batjocoresc treburile instituţiei, cu misiunea, poate expresă şi exclusivă, de a-i apăra pe infractori; cine nu crede sau cine doreşte să ia măsuri, să mă contacteze.
Nu ştie însă -ori nu vrea- Preşedintele să rezolve această stare catastrofală în care se află poliţia, ca apărătoare a infractorilor şi îi sugerăm modul concret al formulei salvatoare: să se ia, prin lege, din competenţa poliţiei toate cazurile de cercetare penală în care părţi vătămate sînt persoanele fizice, dosarele urmînd a fi încredinţate direct judecătorilor, ca astfel infractorii să nu mai beneficieze de protecţia şi favorizarea, în condiţii oculte, ale "organului de cercetare penală".
Dacă şi judecătorii ar fi, cum am propus, aleşi, pentru o perioadă de timp -ci nu numiţi pentru vecie şi inamovibili !- "justiţia" post-decembristă pusă în cătuşele ghilimelelor ar putea deveni chiar Justiţie.
În consecinţă, clica politică ar observa treptat că nu este "clasă", ci clisă, produsă din noroi autohton mestecat în dejecţii imperiale. S-ar deschide calea, blocată în 22 decembrie, spre Democraţie.
Moarte clicilor politice ! Trăiască direct şi prin reprezentanţi proprii clasele sociale fundamentale: Muncitorimea şi Ţărănimea !
25 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 18 noiembrie 2010

Nelimitate-s violenţa, ignoranţa şi extremismul telectualilor !

Am remarcat anterior un aspect al violenţei determinată de ignoranţă (şi nu numai) în cazul unor puţini inşi, agitaţi de băutură, pe fondul tîmpitizării indusă prin televiziune. Aceşti cîţiva, cărora le-am zis pucări, au însă o limită a violenţei dată de modul lor simplu de a se exprima.
Ceea ce nu se întîmplă în cazul telectualilor; aceştia sînt nelimitaţi în violenţă (de orice fel, pornind de la cea verbală şi pînă la cea bestială), ignoranţă şi extremism. În majoritate covîrşitoare, telectualii au vomat, o dată cu vîrsta, tot ce au învăţat în clasele primare şi gimnaziale; astfel, deveniţi deştepţi foc, atoatecunoscători, nu mai acceptă nimic din adevărurile simple, arhicunoscute, de toţi acceptate. De aici comportarea de extremă gravitate a telectualilor -mai ales dacă sînt învestiţi cu funcţii şi atribuţii publice- ei fiind consecvenţi susţinători, pe ascuns şi pe faţă, ai Robiei religioase, ai asupririi naţionale şi, evident, ai exploatării sociale, deci inamici totali şi desăvîrşiţi ai dorinţei şi luptei pentru Libertate şi Independenţă.
Limitaţi în cunoaştere, prin bariere autoimpuse prin înrobire, mai ales religioasă, telectualii sînt gata să-l nimicească pe Omul simplu, doritor de Libertate, pentru incapacitatea sa axiologică de a se accepta Rob faţă de orice formă a Ciumei - Religie, Exploatare, Asuprire.
În fruntea tuturor telectualilor degradaţi se află peceriştii, mai ales cei cu funcţii în aparatul de stat şi de partid în timpul regimului democrat, rămaşi şi în Capitalism sau, deseori, urcaţi în aparatul represiv, unde se manifestă şi mai puternic împotriva doritorilor de Libertate.
Ei sînt primii susţinători ai prăbuşirii noastre în Imperiul European, ei sînt în fruntea celor care au acceptat şi au cerut baze militare ale fasciştilor pe pămîntul Patriei (pe care n-o mai numesc aşa), ei sînt cei
dintîi care ne împing feciorii la războaie de cotropire în folosul bestiilor fasciste, dar pe cheltuiala Poporului nostru !
Sînt singurii care fac gălăgie mortală, dacă le spui că nu ei, ci Muncitorii şi Ţăranii trebuie să fie majoritari în Putere, căci majoritari sînt în ţară.
Iată, tovarăşi, de unde izvorăşte violenţa de limbaj a telectualilor, ei nefiind în stare -din ignoranţă, din extremism şi violenţă ca mod de definire a personalităţii lor- să accepte vreo alternativă faţă de limitarea lor stupidă, retrogradă şi reacţionară.
Deci, atenţie tovarăşi, nu-i duceţi pe telectuali în Putere ! Plasaţi-i, cînd veţi deţine Puterea, în locurile de vîrf cuvenite, potrivit competenţei şi devotamentului dovedite, în Administraţie şi Justiţie, dar închideţi-le poarta Puterii, spre a nu ieşi din comanda dv. politică, deoarece vor repeta ceea ce au făcut în anii 73-94 (1989-2010): ruinarea complexă şi complectă a ţării !
Să respectăm cea mai importantă calitate în politică - NUMĂRUL !
18 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 9 noiembrie 2010

Violenţa Pucărului ignorant

Pînă în anul 73 (1989) toţi oamenii mă lăudau şi mă felicitau văzîndu-mă că îmi fac lucrările de ţăran, mai ales, duminica şi "sărbătorile" iudeo-masonice, ale robilor religiilor.
După începutul Nopţii Neamului Dac (22 decembrie), sînt cam 150 de zile (dacă nu mai multe) pe an, cînd trecătorii mă întreabă ifosaţi "astăzi lucraţi ?" sau "tocmai astăzi lucraţi ?". Eu nu-i întreb niciodată de ce (tocmai) astăzi treceţi pe lîngă mine ?
Tîmpitizarea întregii populaţii -ventuzată la televizoarele Contrarevoluţiei- începută, de către telectuali chiar în 22 decembrie la ora 12,00 şi-a vărsat otrava în creierele multora, iar dintre aceştia Pucării au devenit violenţi.
Lîngă mama soacră locuieşte un asemenea specimen, cu care mă cunosc de multă vreme; fiind "colegi" de dus-luat vaca la islaz (el chiar văcar), am "vorbit" deseori, despre vreme, despre vaci, prilej de-a introduce vreo aluzie sau cerere directă pentru "una mică", pe care nu mereu le-am refuzat (am oroare de-a "cinsti# pe cineva deja beat !).
Tipul a devenit impertinent şi violent; cum drumurile spre casă, de la micile servicii pe care le face unora-altora, începe şi se încheie mereu pe la cîrciumă. Astfel "curajat" poate arunca blame: ieri, după obişnuita cufureală "şi astăzi lucrezi ?" a spîrcîit formula neruşinării de care numai un pucăr violent şi dezumanizat poate fi în stare: "Vezi, d-aia ţi-a murit şi nevasta !"...
Mai încolo, îşi zbuciuma saliva în faţa unei vecine, accentuînd cu gesturi largi ale ambelor mîini, delirul de rob ignorant şi pucăr violent.
Nu-l poţi alege dintre vietăţile primare, doar că acestea nu au violenţa dirijată; şi-o folosesc numai în apărare.
Am punctat cea mai de seamă realizare a Contrarevoluţiei...
Moarte Robiei religioase ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
9 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

duminică, 7 noiembrie 2010

Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie

7 Noiembrie 1917, anul I al Erei Democrate, este, fără îndoială, cea mai importantă zi din istoria mondială a societăţii omeneşti, căci pentru prima dată după sute de mii de ani, are loc de facto instituirea unui regim democrat, aşa cum au visat întotdeauna masele populare şi cum au gîndit diverşi oameni polititi, politicieni şi politologi, de-a lungul mileniilor. Am în vedere întreaga istorie despre care se cunosc date şi mă bizui pe informaţia din Biblioteca de la Alexandria despre cartea "Istoria Omenirii în ultimele 252.000 de ani", fără să neg posibilitatea ca anterior -sau şi în acest răstimp- să mai fi existat perioade cu regimuri democrate.
Înţelegînd şi reţinînd corect aceste elemente, este elementar ca orice să aprecieze că la 7 Noiembrie 1917 (anul I ED) a avut loc cel mai important eveniment din istoria cunoscută a omenirii şi de aceea apare firesc faptul că, terminînd cu epoca pre-democrată, începem Epoca Democrată, motiv pentru care de la acest moment trebuie să numărăm anii !
Prin aceasta am scăpa de teroarea iudeo-masonică şi de orătăniile pe care ni le-a împins în lumina ochilor fauna reptilelor din religiile evreieşti, mai ales cele care roiesc în jurul unui spîrc, desemnat isusul evreilor, făcut caricatură de zeu şi parazeu, impus apoi prin teroare şi crime monstruoase, în mai multe părţi ale lumii, în ultimele 15 secole...
Această durată a defăimării Omului în cele 15 secole de iudeo-masonerie, nu este decît 0,5 % din istoria cunoscută a omenirii; trebuie să ne lepădăm de acest jeg încuibărit în minţile şi inimile unora... Şi atunci vom înţelege cu toţii că Lumina începe cu Libertatea celor Mulţi, pentru care 7 Noiembrie anu I ED este piatra de hotar între preistorie şi Istorie.
Era Democrată este deschisă tuturor, ea aparţine tuturor comunităţilor şi toate trebuie să aspire şi să-şi apropie jalocul de aur: 7 Noiembrie 1917 = anul I al Erei Democrate. Să facem din aceasta un Deziderat Universal şi, cum ne-am luminat, să utilizăm calendarul cel nou.
În acelaşi timp, se cuvine să nu uităm că momentul a existat şi a strălucit datorită genialităţii celui mai mare om politic cunoscut în istorie, Vladimir Ilici LENIN; se cuvine să-i întoarcem lumina recunoştinţei fireşti.
Trăiască Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie ! Trăiască 7 Noiembrie ! Trăiască Vladimir Ilici LENIN ! Era Democrată este o realitate istorică pe care ne-au dat-o.
Trăiască Socialismul !
7 Noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

vineri, 5 noiembrie 2010

Vinovat de iubire !

O disculpare, aproape brutală, prevestitoare a sfîrşitului apropiat, a săvîrşit Adrian Păunescu prin povestirea autobiografică "Vinovat de iubire", care este, în fapt, un memoriu autolaudativ menit să-i fixeze victorioasa efigie bărbătească în memoria contemporanilor şi urmaşilor.
Sugestia din titlu este un testament întors prin care nu lasă nimic urmaşilor, ci le cere ca ei să-i dea iertare pentru că, deşi nimeni nu acceptă aceasta, iubirea este expresia egoismului, deci sentiment şi faptă negative.
Personalitate complexă, bătăioasă, impunătoare şi penetrantă, deşi în realitate era un om şi poet sensibil, deseori interiorizat şi duios, făcînd zgomot ca să-şi ascundă suferinţele şi timiditatea, poetul era un amalgam de temperamente, de la sangvinic la melancolic.
L-am cunoscut la începutul anilor 60 cînd, de la un moment, apărea în fundul sălii de la Casa de Cultură "Grigore Preoteasa", spre a participa la şedinţele cenaclului literar al studenţilor bucureşteni; se introducea în discuţii, tunător, debitîndu-şi precipitat opiniile, prea agitat şi cu dicţie neclară că eu, chiar ciulindu-mi urechile, nu percepeam nimic, rămînînd cu concluzia că băiatul acesta ne ceartă convins că trebuie să-i dăm ascultare...
Nu l-am putut aborda, fiind unul dintre doi participanţi (al doilea era Ana Blandiana) care-mi erau nesuferiţi.
L-am reîntîlnit, prin intermediul televizorului, în anii 70 şi 80 ca iniţiator şi promotor al celei mai mari mişcări culturale din istoria de multe milenii a Poporului Dac - Cenaclul Flacăra, devenit intersecţie astrală pentru munca şi viaţa oamenilor muncii, mai ales a sătenilor şi, în primul rînd, a ţăranilor: toţi lăsau lucrul, inclusiv cînd se aflau cu ziua la alţii şi dădeau fuga la televizor. Socialismul are prin Cenaclul Flacăra piatră de hotar şi înalt punct de reper pentru reale valori naţionale. Eu însumi îmi aranjam orele la şcoală în aşa fel încît să pot fugi acasă ca să urmăresc magnificul spectacol.
Multe sînt piscurile de lumină spre care îi înălţa pe participanţi, spectatori şi telespectatori, precum şi pe cititorii revistei sale. Între altele amintesc popularizarea unor invenţii şi descoperiri, sprijinirea autorilor în efortul de a-şi impune lucrările, publicarea informaţiilor de excepţională însemnătate naţională, europeană şi mondială despre scrierea Dacă (Tărtăria, peştera din Banat etc).
Poet antologic, Adrian Păunescu este cel mai mare de după Mihai Beniuc, iar dacă cineva ar face o antologie a celor mai valoroase texte poetice, chiar dacă numai cinci romîni ar intra acolo, Adrian Păunescu ar fi printre ei; aş putea exemplifica aici cu "Rugă pentru părinţi" sau cu elogiul adus lui Mihai Viteazul, Eroul-Martir de la Cîmpia Turzii. Citez din memorie: "Eu aş spune către unii / Arătîndu-le obrazul: / Spuneţi unde-au fost romînii / Cînd ni s-a tăiat Viteazul ?"
După 22 decembrie 73 (1989) şi-a dat în vileag caracterul său de anti-comunist congenital, pe care l-a şi ilustrat şi motivat îndelung, începînd chiar cu participarea la Contrarevoluţie şi continuînd cu apostrofarea noastră şi a Partidului Comuniştilor; ilustrăm cu două titluri din gazeta sa, prin care răspundea articolelor pe care i le trimeteam, care-l supărau enorm: "Comunismul nu mai are viitor !" şi "Comuniştii nu se mai termină ?"
Imaginaţi-vă, vă rog, ce resentimente profunde nutrea faţă de comunişti şi faţă de doctrina comunistă, dacă un menestrel notoriu de prim rang, legănat în toate graţiile peceriştilor, aruncă asemenea ghiulele unui permanent ostracizat de către pecerişti, făcut şi menţinut decenii la rînd -fără vreun temei- deţinut politic, defăimat drept bandit naţional anti-comunist, deşi toţi ştiau, fără îndoială, că sînt comunist autentic, tocmai pentru aceasta refuzat la cele şapte cereri de înscriere în PCR.
Cu astfel de titluri, este clar de ce poetul a susţinut intrarea ţării noastre în Imperiul European şi îm NAT -atitudini politice impardonabile pentru un comunist- de ce mai ales a fost şi a rămas un popularizator al ciumei celei mai spurcate - religia, cu care şi-a îmbîcsit toate cărţile şi toate poeziile, devenite, din această cauză, necitibile în public...
Atitudini exemplare de cetăţean şi tată ne-a lăsat ca demn şi mobilizator model în raport de colaborarea cu fiul său, Andrei, precum şi cu participarea "in rem" în teatrul de operaţii ale războiului transnistrean; dar nenumărate sînt momentele şi scenele în care ne-a lăsat o vie prezenţă luminoasă de cetăţean volubil şi talentat creator de frumos.
Prin moartea Poetului, scena publică romînească pierde o mare personalitate, greu sau imposibil de înlocuit. Îi vom păstra o amintire plină de acest Frumos şi de respect.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
5 noiembrie 94

miercuri, 13 octombrie 2010

Neruşinaţii guvernanţi şi despăgubirile

După jefuirea întregii averi a Statului şi a cetăţenilor, neruşinaţii guvernanţi s-au tot milogit la instituţiile imperiale şi au obţinut, în sfîrşit, după 21 de ani de batjocură, dezlegare de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca să-i despăgubească pe cei jefuiţi cu o-nimica-toată, primind încă un răgaz de vreo doi-trei ani.
Bandele de infractori pecerişti, care ţin primăriile ocupate din 1945, au folosit legile dezastrului naţional (am numit legile retrocedării imobilelor -clădiri şi terenuri) pentru a se îmbogăţi, ei şi ai lor, precum şi pentru batjocorirea populaţiei, aşa cum nu s-a întîmplat în întreaga istorie a Neamului Dac...
Fiind date de găştile de putere ale infractorilor, legile post-decembriste ale jefuirii proprietarilor (în special cea privind părţile sociale de la întreprinderi şi organizaţii socialiste şi cea privind fondul funciar) au fost, în realitate, cele mai masive şi cuprinzătoare exproprieri abuzive din istorie, aşa cum deseori am precizat; mai notăm, din nou, că aceste legi au încălcat grosolan şi textul şi spiritul Constituţiei socialiste, abolită ilegal, precum şi ale celei capitaliste, încă inexistentă, căci proprietatea asupra bunurilor confiscate -cu scopul de a le pune la dispoziţia bandelor de infractori din comisiile locale şi judeţene- era privată, situaţie în care găştile din "parlament" nu aveau competenţă să le naţionalizeze.
Jaful istoric fără precedent -care a determinat cam atîtea procese cîţi locuitori are ţara, dacă nu mai multe !- era evident pentru oricine are vedere normală, cel puţin din două considerente simplisime:
1. Termenele de rezolvare a solicitărilor s-au tot prelungit pînă la infinit, iar comisiile grohăie tot ce le pică în pix prin răspunsurile lor ştampilate;
2. Legiuitorul pecerist (exact cel care confiscase cu japca acele bunuri în timpul regimului democrat !) nu a prevăzut nicio despăgubire pentru bunurile de retrocedat, nici pentru perioada de pînă la 22 decembrie 73 (1989) şi nici după aceea, pînă la ... infinit astfel că, spre exemplu, banda infractorilor pecerişti de la primăria comunei mele natale (Cicăneşti, judeţul Argeş), aflată acolo din anul 29 (1945), în loc să restituie ţăranilor pămîntul acaparat în Socialism, le-a cotropit ceea ce mai aveau, adică o sută de hectare, le-a valorificat cu venituri grase timp de 21 de ani, de conivenţă cu instituţiile Statului (ocolul silvic şi Prefectul, şeful infractorilor din judeţ), în plus a vîndut, pe teancuri de euro, muntele proprietatea comunei, cumpărat, mai întîi, de către consilierii pecerişti, cu cîte doi lei...
Acum, ocrotitoare, ca orice pavăză imperială, CEDO mai dă un răgaz jefuitorilor, iar după aceea le dă drum liber ca să restituie proprietarilor jefuiţi... despăgubiri simbolice.
Iată de ce masele populare au dreptul -şi datoria !- să-i spulbere în vîntul morţii pe asemenea guvernanţi neruşinaţi.
Moarte Capitalismului şi Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
13 octombrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Măsuri democratice în regim despotic ?!?

Un adversar politic, şef de partid, aflat pe la Curtea de Argeş, mă întreabă cu un aer încuietor şi maliţios: "Dacă sînteţi aşa de competent, cum apăreţi în cărţi şi articole, şi răspundeţi respectuos, inclusiv adversarilor, reţinînd şi faptul că dv. nu treceţi peste voinţa votului exprimat la urne, spuneţi, vă rog, ce am putea face noi, guvernanţii actuali, pentru masele populare pe care le reprezentaţi ? Menţionez că nu e vorba de chemarea dv. la guvernare, pe care ne-o păstrăm, dar să zicem că vrem şi putem să luăm măsurile miraculoase cu care dv., comuniştii, aţi salva ţara şi pe "cei mulţi".
Voi concentra esenţa cu idei şi texte din mai multe luări de poziţie de-a lungul anilor, în care se rezolvă problema pusă, creionînd şi unele aspecte noi.
Guvernanţii actuali chiar pot detensiona situaţia social-politică şi să asigure reluarea activităţii economice la un nibel sporit, dacă ar înţelege şi ar aplica aceste măsuri, pe care le prezint exemplificativ:
A. În domeniul economic:
1. Stabilirea prin lege a unui ecart bancar maxim de 1 %, toate băncile putînd funcţiona în continuare (căci sîntem în regim burghezo-moşiresc !); imediat ar pleca infractorii cei mari, iar micii întreprinzători ar cunoaşte o explozie generală a activităţii productive şi de servicii, ca şi masele claselor fundamentale: Ţărănimea şi Muncitorimea.
2. Preţ unic pentru toate produsele, stabilit şi controlat sever de către Guvern. Imediat s-ar elimina produsele de proastă calitate precum şi intermediarii hulpavi; ar spori concomitent calitatea produselor, eliminîndu-se ciurucurile, contrafacerile, mofturile.
B. În domeniul social-politic:
Totul fiind bolnav, măsurile cele mai eficiente (în acelaşi cadru politic) ar trebui plasate în partea putredă a organismului bolnav - Justiţia.
1. Sancţionarea oricărui funcţionar de stat, autor de infracţiuni, comisive ori omisive, cu pedepse duble faţă de cetăţenii obişnuiţi;
2. Cînd infractorii, funcţionari de stat sau demnitari aleşi, sînt membri ai partidului de guvernămînt, pedeapsa prevăzută să fie triplă;
3. Toţi magistraţii să fie aleşi de către justiţiabili şi să se excludă inamovibilitatea (care a produs catastrofa în care se află ţara !);
4. Introducerea, pentru justiţiabili, a dreptului de a-i da în judecată pe magistraţi pentru soluţiile date în procese, considerate abuzive sau aberante;
5. Judecarea magistraţilor să se facă de către persoane alese din afara sistemului de justiţie, iar sancţiunile, în caz de vinovăţie, să fie:
a). îndepărtarea din funcţie,
b). obligarea la plata despăgubirilor cauzate justiţiabililor.
Aplicarea acestor măsuri nu ar ştirbi cu nimic (ba, ar consolida) regimul politic burghezo-moşieresc, iar oamenii, mai ales masele populare, ar intra într-un proces de revitalizare, tulburările sociale ar dispărea...
Pot pune la dispoziţia guvernanţilor, în 24 de ore, un proiect de reglementare legală corespunzătoare; dv., tovarăşe Adversar, spuneţi-i Primului ministru.
Vă urez să înţelegeţi bine !
18 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 16 septembrie 2010

Nu - străzii, DA - ORGANIZĂRII POLITICE !

Toate demonstraţiile "sindicale" post-decembriste nu au avut decît rezultate negative pentru Muncitori, Ţărani şi alţi Oameni ai Muncii. Acesta fiind efectul, putem uşor dezvălui cauzele (cunoscute de altfel de Muncitorime).
Aşa-numitele sindicate nu sînt, în realitate, ceea ce se cheamă, ci comandouri guvernamentale anti-sindicale, iniţiate special de către guvernarea Contrarevoluţionară, pentru ca prin ele să se blocheze adevărata organizare politică şi de sindicat a Muncitorilor (şi, în general, a oamenilor muncii).
Simplu de observat de oricine: şefi "imbatabili" ai acestor "sindicate", fie că se declarau simpatizanţi ai Dreptei, fie ai Stîngii, au fost impuşi acolo pentru a-şi face popularitate spre a fi apoi împinşi în locuri de conducere în Partid şi Guvern, necontînd din ce gaşcă făceau parte, căci, de fapt, toate erau... peceriste, de dreapta.
Muncitorii şi Ţăranii ştiu şi-mi pot şopti nume de maximă rezonanţă, pentru confirmarea acestui adevăr de neclintit, precum, Ciorbă, Mitrea...
Jocul se prefigurează şi acum: unele găşti politice, care vor să le înlocuiască pe cele din Administraţie, au sunat alarma la comandourile lor, spre a arăta din stradă adversarilor cît de mare este numărul de adepţi ai organizatorilor, spre a-i zdruncina pe cei din găştile care guvernează, în scopul de a le ceda maşinăria Exploatării, a Asupririi naţionale şi a Robiei religioase. Dar mişcarea sindicală este esenţialmente politică: ea trebuie să apere drepturile oamenilor muncii, iar aceasta este esenţa politicii partidului (partidelor) democrate (comuniste), ci nu burghezo-moşiereşti ! Uitaţi-vă, Muncitori şi Ţărani, la graşii care conduc "sindicatele" !.
Politica, însă, nu se face în stradă; aceasta tulbură, destabilizează, degradează, demoralizează, instigă la dezordine, produce suferinţe şi alte consecinţe posibil mai grave.
De ce să facem aceasta cînd am ajuns o găoace în care Imperiul (şi alţii) îşi deversează dejecţiile, cerîndu-ne să-i aplaudăm şi să spunem că sîntem mici şi săraci, ei fiind cei care ne-au făcut cerşetori, sclavi şi robi ai altora ?
Hai să ne folosim energia şi bruma de mijloace, tot mai puţine şi mai greu obţinute, pentru organizare politică ! Să ne facem în fiecare localitate organizaţie de partid democrat (comunist), să ne unim în organizaţii judeţene, să ne dezvoltăm partidul la nivel naţional şi atunci, sub călăuza cea dreaptă, clară şi fermă, la primele votări -care astfel ar deveni alegeri- spulbera-vom toate găştile peceriste anti-democrate, iar Sindicatul va şti ce şi cum să ceară sub direcţionarea ideologică a Partidului revoluţionar propriu.
Aşadar, NU - străzii, care vă va aduce doar umilinţe şi felurite multe suferinţe, ci DA - ORGANIZĂRII POLITICE !
Partidul Comuniştilor stă la dispoziţia Muncitorilor şi Ţăranilor; aceste două clase sociale, fundamentale pentru societatea noastră, trebuie să fie, împreună, în acelaşi partid. Am creat Partidul în acest scop; folosiţi-l !
"Sculaţi, nu-i nicio mîntuire/ În regi, ciocoi şi dumnezei;/ Unire, muncitori, unire/ Şi lumea va scăpa de ei !"
Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte Capitalismului !
Trăiască Socialismul !
16 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 14 septembrie 2010

Tîmpitizaţi, nu rătăciţi !

Mai mulţi tovarăşi, inclusiv Muncitori şi Ţărani, îmi cer, în mod repetat, să nu mai formulez critici aspre la adresa telectualilor, cum le zic eu, în legătură cu atitudinea lor faţă de religie şi biserici, pentru că, în al doilea rănd, eu însumi sînt intelectual...
Eu sînt Ţăran -prin tot ceea ce fac, simt şi gîndesc- şi afirm permanent aceasta ! Am făcut studii pentru o profesie, dar mi-am menţinut şi mi-am apărat permanent Credinţa, adică Devotamentul nestrămutat faţă de Popor şi Clasa socială în care am apărut, precum şi faţă de Adevărurile ştiinţifice; trădătorii care au studii şi acceptă starea de Robie religioasă, se laudă cu ea şi lălăie în favoarea ei, au devenit telectuali !
Primul motiv al criticilor ar fi că intelectualii -absolvenţi de studii superioare şi, cei mai mulţi, şi ai gimnaziului şi liceului !- nu pot fi acuzaţi că sînt oligofreni, idioţi, tîmpiţi etc.
BA ! Tocmai că au mai mult de patru clase primare şi chiar licenţe, intelectualii care şi-au trădat menirea Învăţării şi au devenit exemple şi unelte ale înrobirii semenilor, nu sînt rătăciţi, cum mi se sugerează, ci tîmpitizaţi, această stare fiind superlativul de la oligofren, merită, cu îndreptăţire, să le zicem idioţi, tîmpiţi, oligofreni ! De aceea le zicem telectuali, pentru a-i opune de plano intelectualilor care nu admit, pentru ei şi pentru alţii, ciuma robiei religioase
Nu este nimic de explicat aici: telectualii ştiu că spîrcul evreu şi întreaga faună de microbi şi viruşi din Cartea tuturor măcelurilor imaginate şi neimaginabile (am numit biblia) sînt invenţii spurcate, absurde şi abominabile. (Multe alte epitete, profund justificate prezintă, pe larg şi cu trimiteri exacte la textele spurcate, scriitorul Pavel Coruţ, de exemplu în Mîntuirea de după cumplita rătăcire, Editura Coruţ Pavel, Bucureşti, 93/2009).
Deci, dacă ştiu, şi laudă, şi propovăduiesc Robia, nu sînt rătăciţi, ci tîmpitizaţi; de aceea nu merită nicio înţelegere, ceea ce fac fiind impardonabil !
Uitaţi-vă, iubiţi Muncitori şi Ţărani, în jurul dv. cînd vă aflaţi în prăvăliile numite biserici şi înţelegeţi: cine miorlăie, hămăie, scheaună, behăie, nechează, borăngăie, schelălăie -la unison ori afonic- şi vă veţi dumiri: toţi sînt telectuali !
Quod erat demonstrandum !
Moarte Robiei religioase ! Doctrina comunistă (doctrina Libertăţii Totale, Depline şi Definitive, Unică şi Unitară) cere: înlăturarea exploatării sociale, lepădarea corsetului de asuprire naţională şi moartea robiei religioase; pe aceste trepte, Omul va urca la statutul iniţial al Omenirii de Om Liber !
14 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

vineri, 10 septembrie 2010

Exceptîndu-i pe imperialişti, infractorii interni (bogaţii), slugile celor două categorii şi oligofrenii...

O veche cunoştinţă, P.c. Ion Ch., trebăluia azi printre flori, în imensa curte regală a noii sale vile (începută cu cîteva luni în urmă). Cînd m-a văzut -ca toată lumea !- m-a acostat cu întrebări despre politică (ceea ce îmi face mare plăcere):"Aşa este că la 22 decembrie v-aţi gîndit că se va schimba totul în bine ? Eu cred că niciun om n-a gîndit altfel, dar o ducem din ce în ce mai prost ! Oare pentru că nu s-a schimbat nimic, absolut nimic ?"
- "Eu văd că n-o ducem prost, i-am răspuns, ba chiar în realitate încă nu a început Răul cel mare; avem încă asigurate cele necesare traiului datorită realizărilor de excepţie din timpul regimului democrat, care nu au fost nimicite decît parţial în cei 21 de ani şi vă precizez că vom mai rezista încă 30-40 de ani..."
Părea nedumerit, îmi spunea nu-ştiu-ce despre unul, Vîntu, turbat şi spulberat, despre care i-am precizat că n-am auzit, nu este nici muncitor şi nici ţăran, iar ceilalţi nu mă interesează în mod special, în calitatea mea de preşedinte al Partidului Comuniştilor. Cît despre "niciun om n-a gîndit altfel",i-am reamintit (de mai multe ori am dezbătut tema şi, în plus, este cititor al cărţii mele "Contrarevoluţia antisocialistă, antipopulară şi antinaţională") că ştiu din 22 decembrie 73 (1989) de la ora 8,15 -cînd am auzit la "Latrina Europei" comunicatul pentru declanşarea contrarevoluţiei- că, în cazul victoriei acesteia, va urma numai şi numai Rău pentru majoritatea covîrşitoare a poporului şi pentru interesele noastre naţionale. Tot ceea ce a urmat, an de an, lună de lună, zi de zi şi ceas de ceas a confirmat această certă previziune firească.
La întrebarea despre schimbare, observînd că şi-a pierdut abilităţile de fost secretar de Partid, repetîndu-i că "tocmai pentru că s-a schimbat TOTUL în viaţa social-economică, ne explicăm dezastrul prin care vom trece; doar bestiile peceriste au rămas nemişcate, fiind mutate, de valul turbat, într-un singur sens: în sus; nu mai exista cenzura de Adevăr şi Calitate pe care o reprezenta Preşedintele asasinat".
Am continuat şi l-am lăsat să-şi admire minunăţiile florale, dînd din cap:""Sînt convins din 22 decembrie 73 (1989) că, exceptîndu-i pe imperialişti, infractorii interni (bogaţii), slugile celor două categorii şi oligofrenii, niciun om întreg la minte nu s-a aşteptat să fie mai bine.
Ştiu de ani buni că cei mulţi au înţeles aceasta.
Moarte Capitalismului şi Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
10 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

duminică, 29 august 2010

Treptele Eliberării

Un "colaborator", care se pretinde comunist pentru că aşa zic cei mai mulţi membri ai partidului său, tot încearcă să-mi "impună" ideea de a renunţa la tezele principiile şi formulările despre eliberare, căci "nu vedeţi, săntem liberi, cine nu e liber dintre noi ?!?"
I.am răspuns şi repet aici şi pentru alţi tovarăşi:
Preopinentul meu (intelectual, format după 22 decembrie, el este, cert, anti-comunist !) nu stăpîneşte nicio noţiune de politică, fiind total în afara sferei, ca şi cum nu ar fi fost la şcoală nici o zi !
Iată, aşadar, care sînt treptele Eliberării, pe care trebuie să le urcăm spre a relua viaţa într-un regim democrat, brusc întreruptă la 22 decembrie 73 (1989), cînd am intrat în cea mai neagră şi densă Noapte a Poporului nostru, fiind împinşi în mîlul asfixiant al tuturor formelor de dependenţă posibile. Unii imediat, alţii mai tîrziu, toţi după 20 de ani, ştim că sîntem încovrigaţi şi că trebuie să ne eliberăm. Lichelele trădătoae dintre noi cred că sînt deja libere, pe considerentul că au devenit sluji ale asupritorilor, jucîndu-şi rolul de bici împotriva celor mulţi...
Cel mai uşor se observă starea de supunere socială şi, în consecinţă, lupta, sub diferite forme, pentru eliberare socială se evidenţiază prima. În Socialism, cel puţin 99 % din persoane şi familii erau libere social datorită locurilor de muncăasigurate de regimul democrat. După 22 decembrie, cele 212,5 milioane locuri de muncă s-au redus drastic şi aceasta a generat exploatarea celor mulţi de către cei puţini. îmbogăţiţi prin jefuirea Statului şi a persoanelor fizice. Lupta pentru eliberare este nu numai evidentă, dar şi obligatorie şi necesară pentru a ieşi din impas şi a ne relua viaţa normală. Pentru aceasta, clasele sociale exploatatetrebuie să-şi organizeze partide politice, condiţie "sine qua non" pentru a reintra în mişcarea socială pozitivă.
O altă componentă a aceluiaşi întreg este libertatea naţională, nefiind posibil ca vreun popor (sau vreun om) asuprit -sau care asupreşte- să fie liber fără aceasta. În ce ne priveşte, poporul nostru -care continuă să fie numit şi auto-numit "romîn" de către trădători (noi fiind, în realitate Poporul Dac)- ne-am pierdut libertatea naţională o dată cu victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei, la 22 decembrie, stare de fapt devenită realitate de jure prin ocuparea ţării de către hoardele barbare şi fasciste ale NATO (în special USA) şi prin intrarea în Imperiul Cotroman nRomano_German de la Strasbourg, unde am devenit zona geografică nr. 8, adică groapa de gunoi a imperiului. Evident că nu putem redeveni liberi decît prin şi după ieşirea din această mocirlă europeană.
Cea mai cruntă şi profundă formă de dependenţă, pe lîngă exploatarea socială şi asuprirea naţională, este Robia religioasă. Poporul Dac, liber sub aspectul religiilor inventate de exploatatori şi asupritori -aşa cum ne confirmă mărturiile călătorilor străini de multe sute de ani şi analizele pertinente din actualitate- a început chiar din 22 decembrie 73 să fie supus unui "bombardament" de dresaj religios, pentru înrobirea sa spirituală, în care sens se fac eforturi extraordinare care au dus deja la mocirlirea -pînă la nerecunoaştere- a tuturor instituţiilor Statului, începînd cu cea mai importantă - Şcoala ! Sînt atinse de microbi şi materii pestilenţiale -din fericire, doar formal, căci avem măruntaiele rezistente- toate autorităţile (Puterea, Administraţia, Justiţia), cu împodobiri băloase şi scene penibile de ritualuri; vedeţi spaţiile "armatei", spitalelor, primăriilor, prefecturilor, parlamentului, ministerelor, activităţile publice cu grupuri de oameni...
Această Robie religioasă se constituie în cel mai mare inamic al fiecărei persoane şi al comunităţii, căci ea are menirea să paralizeze politica şi nevoia de politică, făcînt din fiecare om in invalid, pregătit să muncească, să trăiască şi să moară pentru o in ventată lume hidoasă şi în dispreţ pentru sine. Neeliberat de această Robie, omul încetează de a mai fi Om, fiind îmbrîncit de cître înrobitorii săi în abisul lumii primare, sălbatice, deci uşor de exploatat şi de asuprit.
Căile eliberării -despre care ne vom ocupa în alt articol- sînt aceleaşi ca şi cele ale lichidării libertăţii: înrobirea se produce material, fizic, instructiv, educativ, prin dresaj, emoţional,raţional, moral, spiritual... Prin aceleaşi mijloace se realizează şi revenirea, doar că un regim politic democrat (Socialismul) nu foloseşte forţa, ci Puterea; forţa începe unde se sfîrşeşte Puterea !
Noi sîntem puternici !
Moarte Sclaviei sociale, exploatării naţionale, Robiei Religioase !
Trăiască Libertatea Deplină, complexă, unică şi unitară, asigurată de Doctrina Comunistă !
29 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

duminică, 22 august 2010

Gheorghe APOSTOL - supravieţuitorul unui şir de înfrîngeri

Chiar astăzi, am avut convorbiri la Bucureşti, despre tovarăşul Gheorghe Apostol, cu mai mulţi participanţi la cel de-al XV-lea Congres al P.C.R. Abia ajuns acasă, am aflat vestea morţii sale (ştiam de mai mult timp că este bolnav, motiv pentru care nu l-am deranjat pentru a-i transmite o carte care îl omagiază special, prin aceea că i-am pus pe copertă poza sa).
L-am remarcat din adolescenţă, la începutul anilor 50 ai secolului trecut şi, nu după mult timp, a devenit principala personalitate care mă atrăgea, după Gheorghe Gheorghiu-Dej (poate pentru că deseori îl vedeam în preajma acestuia).
Ştiam însă, de timpuriu, sau doar o secretă diversiune adolescentină îmi alimenta supoziţia, că este ţinut aproape pentru a nu urca, neobservat, mai mult decît ar fi dorit şeful de partid, abilul, iubitul şi temutul Dej. Şi, dintr-odată, o minune incredibilă m-a descumpănit, confirmîndu-mi încurcătura psiho-raţională: Apostol devine în 1954, nici mai mult nici mai puţin, şeful Partidului, deci chiar şeful şefului Gheorghiu-Dej...
Dar imediat, în 1955, Dej îşi repară autopăcăleala şi niciodată Gheorghe Apostol nu va mai fi primul în vreo funcţie; era primul prim vice-prim ministru, dar şeful era ... prim-ministrul !
A rămas, totuşi, în prima linie a conducerii colective în Partid (Biroul Politic) pînă în 1969, dar Ceauşescu, neavînd abilitatea şi siguranţa că este cel mai bun, cum era cazul lui Dej, l-a îndepărtat definitiv, după ce l-a surclasat miraculos şi misterios în martie 1965, "furîndu-i", cu ajutorul lui Maurer şi Chivu Stoica, funcţia supremă în Partid...
Chiar în 19 martie 1965, la ora 17,43, cînd s-a stins Gheorghiu-Dej, între toţi cei preocupaţi au început discuţiile şi "disputele". Eram, alături de cei mai mulţi, favorabil lui Gheorghe Apostol, căruia îi vedeam "de drept" acordarea funcţiei. Dar, neutralizat de propunerea de a fi Preşedinte al Consiliului de Stat, Chivu Stoica nu a mai avut replică, iar Maurer, inteligent, şiret şi dominator, credea că pe Apostol -puternic susţinut de Sindicate (care erau, atunci, adevărate !- nu l-ar putea "dirija" cu flerul său de ascultat "îndrumător competent", cum ar face-o cu mai tînărul Ceauşescu.
Înfrînt şi acum, avea să fie demolat principial în aprilie 1968, printr-o critică dură şi deschisă, la care a replicat tot aşa de dur, dar participanţii la şedinţa plenară a Comitetului Central au uitat că sînt comunişti. Apoi, fuseseră atacaţi crunt Alexandru Drăghici şi însuşi ... Monumentul - Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a rămas cu oficierea dezvelirii statuii nepusă în practică, astfel că bestiile dezlănţuite după 73 (1989) nu au mai avut ce dărîma...
La puţin timp, în 1969, a fost evacuat din partidul pentru care fusese Constructor de bază şi conducător de vîrf. După mulţi ani albi, îndeplineşte, cu demnitate, neînsemnate misiuni diplomatice care îi definitivează înfrîngerile.
Revine fulminant, autodenigrator, în anul intrării Poporului în Noapte, 73 (1989), prin fîsul cu semnătura de ocară pusă alături de trădători pe o depeşă ruşinoasă adresată Latrinei Europei, împotriva propriului partid şi, în fapt, a propriului popor, pecetluindu-şi înfrîngerile. Demn şi sigur în 1968 îi reproşa în şedinţă Secretarului General că şi el este părtaş egal la nelegiuiri, dacă acestea există, dar acum, prăbuşit, îl reclamă la simbriaşii diavolului plătiţi de odioşii imperialişti de la conducerea U.S.A.
L-am contactat de mai multe ori după victoria (vremelnică) a Contrarevoluţiei, între altele, pentru a-i propune conducerea onorifică a Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) sau o soluţie radicală împotriva Contrarevoluţiei, în septembrie 74 cînd minerii Belzebutului tronau în Bucureşti.
Mi-a răspuns ca un înfrînt; era de acord cu mine, îmi spunea că în Bucureşti se trage ca la război (eu vorbeam din Curtea de Argeş, auzeam focurile), dar trebuie să hotărască tovarăşul ... Ilie Verdeţ !
L-aţi văzut vreodată pe Ilie Verdeţ hotărît şi energic ? Nici eu ! (poate cu excepţia anilor cînd era Prim-ministru).
Acum s-a stins Gheorghe Apostol, ca un om comun, dar a fost o mare personalitate, cu o singură imensă umbră: scrisoarea celor şase: o figură luminoasă, încurcată între semnăturile vitriolante ale celor cinci negrotei !
Îi vom păstra tovarăşului Gheorghe Apostol o vie amintire plină de respect, cu regretul că nu a rămas ori că nu a ajuns din nou în primul fotoliu al Partidului.
22 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
http://gheorghiudej.blogspot.com/

duminică, 15 august 2010

Dan Diaconescu şi Partidul "Poporului" vă vor LUA -nu vă vor DA- bani !

ŢĂRANII DACI ("romîni") mi-au făcut din nou dovada suverană a certitudinii milenare că ei sînt cei mai inteligenţi şi deştepţi componenţi ai neamului nostru.
Mă aflam, de curînd, în satul natal la o şedinţă cu mulţi ţărani şi un telectual; tîmpitizat deja deplin prin inamicul public nr. 1, televizorul, telectualul şi-a vîrît iute codiţa otrăvită în discuţia comună, propunîndu-le celor prezenţi să se înscrie în Partidul "Poporului", pentru că, între altele, vor primi cîte 20.000 de euro (de fiecare).
N-am apucat să răspund la întrebarea unanimă, căci unul dintre ţăranii prezenţi a făcut-o mai bine şi, poate, mai convingător (pentru cei de-o seamă); reproduc din memorie:
- Ascultaţi, mă, nu fiţi proşti ! Dan ala nu are cît îi trebuie nici pentru el, iar în banca ţării nu mai e nimic; totul s-a furat ! Aşa s-au îmbogăţit cei care au fost mai şireţi. Unii au venit mai tîrziu, dar vor şi ei avere; de aceea au repus în joc şurubăria Cojocaru. Prin aceasta, cei dornici să devină bogaţi se vor înscrie la Dan Diaconescu, vor impune prin lege impozite şi taxe ca să facă la stat teancul de 20.000 euro, calculat pentru fiecare cetăţean, noi vom primi o hîrtie cu cifra asta, iar banii se vor vărsa -după ce se vor strînge de la noi !- în conturile "competenţilor". Aceştia se vor îmbogăţi, noi vom sărăci fiecare cu cei 20.000 de euro (plătiţi în 20 de ani), la final noii îmbogăţiţi, cu Diaconescul lor în frunte, vor spune că nu le-a ieşit nimic (pentru a ne da şi nouă)...
Marii bogaţi, cu miniştrii, preşedintele, parlamentarii nu-i vor lua de urechi fiindcă, apărînd o nouă pătură de burghezi, ei se vor îndepărta de nesuferitele "mase populare" şi apoi, economic vorbind, vor avea de cîştigat şi ei de la cele cîteva zeci de mii de mici burghezi, situaţie declarată imediat o mare realizare a Capitalismului care vrea, neapărat şi mereu, clasă socială... de mijloc (deşi capitaliştii -de la noi- nu recunosc existenţa celor din stînga, adică "mijlocul" nu e mijloc !).
Quod erat demonstrandum !
Iată de ce mereu mă bucur să spun că sînt ţăran.
Cele mai mari personalităţi ale Neamului Dac sînt Muncitorul şi Ţăranul ! Ei trebuie să fie în Legislativ atîţia cîţi sînt în ţară !
15 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

sâmbătă, 7 august 2010

"Spaiul" a ales trădarea ?

La toate întîlnirile cu diverşi tovarăşi, aceştia, dintre care mai ales telectualii, mă întreabă despre celebrul scriitor, fost spion (al Romîniei, după cum se autodefineşte zicîndu-şi "spai"), rugîndu-mă să le explic ce farsă joacă sau ce rol; l-ar certa pentru dreapta, suculenta şi pitoreasca hulire a cristosului evreu şi a dumnezeilor abominabili, dar îi blochează paralizaţi cu dumnezeul celălalt, care ar fi... perfecţiunea întruchipată...
Le expun logic şi simplu trădarea spaiului-scriitor, dar telectualii se afundă tot mai mult în nedumeriri; doar ţăranii se luminează rapid, punctînd deosebirea dintre dumnezeii abominabili şi dumnezeul cel nou, perfectul, găsit prin ne-credinţă de ciudatul "spai": "tot un drac !"
De ce este ciudat ?!?
Păi, ce spion îşi dezvăluie secretele, imediat după încheierea misiunilor (adevărate sau inventate) printr-o bogată fabulare anti-dacică, subliniată ("per a contrario ?") cu deşănţate declaraţii de dragoste neţărmurită pentru Dacia Mamă ???
Apoi, mare "credincios" faţă de Dacia, îşi declamă iubirea nestrămutată pentru isusul dintîi al evreilor şi pentru "tatăl" lui, devenit acum unul dintre groteştii dumnezei abominabili; deci mare trădare impardonabilă !
Nişte popi care nu pricep nimic (nu pot fi bănuiţi c-au priceput ceva vreodată !) îi strigă vorbe spurcate bătrînelului scriitor care întinereşte vizibil, devenind tot mai prezentabil, echilibrat şi ... puternic. Mărturiseşte senin dar ferm că ştie totul ca rezultat al unui intens studiu ştiinţific prestat timp de douăzeci de ani, răstimp în care a scris şi un metru cub de cărţi; apără Ştiinţa la fiecare propoziţie, împotriva dumnezeilor abominabili -ceea ce este colosal de lăudabil- dar o şterge de pe faţa Pămîntului şi a Universului cînd îl pune în operă pe noul său dumnezeu...
A studiat singur şi temeinic totul, afirmă cu acurateţe divină că în cărţile sale doar vreo treime este contribuţie proprie, pe care o dăruieşte semenilor cu infinită amabilitate.
Liber şi independent, nu are niciun stăpîn şi nici coechipieri. Nu ştie de ciudatele coincidenţe stranii, ba chiar fenomene, vînturate inclusiv la acelaşi post TV: (nu mai reiau istoria cu marele demician, dar) un mare şi necunoscut general, deţinător de secrete mai mari decît Universul însuşi, are multe, mari şi certe dovezi palpabile despre oculta supraplanetară care conduce inflexibilă totul pe Pîmînt şi în Univers, ne sugerează chiar că aceasta a dejucat succesul de neînlăturat al arabilor împotriva evreilor în războiul celor cinci zile şi aflăm, oficial, ce unii aflaserăm surprinşi, de atunci: evreii pregătiseră isusul al doilea spre lansare în acele zile, dacă toate cele 20 de rachete arabe n-ar fi făcut fîs topindu-se în clipa comenzii de lansare, în loc să transforme în "mojave" sau spaţiu selenar crîmpeiul de pămînt maternal al palestinienilor, ocupat de "statul" evreilor...
Cine, cine se juca dezechilibrat cu omenirea ? Desigur, godzila aceea, neabominabilă, ţinta noii "credinţe" a ne-credinciosului tînăr şi fermecător scriitor, doborîtor de hidoşi dumnezei abominabili în locul cărora a meşterit unul singur, ne-abominabil ! Şi astfel şi-a trădat ... trădarea...
Moarte tuturor dumnezeilor abominabili şi ...ne-abominabili ! Trăiască zeii din Olimp, jucării în mîna Omului care i-a creat !
7 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 5 august 2010

ACADEMIA va deveni principalul FOR ANTI-ŞTIINŢIFIC ?!?

În adolescenţă eram surprins, mirat, contrariat şi chiar indignat că unii oameni de artă -autori simpatici şi respectabili, de altfel- şarjau, mai în glumă, mai în serios, numindu-i pe (unii) Nemuritori cu vocabula firească, în faţa căreia ataşau, dezinvolt, un fel de prefixoid utilizat în antonimie: caca sau gaga...
Mi se părea, chiar dacă autorul ar fi fost el însuţi Academician, un afront impardonabil; pe parcurs am devenit mai îngăduitor, iar astăzi cred că erau prea delicaţi acei artişti criticanţi...
Un MARE DEMICIAN, cu largă gură spartă, cînta şi se-ncînta asfixiindu-se astmatic şi umplînd televizorul, cu mîndrie inegalabilă, etalîndu-şi cunoştinţele "ştiinţifice" despre dumnezei şi religii şi, mai ales, despre marea misiune a unora -între care este amestecat şi domnia sa, la înălţimi binemeritate- care fac eforturi şi sforţări să împace antonimele perfecte: Ştiinţa cu Religia !!!
Îmbătat de euforia viziunii de descoperitor al modului de a salva ... Universul, Marele Orator trăia şi-şi exprima optimismul că bietele ... demii vor pricepe, în sfîrşit, că rolul lor este să-şi anuleze Istoria (în unele cazuri de multe sute de ani) şi scopul pentru care au fost înfiinţate şi să devină pămătuf pentru fundul găunoaselor religii fătătoare de feţi-logofeţi analfabeţi beţi...
Nici măcar nu este deschizător de drumuri guralivul demician; i-au luat-o înainte un Papă-lapte de la Vatican şi, după nesfîrşiţi ditirambi la adresa faunei evreieşti şi, implicit, a creaturilor ...abominabile ale lor, un celebru scriitor care a descoperit -în urma unor prelungi şi ştiinţifice cercetări !- că există, totuşi, un ... dumnezeu, altfel decît toţi ceilalţi, sute şi mii, de ... abominabili !
Cred că putem să punem lacăt la Univers şi să-l rostogolim în Hău...
Jos Despotismul ! Moarte Sclaviei ! Trăiască ŞTIINŢA !
5 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 3 august 2010

Justiţia ... în ghilimele !

Autorităţile imperiale -speriate, probabil, de zecile de mii de plîngeri împotriva Statului Romîn depuse anual la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de altele- au analizat unele aspecte ale domeniului şi le-au prezentat într-un raport special care, defavorabil, s-a transformat într-o severă atenţionare a guvernului.
Guvernul însă, ca de obicei, nu se sinchiseşte, căci nu i-au fost atinse sensibilităţile şi adevărurile existenţei lui de entitate care organizează şi practică un genocid sui-generis împotriva propriului popor...
Genocidul a început, în decembrie 73, cu exproprierea proprietăţii economice ("părţile sociale", proprietate privată a celor 12.500.000 de angajaţi existenţi atunci), a continuat cu legea dezastrului naţional total (am numit Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin care parlamentul contrarevoluţionar a confiscat, abuziv, întreaga proprietate agricolă privată din CAP, asupra căreia nu avea niciun drept "legislativul"), a jefuit cooperativele de consum, cele meşteşugăreşti, toate întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile economice, a spulberat serele şi sistemul de irigaţii, ca şi încălzirea centrală a locuinţelor urbane...
Rezultatul ? Cinci-şase milioane de procese în fiecare an, nesfîrşite condamnări, puşcării supraaglomerate şi decese induse de autorităţi -care huzuresc în lux şi desfrîu, golirea de atribuţii a ministerului de resort, inventarea unor organisme parazitare precum Avocatul "Poporului" şi C.S.M. -care au o singură misiune: apărarea infractorilor din cadrul autorităţilor, inclusiv a "justiţiei"...
În acest climat este firesc să existe magistraţi infractori care ne batjocoresc -cum este o judecătoare la Curtea de Argeş care m-a jefuit de 25.000 lei- şi alţii, pe care tot magistraţi de la tribunal,curtea-de-apel, ÎCCS, procurori şi judecători, nu-i trimit la locul lor -puşcăria- pentru că vina nu este ..."grosieră" !
Raportul imperial nu ciripeşte însă, nimic din aceste grave realităţi şi nu face nicio trimitere la cauzele reale ale dezastrului: legi bestiale, criminale şi magistraţi incalificabili, ajunşi în funcţii prin tehnici specifice Sclavagismului şi Feudalismului ...
De aceea, dispărînd orice urmă de democraţie, întregul sistem al justiţiei din Romînia este pus ... în ghilimele ! Ceea ce imperialii nu pot spune, căci ei sînt patronii inamicilor pe care îi au justiţiabilii de la noi.
Jos Burghezia şi Moşierimea ! Moarte Imperiului ! Trăiască Socialismul !
3 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

luni, 26 iulie 2010

RELIGIA UCIDE !

Esenţa raţiunii de a fi a religiilor, a tuturor religiilor, este înrobirea Omului şi a popoarelor în scopul exploatatorilor.
Atunci cînd nu pot înrobi, religiile ucid, aşa cum au demonstrat-o permanent toate crimele şi măcelurile din mileniile de care avem ştire pînă astăzi.
Locul de frunte în ucideri organizate, comandate, cu tehnici şi ritualuri prestabilite ori chiar cu mijloace militare (războaie), precum şi "întîmplătoare", îl ocupă religiile evreieşti, cum era de aşteptat, căci ele au la bază o întreagă maculatură care face apologia celor mai îngrozitoare ameninţări şi făptuiri criminale şi unei godzile monstruoase, numită dumnezeu (am numit biblia).
Amintim, ca simplă sugestie: cruciadele, Giorgano Bruno, Galileo Galilei, cele două războaie mondiale purtătoare de cruci belicoase, "sinucideri" în grupuri, invaziile din Irak, Afganistan ş.a., Corogeanu cu practica, numită de noi corogenizare, care nu este singulară şi, mai ales, este practicată de instituţii speciale ale religiilor (biserici, schituri ş.a.)...
Un lălăitor de la un post de televiziune necheza pe tema uciderii unui copil în Moldova şi a altuia în Romînia de către popi şi sugera că ar fi bine ca aceşti satrapi să fie ... instruiţi cum să-i cufunde pe copii în apă...
Dar de ce să fie ei instruiţi, în loc să fie traşi la răspundere penală şi să li se interzică practici dezonorante cu trupurile unor fiinţe care nu se pot opune, nu se pot apăra împotriva violenţelor ??? Normal este ca toţi -în primul rînd părinţii- să respecte dreptul fundamental prevăzut în Constituţie, legi speciale, Convenţia Europeană şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi să nu impună minorilor instruire, educare şi practici înrobitoare, desfiinţătoare a demnităţii de fiinţă liberă pe care numai omul, devenit matur, le-ar putea accepta sau respinge.
Se impune ca, prin lege să fie interzisă cufundarea copiilor în apă, cu prilejul acelei procesiuni hidoase a "botezului", iar pentru încălcarea dreptului minorului, pedeapsa dată părinţilor şi satrapilor să fie exemplară.
De altfel, ciuma ciumelor - religia trebuie scoasă din toate instituţiile de stat, căci profitorii ei şi-au luat, după 73 (1989) nasul la purtare.
26 iulie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

luni, 19 iulie 2010

Iarăşi despre PAS-PCR: Un PAS înainte (spre PCR), doi paşi înapoi (spre anti-comunism)

Precizez de la început că nu mă adresez membrilor PAS-PCR, ci numai comuniştilor (nepecerişti); acestora sînt dator să le răspund, pe ceilalţi îi îndrum să adreseze întrebările tovarăşului Constantin Rotaru, Preşedintele PAS-PCR.
Socotesc a fi nejustificate şi, oricum, premature sugestiile insistente, unele cu valoare de somaţii, de-a ne uni cu partidul care se numeşte de curînd P.C.R., de vreme ce şi unii şi alţii ne numim comunişti. E adevărat, ne numim astfel, dar trebuie să facem dovada că sîntem ceea ce ne numim !
PAS a făcut un pas înainte: şi-a luat, în sfîrşit, numele pe care şi-l dorea cvasitotalitatea membrilor săi. Acest pas este util pentru toată aria Stîngii politice (care este, practic, goală, atît de goală că un partid de Dreapta totală, precum PSD, îşi poate permite să glumească grosolan, afirmînd că este ... de Stînga !). Vor beneficia de pasul înainte partidele de stînga în formare: Noul PCR, care are în fruntea comitetului de iniţiativă pe tovarăşul Gheorghe Apostol, personalitate de prim rang a istoriei noastre postbelice (pe faţa căruia nu este decît o umbră: defăimanta Scrisoare a celor Şase, care l-a alăturat trădătorilor) şi Uniunea Comuniştilor Romîni, o remarcabilă iniţiativă a tovarăşului Daniel Dediu.
Dorita unire a comuniştilor are deja un sîmbure plantat de tovarăşul Dediu şi subsemnatul: U.C.R. a instituit un Comitet Politic Superior Consultativ al cărui Preşedinte este ... subsemnatul !
Problema este că, făcînd pasul înainte spre numele propriu, PAS-ul a făcut doi paşi uriaşi înapoi: a agăţat de numele PCR piatra de moară a Programului PAS, care este anti-comunist, deci anti-democratic, anti-naţional, anti-materialist, anti-dialectic, pro-capitalist şi pro-imperialist !
Valoarea excepţională a schimbării denumirii trebuia să fie dublată de adoptarea unui Program comunist care să definească partidul drept armă a maselor populare împotriva Contrarevoluţiei, pentru revenirea la un regim democrat şi reluarea construirii Socialismului, împotriva imperiilor, împotriva ocupării militare a ţării, împotriva formelor de stat şi de partid suprastatale...
Aceşti paşi nefăcuţi, atîrnă greu înapoi, rezultatul -dacă nu şi scopul lor- fiind paralizarea doctrinei comuniste şi compromiterea societăţii democrate - Socialismul ! M-aş bucura să nu am dreptate...
19 iulie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

"Pentru Socialism !" vol. I

La Editura "Meşterul Manole" din Curtea de Argeş a apărut cartea "Pentru Socialism !" volumul I.
În format A 5, cu 276 de pagini, cartea conţine articolele noastre publicate în ziarul electronic omonim în perioada 9 mai 92 ED (2008 i.m.)- 31 decembrie 93 ED (2009 i.m.).
Cei care doresc să o achiziţioneze, pot face comenzi în acest loc sau telefonic la nr. 0745.056752; cartea costă 20 lei, la care se adaugă poşta şi va fi expediată cu ramburs.
Lucrarea se adresează, în primul rînd, comuniştilor şi altor oameni ai muncii, precum şi adversarilor politici, jurnaliştilor şi, mai ales, inamicilor (Peceriştii).
Lectură plăcută !
19 iulie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 15 iulie 2010

P.C.R. are drept la existenţă !!!

Sînt asaltat cu întrebări şi, mai ales, cu reproşuri pentru atitudinea "îngăduitoare" faţă de "apariţia" P.C.R., motiv pentru care repet ceea ce am mai spus: ne bucurăm că peceriştii şi-au reluat numele !
Mai întîi că nu a apărut P.C.R., ci Partidul Alianţa Socialistă şi-a reluat numele de pînă în 73 (1989); afirmaţia noastră trebuie luată sub beneficiu de inventar, căci P.A.S. nu a fost -şi NU ESTE !- un partid comunist, aşa cum a fost P.C.R. ante-decembrist. Acela a fost partid comunist, dar membrii săi nu au fost comunişti, cu excepţia şefului lor -Preşedintele Republicii, Eroul-Martir Naţional Nicolae Ceauşescu, asasinat de către ... pecerişti !- şi a soţiei sale.
Existenţa unui partid -chiar anti-comunist, cum este PAS- care să se pretindă P.C.R. este de cea mai mare importanţă, pentru că:
1. Fiind anti-comunist, ne arată cum sînt toţi peceriştii; voi motiva în alt articol de ce PAS-PCR este anti-comunist;
2. Numindu-se PCR şi asumîndu-şi meritele aceluia, îi putem adresa întrebările şi criticile (avem în vedere şi recunoaşterea meritelor);
3. Votanţii ne vor vedea, în sfîrşit pe noi, comuniştii nepecerişti, cu esenţa noastră: caracterul democrat autentic şi net naţional, anti-capitalist şi anti-imperialist;
4. La nevoie, pe unele sectoare concrete, ne putem uni forţele împotriva adversarilor comuni;
5. Revenirea oficială la P.C.R. a unui partid pecerist post-decembrist va arăta votanţilor drumul tuturor "partidelor" peceriste post-decembriste, căci va fi cum am prevăzut permanent: toţi peceriştii vor reveni la matca proprie,P.C.R., , fiind vorba doar de timp pentru a-i vedea revărsaţi la vatră -atunci cînd nu vor mai primi voturi sub numiri deghizate- pe ceilalţi pecerişti: P.S.D., P.C., P.N.L., P.D-L., P.R.M. (nu adaug UDMR care este găselniţa anti-democrată, anti-naţională, anti-politică, anti-partid, anti-morală, anti-populară... a tovarăşului Iliescu).
Voi răspunde ulterior la dublura întrebărilor repetate: de ce PAS-PCR nu este comunist.
Reiau: noi, comuniştii, ne bucurăm că PAS îşi zice PCR şi că membrii săi nu sînt comunişti (deoarece au aprobat un program anti-comunist !), semănînd, de data aceasta, cu Programul Partidului.
Includ şi răspunsul la altă întrebare: nu este treaba justiţiei să admită numele unui partid ! Ea are menirea, potrivit dispoziţiilor exprese ale Legii Partidelor, să constate dacă dosarul partidului dovedeşte că sînt respectate cerinţele (inclusiv obligaţia de a avea un nume) expres prevăzute de textul legal; între condiţii nu este şi cea privind un anume nume al partidului. O hotărîre/încheiere contrarie ar fi abuzivă (cum s-a întîmplat şi chiar în mod repetat) şi cenzurabilă.
Face, oare, P.C.R. PAS cu noi să cîntăm "Hai la Lupta cea mare/ Rob cu Rob să ne unim ?!?
Sculaţi, nu-i nicio mîntuire în regi, ciocoi şi dumnezei !
Unire, muncitori, unire şi lumea va scăpa de ei !
Trăiască orice partid comunist ! Să trăiască pentru unirea comuniştilor şi pentru compromiterea şi excluderea din politică a peceriştilor trădători !
14 iulie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU,
Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

marți, 13 iulie 2010

Încetaţi circul politic ! -mesaj către autorităţi şi mijloacele de comunicare în masă-

Fiindcă a început degradarea vieţii maselor populare, pregătită constant şi calificat în cei 20 de ani de Contrarevoluţie, toate autorităţile şi majoritatea mijloacelor de comunicare în masă -care slujesc cu devotament Capitalismul şi Imperialismul- au trecut la o campanie deşănţată de diversiuni, în fruntea tuturor aflîndu-se, ca simbriaş sau din proprie rătăcire, postul OTV cu ridicolul... partid al poporului şi cu nesfîrşitele lălăieli nocturne ale unor ciocoi, toţi chemaţi, dezinvolt, la conducerea partidului şi în ... guvernul "preşedintelui" DDD.
Tot o asemenea diversiune este ducerea şi predarea ajutoarelor pentru victimele inundaţiilor, nefericiţii simţindu-se obligaţi să-l laude şi să-l pupe pe salvator, în loc să-i ceară să facă un dig (dacă vrea şi poate) şi să solicite energic înlăturarea totală a autorităţilor centrale şi revenirea la un regim democrat, cu preluarea averilor furate de la popor...
Ştiu că nu veţi urma orientării noastre, dar v-o spunem ca să nu mai puteţi minţi, cînd oamenii muncii vor constata că eşafodajul dv. îl consolidează, în fapt, pe cel -antidemocrat şi antinaţional- instaurat în 22 decembrie, deşi toţi vreţi să păreţi a spune contrariul...
Este clar că populaţia detestă (în marea majoritate a ei) tot ce s-a petrecut în cei peste 20 de ani, dar autorităţile şi presa doresc perpetuarea acestei stări de dezastru total; de aceea aduc măscărici la TV, de aceea vor partide ale "poporului" (conduse, evident, de ciocoi care se pot duce la sinistraţi cu camioane întregi de daruri - cît or fi muncit, sărmanii, pentru aceste bunuri !), care nu vor să dea loc niciun pas reprezentanţilor organizaţi ai claselor fundamentale - Muncitorimea şi Ţărănimea...
Înţelegeţi, oare, ce este democraţia ? Dacă da, abandonaţi Puterea şi organizaţi alegeri (adevărate, nu votări !) cu candidaţi ai partidelor din toate clasele sociale, astfel ca în Parlament să ajungă, procentual, atîţi reprezentanţi, din fiecare clasă şi categorie socială, cîţi sînt în realitate în structura societăţii !
O astfel de Putere va cuprinde, anual, în bugetul ţării, sumele necesare pentru diguri în cazul tuturor rîurilor şi al fluviului. Iar ajutoare, noi, săracii, vom da mereu, în tăcere şi suferinţă, fără camioane, fără alai, fără TV, fără să ne zicem... preşedinte !
Cred că toate mijloacele de comunicare în masă vor publica mesajul noastru ...
13 iulie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU,

duminică, 4 iulie 2010

Poziţia PC(N) faţă de P.C.R.-P.A.S.

Răspund comuniştilor din propriul partid, celor din alte partide, diverselor persoane:
Ne bucurăm că PAS şi-a reluat numele ante-decembrist -ceea ce noi aşteptăm de peste 20 de ani- şi îi felicităm pe cei din conducerea partidului că au dat satisfacţie, prin schimbarea numelui, dorinţei unanime a membrilor de rînd; ştiu din interior -am fost membru al PAS pe cînd Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) nu era recunoscut oficial- şi Consilier ales pe listele lui- că doar conducerea PAS nu dorea noul (vechi) nume, atitudine preluată de la vechile firme: P.D.M., P.S.M., P.S. ...
După îndelungi discuţii cu tovarăşul Constantin Rotaru, un experimentat om politic, Preşedintele PCR-PAS, în anii 87-89 ED (2003-2005), pe tema colaborării noastre, am realizat un studiu critic asupra Programului acelui partid, întitulat "Critica Programului PAS" -pe care îl voi publica în viitor, aşteptînd noile modificări; studiul evidenţiază, prin confruntări cu Doctrina Comunistă, că, prin Programul său, PAS s-a definit ca un partid esenţialmente anti-comunist, identic în esenţă cu toate partidele peceriste post-decembriste, adică, spre a numi numai gunoaiele istorice, PNŢ, PNL, PSD...
Programul satisface poftele peceriştilor care au rămas în afara fotoliilor parlamentare şi guvernamentale, judeţene şi locale, neprecizînd nici măcar o propoziţie sau o definire ştiinţifică pentru Democraţie, Politică, Partid, Putere şi acceptînd inacceptabilul: imperiul european, cu organisme -inclusiv partide !- suprastatale şi ocuparea ţării de către blocul militar fascist, NATO - caracteristici de substanţă ale organizaţiilor anti-patriotice, anti-naţionale, anti-democratice...
Ne mai referim, dintre multele probleme majore, la unul: Programul PAS nu a depăşit concepţia veche a PCR tradiţional (istoric) privind atitudinea faţă de partidele burghezo-moşiereşti, pentru perioada cînd PAS-PCR va deveni guvernamental, ceea ce este o lipsă fundamentală, cauză majoră a viitoarelor contrarevoluţii. După concepţia partidului nostru (al comuniştilor nepecerişti), este obiectiv necesar ca, în viitorul regim politic democrat, în Socialism, toate clasele şi categoriile sociale să aibă drept neîngrădit la organizarea de partide politice proprii, adică inclusiv burghezia şi moşierimea; neavînd partide care să acţioneze legal şi oficial, aceste categorii sociale vor acţiona în ascuns şi vor beneficia de avantajul ideologic, tactic, strategic, moral, psihic al faptului interzis, împletit cu imposibilitatea controlării la vedere şi a confruntării la Sfînta Urnă...
Cînd se va pune, din nou, problema colaborării noastre, inclusiv organizatorice, aceste aspecte şi toate celelalte vor fi pe masa dezbaterilor; noi sîntem disponibili, plecînd de la adevărul că membrii PAS-PCR doresc regimul democrat, Socialismul.
Celor care mi-au transmis felicitări pentru prezenţa mea la Congresul (sau Conferinţa ?) PAS-PCR, unii precizînd că m-au văzut acolo, le răspund că nu am fost prezent la respectiva întrunire, la care nici nu am fost invitat şi nici nu am auzit, deşi am vorbit în toate zilele premergătoare cu tovarăşi din conducerea Partidului; de aceea nu pot comunica propriilor organizaţii mesajul P.C.(N.) adresat PAS-PCR, cum mi se cere.
Dar PAS a făcut, constatăm, un pas pozitiv cerut de membrii săi, ceea ce nu poate fi decît lăudabil. Le urăm succes !
Trăiască solidaritatea politică a oamenilor muncii !
4 iulie 94
Prof. Gheorgfhe UNGUREANU,
Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

marți, 29 iunie 2010

Diversiunea D.D.D.

Jurnalist adevărat -poate singurul din "presa" post-decembristă, deschisă şi patronată de I.C.- Dan Deaconescu este un exponent de frunte al burgheziei, cu venituri în creştere spectaculoasă şi cu reale atitudini antidemocratice care fac ridicol supranumele de "televiziunea poporului" dat postului său cunoscut ca "OTV" (şi citit, fără justificare, de către ofticaţi, ca "Zero TV").
Este evident pentru orice neiniţiat că, pentru a fi ceva al "poporului", trebuie să se situeze deasupra intereseleor de clasă, să servească în mod egal toate clasele sociale, întreaga populaţie, indiferent că este vorba de istorie, natură, societate, limbă... Dar, fiind "al poporului" postul respectiv de televiziune trebuie să serveascvă mai întîi pe cel care este mai mare în "popor".
La noi, poporul este format, în primul rînd şi în procent covîrşitor, din Muncitori şi Ţărani, acestea fiind clasele sociale fundamentale. Tovarăşul Deaconescu nu are aceste noţiuni (lipsindu-i, de fapt, toate noţiunile politice) şi s-a trezit la gură cu vorbele "Putere", "popor", "Preşedinte" şi altele, pe care, ameţit de euforia eliberării din "prizonierat politic", mestecîndu-le fără noimă...
Întrebaţi-vă, Muncitori şi Ţărani, alţi oameni ai muncii, dv. aţi fi fost eliberaţi din arest peste trei zile (pentru vreo vină insignifiantă, poate ca cea a lui D.D.) sau aţi fi zăcut acolo luni, ani, zeci de ani...
De ce a fost eliberat înaripatul "prezidenţiabil" ? Pentru că l-au arestat burghezii, l-au eliberat burghezii, el fiind burghez !
Aţi uitat că v-a strîns semnăturile (pentru "legea Cojocaru") ca să vă prelungească starea de iobăgie, prin intermediul bugetului de stat, încă vreo 30-50 de ani, răstimp în care va forma o nouă şleahtă de îmbogăţiţi (căci sumele despre care se lălăie nu vă vor fi înmînate dv., ci unor "competenţi" care să le înmulţească -desigur, pentru ei- în vreme ce dv. veţi mai pipăi încă o hîrtie goală prin sertarele sau buzunarele prin care bate vîntul ...
Cioclii ciocoilor, chemaţi dezinvolt, se adună în juru-i pentru a forma "conducerea partidului" care să-i ducă, tot pe ei (unde ?!?), exact unde sînt: în Parlament, în Guvern, la Palatul Preşedintelui, locuri pe care le invocă permanent, în vreme ce sărmanii care pot da cîte un telefon scurt (nu sînt cei care vorbesc ore întregi !) îi spun de boli, de lipsa banilor, a locului de muncă, de foamea copiilor şi bătrînilor, de handicapuri... iar "Preşedintele" tace grăbindu-se a le sugera să rămînă în legătură cu colegii pentru a le da adresa; chicotul bucuriei de-a primi o fărîmă închide şi deschide dialogul "oferit poporului"...
Nicio soluţie nu are -şi nu poate avea, căci nu-l lasă "casta" în care a fost propulsat !- pentru cele 12 milioane de locuri de muncă existente în 1989, în vreme ce-l laudă pe marele magnat (de la care ar trebui să-i luăm averea jefuită de la ... Popor şi s-o redăn acestuia, prin Partidul lui, al... Poporului !)
Nu ştiu dacă au dreptate cei care spun că D.D. şi-a înscenat arestarea (am sesizat de demult că e bun actor !), dar este cert că o castă a jefuitorilor i-a încropit-o, spre a-şi salva sieşi (şi lui) averile fabuloase şi Puterea despotică, acaparată cu crimele din 1989 şi menţinută prin genocidul care le-a urmat, cu nimicirea sigură şi rapidă a părţii însemnate a Poporului muncitor (Muncitorii şi Ţăranii), spre asigurarea luxului şi desfrîului elitelor lălăitoare !
"Televiziunea Poporului" -care este afacerea profitabilă a "Preşedintelui Poporului" !- nu ne-a acordat nici un minut timp de 15 ani de cînd existăm ca partid organizat legal şi înscris la Tribunalul Bucureşti, deşi noi reprezentăm interesele social-politice a cca 85 % din populaţia ţării (iată Poporul!) şi pe cele naţionale ale întregului Popor. Nici nu ne-a chemat în "conducerea Partiului Poporului" (numit aşa din ignoranţă programată propagandistic, deoarece un partid nu poate fi al Poporului, ci numai şi obligatoriu al unei părţi a lui - clasă ori categorie socială !)
Spre a nu lungi "replica", notăm gîndul la o situaţie fantomatică şi "pericoloso" întîmplată şi pe la alţii unde o escrescenţă politică tenebroasă a apărut în trei luni -tot prin TVPOP- dar noi sîntem mai cu fes şi o facem în trei... zile ! Pentru a-i apăra pe Oamenii Muncii de perspective imprevizibile, le reamintim că un partid nu se face de sus în jos, prin televizor, ci de jos în sus, prin organizarea celor care se aseamănă (fireşte, din aceeaşi clasă ori categorie socială); altfel "partidul" va deveni o godzilă autodevoratoare, cu o singură consecinţă: îmbogăţirea mai accentuată a "făuritorilor" găselniţei şi sărăcirea mai profundă a victimelor înscrise sinucigaş în cloaca numită pompos şi trîmbiţată asurzitor...
Jos Burghezia ! Moarte Capitalismului ! Trăiască Socialismul !
29 iunie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

vineri, 18 iunie 2010

"Dacă ai fi Preşedinte ?"

De cînd a început circul acesta ridicol cu ciuntirea pensiilor şi salariilor, mi se cere mereu să spun ce aş face eu, ca Preşedinte Comunist pentru a rezolva situaţia.
Am mai scris despre această temă, dar acum voi expune chiar răspunsul concret la întrebare care, mai întîi, ar fi trebuit să fie complectă în sensul că aş fi întrebat "dacă ai fi Preşedinte acum...".
Întrebări de felul acesta sînt aberante, ca să mă exprim delicat; ele dezvăluie lipsa de orientare politică (dacă vin de la votanţi normali) sau starea de imbecilitate (dacă vin de la "presişti", deci, nu jurnalişti, ci aceia care scriu maculatură).
Chestiunea este rezolvată tabu, căci ... nu sînt Preşedinte ! Şi nu mai e nimic de spus. Aveai o speranţă în candidatura şi alegerea mea, de ce nu m-ai întrebat atunci, consumatorule de hîrtie ? Iar eu îţi răspundeam cu elemente clare din Programul meu electoral (Vedeţi "Tezele Preşedintelui Comunist" în cartea "Pentru Socialism !", Editura "Meşterul Manole", Curtea de Argeş, 2010).
Cînd voi candida (după ce voi avea semnăturile în număr catastrofal, cum a legiferat Contrarevoluţia) şi voi obţine mandatul, va fi radicalizată opţiunea maselor populare şi, astfel, voi avea o reprezentare masivă (dacă nu majoritară) a comuniştilor în Parlament, voi fi adică "stăpîn" pe legile care nu vor mai fi anti-democratice, antiumane şi antinaţionale, ci democratice.
În acest condiţii voi acţiona ca la fiecare din cele 500 de nume de milionari şi ... miliardari (în Euro !) cum le văd într-un ziar argeşean ("Reflector argeşean") să suprim cîte patru-şapte... zero-uri pe care, în numele Dreptăţii milioanelor de oameni ai muncii -care le-au produs- le-aş trece în bugetul ţării. Iar pe cei care din 22 decembrie 73 şi pînă la 18 iunie 94 au organizat şi au înfăptuit jefuirea Statului şi a fiecărei persoane fizice, i-aş da pe mîna unora ca generalul Gips, colonelul Gică Popa, Gelu Voican Voiculescu, "avocatul" Voinea şi, desigur, Marginalizatul din frunte, spre a-i judeca după legile drepte de pînă la 22 decembrie... În afara zecilor şi sutelor de învinuiri total dovedibile, în rechizitoriu să fie una singură: păparea banilor depuşi lunar, timp de zeci de ani, de cei peste 12 milioane de angajaţi în fondul special, intangibil, pentru propriile pensii, din propriile venituri realizate din muncă...
Pedeapsa capitală ar fi un simplu leac...
Acum nu e nimic de făcut, în afara unui singur mod de salvare certă: organizarea politică a oamenilor muncii, care să transforme votarea viitoare în alegere, iar legislativul democrat să dispună abolirea Capitalismului şi revenirea la regim democrat.
Dacă peste 10.000.000 de votanţi înţeleg aceasta şi acţionează, pot răspunde simplu la întrebare; pînă atunci, aşteptăm ciuntirea...
Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
18 iunie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Defăimarea lui Ţepeş

Cel mai iubit Voievod al Dacilor -iubitori de Dreptate şi Libertate- este, fără îndoială, Vlad Ţepeş. Nu întîmplător, cel cu care formează perechea de platină a Neamului, Mihai Eminescu, l-a nemurit în textele lui, invocîndu-l ca Justiţie Supremă: "Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...".
Iarăşi neîntîmplător, de la începutul Nopţii Neamului (22 decenbrie 73/1989), cei mai atacaţi sînt cele două mari personalităţi, piscuri de lumină ale Daciei - Eminescu şi Ţepeş... Înrobirea noastră nu se poate produce atîta vreme cît lucesc în soarele Libertăţii Eminescu şi Ţepeş, eternii noştri ocrotitori.
De aceea, pe amîndoi ni-i atacă furibund netrebnicii; datorăm lui Andrei Gheorghe cea mai frumoasă şi zdrobitoare replică în apărarea Luceafărului Nepereche. Trebuie ca autorităţile să-i acorde cea mai înaltă distincţie posibilă (ori, poate creată special !). Aşteptăm o astfel de replică şi pentru Dreptul şi Iscusitul Ţepeş...
Pînă atunci, ne oripilăm, pasivi netrebnici, răbdînd (pînă cînd ?) să ne asfixieze mîlul dejecţiilor occidentale imperialiste care ne-au fabricat în cancelariile şi creierele lor bolnave cel mai hidos portret de vampir, mînjit peste lumina Voievodului nostru, cu chenar murdar în nume de maximă sperietoare: Dracula, Draculea, Drăculea ...
Cîrpaci încondeieri, de-ai noştri, s-au şi grăbit să-şi facă fală cu opuri de blasfemie peste lumina voievodală şi pentru ponegrirea neamului. În serie (ca exemplu), de doi ani se organizează, chiar în "Satul lui Ţepeş - Aref, din judeţul Argeş" o "serbare" (?!?) numită chiar "Dracula", iar oaspeţii de pretutindeni sînt cazaţi la o pensiune, din nou, "Dracula"...
În timp ce lălăitorii sfornăie în ditirambi întorşi ocări la adresa Luminii;
"Cum nu vii, tu, Ţepeş Doamne..."
18 iunie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

miercuri, 19 mai 2010

Strada ucide Politica !

Circul "sindicalist" de astăzi ne-a demonstrat încă o dată (dacă mai era nevoie, pentru unii) halul de degradare în care ne-a prăbuşit Contrarevoluţia; ca urmare, mergînd (ipotetic) pe ideea organizării luptei de clasă, ne putem gîndi pe mîinile cui au ajuns treburile ţării care se aflau, pînă la 22 decembrie 72 E.D. (1989), în seama detaşamentului de avangardă format din cei 3.800.000 de trădători...
Spectacolul penibil, căci aceasta s-a petrecut astăzi în Piaţa ruşinoasă a ... Înfrîngerilor, ne-a arătat cum ne-au batjocorit peceriştii timp de 20 de ani, nelăsîndu-ne să ne realizăm nici măcar o asociaţie muncitorească, nici un sindicat şi, desigur, nici un partid democrat; de aceea organizaţiile antisindicale care sînt în realitate comandouri guvernamentale, antimuncitoreşti şi anti-democratice, i-au scos pe lălăitori în stradă, spre a se văita, cu cheltuieli imense, că sînt gata să moară... de foame ! În timp ce graşii, autoprezentaţi ca "lideri" de sindicat, nu mai puteau respira şi vorbi de ... bunăstare şi grăsimi...
Stimaţi oameni ai muncii, aflaţi dacă nu ştiaţi, amintiţi-vă dacă aţi uitat: Strada ucide Politica ! Politica, fiind cel mai serios, cel mai frumos şi cel mai necesar fapt vital pentru fiecare şi pentru întreaga comunitate, nu se face în stradă, printre trîmbiţe şi surle, pe grămezi de gunoaie şi-n damfuri de alcool, după sute de kilometri parcurşi fără odihnă şi fără hrană, ci într-un climat corespunzător, neapărat şi strict organizat, absolut reprezentativ şi ordonat !
Pentru a ne înţelege, repet cel mai simplu lucru, uitat sau ascuns de toată lumea: Politica este un sistem de concepţii şi idei pentru organizarea şi conducerea societăţii, acceptate legal şi puse în practică; nepuse în practică rămîn, bună dar simplă, ideologie ! Nimic din ceea ce aţi văzut astăzi nu a fost politică, ci anti-politică !
Nu este treaba celor 30 (sau 70) de mii să-l dea jos pe Boc sau pe Băsescu ! Ei sînt unde se află prin Puterea politicii, nu prin forţa hăulitorilor. Noi, oamenii muncii trebuie să-i înlăturăm pe băşiboci folosind aceleaşi pîrghii -politice- prin care ei ni s-au urcat pe grumaz.
Iar dacă totuşi, vrem să le cerem ceva, înainte de a-i înlătura, pentru a depăşi o situaţie dificilă, să le cerem ce ne trebuie, iar ei pot face cu uşurinţă:prezenţa liberă la mijloacele de comunicare în masă naţionale, de stat, a reprezentanţilor politici ai oamenilor muncii, în spaţii egale cu celelalte forţe politice; stabilirea de preţuri unice la toate produsele, controlate de guvern care să fie periodic mereu micşorate; înlăturarea din ţară a băncilor străine şi introducerea unui ecart maxim obligatoriu de 1 %. Pot urma şi alte măsuri, toate admisibile în statul actual anti-democrat (capitalist), dar utile nu numai pentru capitalişti, ci şi pentru toţi oamenii muncii, mai ales pentru cei cu venituri mici.
Cum sîntem, după anul 73 E.D. o ţară fără producţie, bazîndu-ne existenţa pe consum (de mărfuri mizerabile aduse de imperialişti), toţi vom putea supravieţui, căci, micşorînd preţurile şi menţinînd nivelul salariilor şi pensiilor, furnizorii de mărfuri vor aduce tot mai multe, producătorii şi intermediarii îşi vor menţine un nivel (bun dar moderat) de venituri, care vor asigura, prin impozite, menţinerea sau chiar sporirea bugetului de stat. Pe termen scurt şi mediu, soluţia este bună; între timp, să ne organizăm politic, iar în 2012 toate Consiliile locale şi judeţene, primăriile şi parlamentul să aibă în partea cea mare pe cei care sînt în societate partea cea mare: Muncitorii şi Ţăranii ! Iată soluţia noastră - politică, nu pinguinire !!!
JOS CAPITALISMUL ! TRĂIASCĂ SOCIALISMUL !!!
Prof. Gheorghe UNGUREANU
19 mai 94