luni, 28 februarie 2011

Consiliul de Securitate al ONU este GUVERN MONDIAL ?!?

Sînt deja peste 20 de ani de cînd O.N.U. și, în special, Consiliul de Securitate, se manifestă ca organism extremist și terorist împotriva unor State și Guverne, împotriva unor conducători legitimi ai statelor independente, membre ale ONU, existînd deja precedente foarte periculoase pentru soarta tuturor statelor și a întregii lumi, aflate la cheremul unor conduceri mondiale și al unor mijloace fasciste de intervenție brutală în treburile interne ale statelor.
Nemaiavînd între membri state cu ținută democrată, Consiliul de Securitate întreprinde măsuri de tip fascist împotriva statelor și conducătorilor care nu se supun poftelor bestiale ale grupurilor teroriste și fasciste; sînt celebre exemplele (cu nefericită bază de inspirație în ”Procesul de la Nurnberg”) privind Irak, Afganistan, Somalia, Iugoslavia, soldate cu măceluri împotriva populației, distrugeri de proporții uriașe, răpiri și asasinări ale unor Eroi Naționali precum Slobodan Miloșevici și Sadam Hussein.
Imperiul Mondial, cu ”guvernarea” sa teroristă și fascistă -Consiliul de Securitate- și-a creat și un organism-călău, absolut ilegal, Tribunalul Penal Internațional, care încalcă toate prevederile, inițial pozitive, ale documentelor constitutive ale ONU și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, rămasă o simplă hîrtie ridicolă, în fața despotismului Bușiblerilor mondiali care dispun, după cum le vine pe chelie, de soarta unor conducători oficiali și constituționali ai statelor...
Oculta mondială totalitară, extremistă, teroristă și fascistă a provocat dezordini în mai multe țări africane și din Orientul Mijlociu, pentru a destabiliza ordinea și a înlătura pe conducătorii indezirabili pentru Imperiul Mondial Totalitar; Bușiblerii au reușit în Egipt și în alte țări, încearcă în Libia și, ca o culme a nerușinării, dau ordine și proferează amenințări împotriva conducătorului legal, Colonelul Gaddafi, totul în numele a 0,1 - 0,5 % din populația țării, zurbagii destabilizați și, probabil, drogați sau plătiți din locuri și fonduri oculte.
Asemenea intervenții împotriva statelor și conducătorilor acestora trebuie să înceteze și să fie eliminate imediat ! Este de datoria tuturor popoarelor și a statelor, care-și mai revendică această calitate, să intervină energic și urgent pentru înlocuirea Jandarmului ilegal și chiar pentru desființarea ONU, devenită Organizația Nimicirii Umanității.
Moarte oricărei Puteri suprastatale ! Moarte extremismului, terorismului și fascismului ! Trăiască statele libere și independente !
28 febr. 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

duminică, 27 februarie 2011

Doctrina Comunistă și REVOLUȚIA

În haosul general care a cuprins întreaga lume după anul 73 (1989), în lipsa unui centru de analiză și orientare sau confruntare ideologică, a apărut o infinitate de idei, teze și principii cu privire la revoluție și contrarevoluție, toate culminînd cu poreclirea drept ”revoluție” a unor contrarevoluții absolut evidente, cum a fost cazul lui decembrie la noi ori cum se întîmplă în aceste zile în unele țări din Africa și Orientul Mijlociu.
Susținerile cele mai ciudate -care n-au evoluat deloc în ultimii 90 de ani- au în centru ideea că revoluție înseamnă folosirea forței pentru înlăturarea Puterii existente, ceea ce este esențial eronat.
Pornind de la această eroare -care este o teză anti-comunistă, anti-democrată, utilizată pe scară largă de către contrarevoluții și provocări cu caracter contrarevoluționar- se susțin atît acțiunile de condamnare a revoluțiilor cît și intervențiile armate străine, de tip fascist, în special anglo-americane, sau prin export de contrarevoluții, unele internaționale, devenite chiar războaie clasice, împotriva unor guverne democrate.
Ideologi care se pretind comuniști, cu o mînă pe condei și cu alta pe pistol, chiar îi laudă pe organizatorii exportului de revoluții/contrarevoluții și îndeamnă la arme și la ieșirea în stradă, teze de extremă periculozitate, autodevastatoare, în condițiile post-MRSO cînd, treptat-treptat, mai ales după Război, dreptul la vot și la organizare politică au devenit prevederi constituționale în toate țările.
Ca o concluzie, ne întrebăm: Dacă avem drept să ne organizăm Partid al Comuniștilor și să participăm la vot toți Oamenii Muncii, mai este nevoie de ... Revoluție ?!? Desigur, tovarăși, căci Revoluție nu înseamnă ce crede tovarășul Voronin cînd se laudă (pe bună dreptate) că n-a venit la Putere prin ... revoluție ! Aceasta pentru că gîndul era la folosirea forței armate, ca în cazul MRSO, cînd formula se impunea, deoarece clasele sociale fundamentale, crunt exploatate și desconsiderate, nu aveau drept la vot, iar cînd o mînă de infractori conduce despotic țara și exploatează pe cei care reprezintă 80-90 % din populație, aceștia au drept la folosirea forței.
Aceasta însă devine nu numai desuetă, ci grav periculoasă, de vreme ce acei 80-90 % își pot duce în Putere pe proprii reprezentanți.
Revoluția este însă permanent și pretutindeni necesară, dar ea nu înseamnă forma, calea, folosită, ci conținutul, esența schimbării pozitive a evoluției social-economice, prin reluarea acesteia în cadrul altor coordonate, în centrul cărora se află Puterea Democrată.Tovarășul Voronin nu a făcut, probabil, această revoluție !
Revoluția este, așadar, nu doar forma (care uneori, la început, poate fi violentă) prin care cucerești Puterea, ci în primul rînd și esențial este ca Puterea să fie Democrată, adică să aparțină efectiv și eficient, nu formal, acelor 80-90 %. Unde Partidele Comuniștilor pierd majoritatea în Putere, este indubitabil adevărat că Puterea nu a fost Democrată, ci a mimat democrația, iar partidul majoritar nu a construit Socialismul, ci ... Capitalismul ! Cum de este posibilă o asemenea evoluție (a se citi involuție !) ? Înțelegem simplu: în Putere nu existau clasele fundamentale, Muncitorii și Țăranii, ci ... opușii lor, burghezii, care, ”șmecheri”, lălăiau că sînt ... comuniști !
Ba, sînt cazuri, de o incredibilitate și duritate barbare, ca în Romînia, cînd, după victoria (care nu poate fi decît vremelnică) a contrarevoluției din decembrie, chiar conducătorul acesteia, cu funcțiile cele mai înalte în PCR, se lăuda, în gura mare, că tocmai ... comuniștii au făcut contrarevoluția ! Ei, peceriștii -care se autoporecleau comuniști- dețineau Puterea revoluționară absolută pe care... au schimbat-o în ... contrariul ei, opunînd-o maselor populare pe care ... le reprezentau ! Evident că, pentru o asemenea ispravă, au folosit forța armelor, asasinînd pe șeful lor comunist și Președinte al Republicii și măcelărind 1.600 de concetățeni.
În raport cu aceste bestialități, revoluția își propune să înlăture această involuție stabilită prin vărsare de sînge în 73 (1989), să reinstaureze Puterea Democrată, adică a celor mulți, reluînd evoluția normală, revoluționară, construirea Socialismului, pentru care este absolut necesară Democrația, asigurată exclusiv de Partidul Comuniștilor, prin aplicarea Doctrinei Comuniste; pentru aceasta nu este nevoie de pușcă și gloanțe, dacă masele populare pot aă aibă partid propriu, cu care să se prezinte la alegeri ! Fiind partid al celor mulți, acesta asigură înfăptuirea evoluției pozitive a țării, deci a revoluției socialiste, prin Puterea Democrată. Niciun alt scop nu poate avea un Partid al Comuniștilor, iar dacă l-ar avea, acela nu mai este al comuniștilor, ci al unora care pălăvrăgesc despre Doctrina Comunistă.
Trăiască Revoluția Socialistă !
27 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Publicat de ”Pentru Socialism !” la 04:37

miercuri, 23 februarie 2011

Doctrina Comunistă și STRADA

Adepții anarhismului, nihiliștii, anti-comuniștii de tot soiul și, mai ales, cei care se deghizează, ascunzîndu-se, în formule (goale !) de stînga nu scapă niciun prilej de a împinge pe toți, în special pe victimele politicii anti-democratice (Oamenii Muncii) din societatea burghezo-moșierească, în stradă; fac aceasta cu bună știință, căci strada ucide personalitatea, aduce mîhnire, indignare, neîmplinire, suferințe funcționale și biologice (foame, sete), loviri și alte violențe, represiune, procese, condamnări...
Cei ieșiți în stradă conștientizează curînd, autovictimizîndu-se, că au blocat circulația (pentru aceasta a fost creată și există Strada !!!) aducînd suferințe nemeritate atîtor semeni...
Apoi, Strada are o singură menire politică: să nimicească din fașă orice gînd și inițiativă de organizare politică, motiv pentru care guvernările burghezo-moșierești din societatea contemporană (după MRSO) încurajează orice ieșire în stradă a oamenilor muncii, spre a-i nimici politic și chiar fizic. Întru aceasta guvernele inițiază, organizează în secret și susțin politic și material comandouri anti-sindicale (numite sindicate, ca în Romînia post-decembristă) prin care blochează activitatea politică, desfășurînd o intensă propagandă retrogradă și reacționară cu scopul tîmpitizării Oamenilor Muncii.
În centrul propagandei de tîmpitizare, dinspre comandourile sindicale, stă ideea -de totală idioțenie- a ”independenței” sindicatelor, care trebuie să fie ... apolitice ! În vreme ce esența existenței sindicatelor adevărate este politica și anume politica pentru păstrarea sau reintrarea în proprietatea oamenilor muncii a fabricilor și uzinelor construite de ei în regimul democrat (Socialism), precum și cucerirea Puterii politice. Acestea se fac prin ocuparea fabricii și organizarea Partidului Comuniștilor, în birouri, în sedii sau acasă, la un ceai, la o cafea, ci nu în Stradă, hăituiți ca salbăticiuni de către alți năpăstuiți: polițiști, jandarmi, ostași, la porunca bestiilor burghezo-moșierești ...
Oameni ai Muncii, nu vă lăsați păcăliți ! Strada vă împinge la sălbăticie, Strada ucide ! Cei care vă îndeamnă și vă provoacă la ieșirea în stradă sînt dușmanii dv.; ei vor să vă domine și să vă nimicească, dînd de lucru, chiar prin voința dv., organelor de represiune.
Calea de a vă împlini interesele este una singură - POLITICA; înscrieți-vă în Partidul propriu, candidați sau propuneți și susțineți candidați proprii pentru toate funcțiile de Putere, care să fie ai dv, Muncitori și Țărani. Cînd aceștia vor fi Consilieri (locali și județeni), Primari, Președinți de Consilii Județene și, în primul rînd Parlamentari, mulți Parlamentari, mare majoritate în Parlament -cum sînteți în țară- atunci nu vă trebuie Stradă, decît pentru scopurile ei: circulația și manifestație de mulțumire și adeziune, așa cum se practica în regimul democrat.
Subînțelegem, desigur, pentru orice loc și timp, că evitarea Străzii se referă la epoca modernă, cînd toți cetățenii au drepturi electorale; de ce să fii umilit, înjosit, maltratat și stradă, judecat și condamnat sau ucis, cînd ai dreptul să-ți faci Partid propriu, să candidezi ori să propui candidați proprii pentru orice funcție în Putere ?!?
Luați aminte și nu-i urmați pe zurbagiii care vă împing în stradă în bătaia bastoanelor, în ținta gazelor și puștilor, ca la Piața Victoriei, în Valea Călugărească, la Stoenești ...
Avem cu noi Arma cea mai puternică - Numărul; folosiți-o și, într-o singură zi, cu ștampila de vot, vă recuceriți ceea ce vi se cuvine de drept: PUTEREA. Cînd o veți deține, dechideți toate străzile, umpleți-le cu flori, muzică, dulciuri și mititei, întindeți horile și uralele de mulțumire și respect...
Cei de la tribună, aleșii dv., vă vor zîmbi și vă vor saluta, zicîndu-vă iarăși, ca-n vremurile bune, ale regimului democrat, minunata clasă muncitoare...
Aveți acum alternativa: dv. alegeți între batjocura pe care o găsiți acum în stradă sau mîngîierea de la proprii conducători; această alternativă face diferența dintre Capitalism și Socialism.
Trăiască Socialismul !
23 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 22 februarie 2011

Doctrina Comunistă și... CANCERUL !

Este vorba și de o metaforă, Cancerul însemnînd în politică minciuna sau diplomația; nimic nu este mai dăunător societății, deci politicii, decît diplomația, așa cum este pentru organismul uman cancerul.
Milităm pentru o societate curată, sănătoasă, pentru care este absolut necesară sinceritatea totală a Reginei - Politica !
Societățile anti-democratice, nu pun niciun preț pe sănătatea oamenilor (care a fost ridicată la rangul de întîia problemă de stat în prima țară democrată, Rusia Sovietică); de aceea, chiar și dpă 20 de ani de la descoperirea adevărului despre Cancer, nu se spune nimic oficial, în nicio țară, despre tratamentul acestuia.
Fiindcă noi respingem minciuna, mai ales dacă este vorba de sănătatea oamenilor, reproduc aici un Comunicat privitor la acest adevăr despre cancer:

Fundaţia de Luptă Împotriva Tumorilor
F.L.I.T.

C a n c e r u l î n v i n s
=====================================

C O M U N I C A T

Urmare a faptului că a fost tradusă la noi şi publicată cartea cercetătoarei Dr. Hulda Regehr Clark întitulată „Vindecarea tuturor formelor de cancer” (Editura Excalibur, Bucureşti, 2008), iar o societate comercială distribuie deja nu numai cartea, ci şi „Pachetul Hulda Clark”, s-a format un Grup de iniţiativă pentru organizarea unei activităţi de binefacere publică, în sprijinul tuturor năpăstuiţilor bolnavi de necruţătoarea maladie, considerată pînă acum (în mod fals) incurabilă.
Cercetătoarea americană a făcut o descoperire revoluţionară epocală, fără egal în istoria omenirii, stabilind adevărata cauză a cancerului (un parazit, viermele lat, trematodul intestinal uman Fasciolopsis buskii) şi un tratament adecvat, foarte simplu, eficient, operativ şi incredibil de ieftin (300 de lei) care opreşte imediat crunta boală şi salvează pe orice om de la drumul fără întoarcere, indiferent de forma şi stadiul bolii.
În scopul ajutorării imediate a tuturor persoanelor şi familiilor atinse de spectrul dezastrului, grupul de iniţiativă pregăteşte documentaţia pentru constituirea unei Fundaţii (O.n.g.), în baza prevederilor legale pentru asociaţii şi fundaţii, în care scop este deschis pentru orice cooperare.
Întru aceasta, a început deja şi a înaintat comenzi pentru beneficiari, unii chiar primind material informativ şi aşteptînd remediile antiparazitare care sînt extrase din plante: coajă de nucă neagră, cuişoare şi pelin.
Toate persoanele (fizice şi juridice) care doresc şi pot să contribuie (cu orice şi în orice fel) ori să fie beneficiari ai fundaţiei proiectate, pot contacta pe iniţiator la tel. 0745.056752; pentru sprijinul primit, nici un beneficiar nu datorează nicio recompensă !
Curtea de Argeş, 12 ianuarie 2010

Prof. Gheorghe UNGUREANU

După mai bine de un an de la acest comunicat, numai ziarul ”Interes Argeșean” din Curtea de Argeș a publicat textul, dar nicio autoritate nu s-a sesizat.
Solicit tuturor cititorilor să-i sprijinim imediat pe toți bolnavii, căci acum totul este foarte simplu, rapid și ieftin.
Să trăiască Omenia !
22 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Doctrina Comunistă și REPLICA MORTALĂ

Învățătura marxist-leninistă clasică, așa cum a devenit ”îmbogățită” de conducătorii comuniști, mai ales din țările unde partidele comuniste au fost ori sînt la guvernare, a susținut fără încetare, timp de peste 160 de ani, că dușmanul de clasă trebuie să fie zdrobit, înlăturat, exterminat prin revoluția socialistă pentru ca, astfel, clasa muncitoare să poată făuri societatea cea nouă, democrată, care să elimine exploatarea socială, asuprirea națională și, mai ales Robia religioasă, ultimele două deziderate fiind prezentate și susținute nuanțat, diferit și chiar opus, deși tocmai acestea ar fi trebuit să se bucure de atenție și fermitate categorice.
Ca argument istoric, afectiv, moral, social și politic, materialismul dialectic avea oricînd la îndemînă -și a folosit din belșug- șirul lung de replici mortale care au însîngerat întreaga istorie a omenirii de la Comuna Primitivă și pînă la Socialism inclusiv. Mai punctăm, cum am făcut-o deja, pentru asocierea ideii de fapte reale: Bobîlna, Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, 1848, 1907, 31 (1947), 73 (1989)... Peste tot, cei care au preluat Puterea sau au înnăbușit intenții și acțiuni de acest gen, au dat celor învinși replica mortală, pentru a elimina din scena politică și din viață tot ceea ce reprezenta vechiul, scop pentru care Noul putea în mod legitim să-i ucidă pe exponenții Puterii înlăturate...
Această replică sălbatică, abominabilă, nu a fost cenzurată pînă în prezent nici de teoreticienii și nici de conducătorii partidelor numite comuniste, aspect esențial asupra căruia trebuie să ne concentrăm în sensul de a stabili, pentru totdeauna, că adevărata Doctrină Comunistă nu poate permite replica mortală ! Niciun om nu trebuie ucis pentru că are anumite idei, atitudini politice sau că a făcut partea din Puterea înlăturată, în orice mod: prin revoluție, ca în 31 (1947), prin contrarevoluție, ca în 73 (1989), prin puci sau complot și război internațional, ca în Germania, după 29 (1945), Ungaria în 40 (1956), Indonezia, 49 (1965), Chile, 57 (1973), Panama, 73 (1989), Irak, Iugoslavia ...
În epoca modernă, a revoluțiilor democratice, inaugurate cu M.R.S.O., șirul de replici mortale a fost continuat și, în același timp, inițiat, de primul partid comunist (bolșevic), deși un om politic, genial, de talia lui Lenin, nu trebuia să permită aceasta; dar nimănui, nici măcar Țarului și membrilor familiei sale, nu li s-a părut anormal ca să fie uciși, de vreme ce au fost înlăturați de la Putere, presentiment și convingere rostite și de Președintele-cel-Mare, Nicolae Ceaușescu, în pragul asasinării, căci istoria consacrase legitimitatea replicii mortale, expresie a sălbăticiei caracteristică pentru pre-istorie, dar și a dreptului la răzbunare a claselor oprimate, pentru că, în primul rînd, acestea nu aveau posibilitatea legală (pînă pe la jumătatea secolului al XX-lea) de a se organiza politic și a participa la constituirea, în mod democrat, prin alegeri, a Puterii. Notăm că niciodată, pînă la Socialism, nu s-a constituit, nicăieri în lume, vreo Putere în mod democrat; de aceea toți acceptau legitimitatea Replicii Mortale.
Absolut nejustificat și imposibil de explicat apare această replică, de fulminantă cruzime nemaiîntîlnită decît în Maculatura religiilor evreiești (Biblia) în condițiile din anul 73 (1989) cînd în țările democrate din Europa, partidele comuniste demolează Socialismul și înlocuiesc regimul democrat cu unul despotic, cu consecința sclavizării țărilor și a cetățenilor; este aceasta dovada peremptorie că în toate acele partide poreclite comuniste nu au fost, ca membri, și comuniști, iar acolo unde a existat o excepție -ca în cazul Romîniei- comunistul respectiv, în speță chiar Conducătorul, a fost asasinat mișelește. Să ne gîndim ce dezastru ne paște și ce a permis Doctrina Comunistă neclarificată, de vreme ce 3.800.000 de partizi au acceptat și s-au bucurat, ca maximi imbecili sălbatici, de Replica Mortală ! Acum, grupusculițe dintre aceia care s-au extaziat în decembrie cel negru, doresc, în mari fierbînțeli, să organizeze ... partidul pe care l-au nimicit ! Iar cînd ar reveni la Putere, ne-ar extermina pe noi, cei pe care nu reușiseră încă să ne lichideze pînă la 22 decembrie...
Să luăm aminte !
Doctrina Comunistă, pe care o repunem în drepturile ei firești și legitime, nu permite nicio crimă politică; sigur că tragerea la răspundere, în forme și instituții legale, a criminalilor din decembrie, în frunte cu tovarășul Iliescu, nu înseamnă crimă; ea este o obligație primordială pentru a ne limpezi istoria însîngerată apocaliptic și anti-istoric.
Cînd Partidul Comuniștilor va fi majoritar în Putere, va pune acest principiu, al supremului respect politic, la loc de cinste în Constituția țării, redevenită democrată; peceriștilor -singurii inamici ai noștri și ai tuturor- nu le vom permite să facă politică decît în partidul propriu. Atunci să-i vedem dacă mai grăiesc despre ... unitatea Stîngii !
Moarte Replicii Mortale ! Trăiască Doctrina Comunistă ! Trăiască Socialismul !
22 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

sâmbătă, 19 februarie 2011

Bocet pentru Ăl Bătrîn de ADRIAN PĂUNESCU

Îmi fac o datorie de onoare din a publica o poezie pe care am găsit-o într-o publicație electronică ”Andalucia Proletaria de Milicia, astăzi. Autorul, Adrian Păunescu, mare poet romîn, stins de curînd, s-a afirmat, după 22 decembrie 73, ca anti-comunist, tot atît de mare.
19 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Bocet pentru Ăl Bătrîn

Ce tragic timp păgîn,
Se-mparte ţara noastră în partide,
De cînd l-am omorît pe ăl bătrîn,
Mormîntul lui nici nu se mai închide.

Am tras în el ca-n malul de pămînt,
Nu l-am putut în timpul vieţii frînge,
Şi el s-a dovedit de neînfrînt,
Că nu ne-a dat nici lacrimi şi nici sînge.

Cu el am omorît-o şi pe ea,
Într-un concurs fanatic de păcate,
Şi-atunci păcatul nostru devenea,
Mai greu ca ale lor, împreunate.

Aşa puţine vorbe mai rămîn,
Într-o tăcere plină de rafale,
Şi vai!, l-am omorît pe ăl bătrîn,
Erori peste eroarea vieţii sale.

Se-mpleticea de parcă era beat,
Şi totul îi apărea confuz, departe,
Prin gloanţele cu care l-am marcat,
El inspira şi aer, dar şi moarte.

Şi el ne-a fost măcar o dată baci,
Şi noi i-am fost măcar o dată turmă,
De ce am apăsat pe-acel trăgaci,
Cînd moartea şi-aşa venea din urmă ?

Ne trebuia şi milă şi efort,
Să le putem concilia pe toate,
De ce am dorit să-nceapă cu un mort,
Aceste ziduri de maternitate ?

Eram români şi el era român,
A fost şi crimă, dar a fost o gafă,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Cu mîini legate, împuşcat în ceafă?

Voi nu vedeţi că nu putem dormi ?
Voi nu vedeţi că ţara nu mai doarme ?
Din zori de seară pînă-n zori de zi,
Strigoiul lui aleargă prin cazarme.

Îşi plînge ţara ori de cîte ori,
De drama ei se-atinge şi îl doare,
Strigoi bătrîn ce cîntă ”Trei culori”,
Cum face la beţie fiecare …

Acest strigoi de unde-ncepe tot,
Priveşte dintre stele pe fereastră,
Din buzele ce a vorbi nu pot,
Porneşte cinic libertatea noastră.

Şi totuşi într-un tragic timp păgîn,
I-am încărcat cu întuneric pasul,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Și nici măcar nu-i facem parastasul ?

Doctrina Comunistă și Simbolul ei

Dacă toți comuniștii (inclusiv cei care doar se consideră comuniști, deși nu-și înțeleg situarea în doctrină) s-ar alinia în jurul esențelor, în fiecare țară ar exista un singur Partid al lor, al comuniștilor, cu un scop unic: instaurarea Puterii Democrate pentru construirea Societății Democrate - Socialismul; în nicio țară din lume nu există justificare pentru existența a două (sau mai multe !) partide ale comuniștilor, dar în interiorul Partidului Comuniștilor poate exista O INFINITATE DE CURENTE, fără ca ele, între ele, să se blameze. Acest aspect însă nu-l pot înțelege și nu-l pot accepta decît comuniștii (nu și cei care fac pe comuniștii, cum la noi este cazul tuturor peceriștilor).
De aici deducem (sau acceptăm) cu ușurință un fapt simplu și arhicunoscut: există un SINGUR SIMBOL pentru Partidul Comuniștilor: SECERA și CIOCANUL reunite, exprimînd alianța dintre cele două clase sociale fundamentale - Țărănimea și Muncitorimea. Orice adaos devine pleonastic, deoarece, dobîndită, Puterea Comuniștilor va fi obligatoriu Democrată (cele două clase sociale formînd peste tot în lume o majoritate calificată). Nu punem în discuție ”state” artificiale formate pe criterii extrapolitice și extraterrane, cum ar fi Vaticanul (unde Munca nu are nicio semnificație pozitivă, totalitară absolută fiind Robia).
Niciun alt simbol nu trebuie să încarce fața curată a comuniștilor, iar eu voi face în continuare o remarcă specială asupra unui simbol utilizat pretutindeni de comuniști, inclusiv de mine și Partidul Comuniștilor, pînă la o vreme: steaua roșie cu cinci colțuri sau STEAUA LUI STALIN, cum am cunoscut-o în copilărie.
Nu știu cine și cînd a inventat ori a achiesat acest simbol pentru comuniști și repet, cu această ocazie, cum am mai făcut-o, rugămintea ca persoanele care dețin informația (necontînd dacă sînt ori nu comuniști), să ne-o transmită și nouă, pentru care mulțumim anticipat. Noi am retras-o din imagistica noastră, în urmă cu cîțiva ani, cînd am văzut pe toate străzile și clădirile din Romînia -dominată de Capitalism, Imperialism, Religie, Extremism, Terorism și chiar Fascism- ”STEAUA LUI STALIN”, în orice culoare, dar și în ROȘU !
Fiind absolut inacceptabil un asemenea act de barbarie, am abandonat acest semn, care nu ne mai spune nimic pozitiv (și, poate, niciodată n-a existat fără sensuri și chemări ascunse...). Facem chiar un apel către toți comuniștii și către toate Partidele Comuniștilor să-și clarifice poziția față de acest semn și să-l înlăture, de vreme ce el este și simbol al forțelor retrograde și reacționare, urmînd casimbolul nostru unic și comun, SECERA și CIOCANUL, să fie arborat și de Internaționala Comunistă (a V-a) inițiată de noi.
SECERA și CIOCANUL, semnul nostru cel mai drag, total și puternic expresiv pentru cei mulți -precum și pentru adversari și inamicii temporari, peceriștii- nu trebuie să fie umbrit de nimic altceva, chiar dacă este vorba de imagini pozitiv sugestive. Căci Puterea majoritară a Secerii și Ciocanului garantează orice fapt pozitiv: coroană de spice, soare peste țară, fabrici și uzine aparținînd Poporului etc. etc.
Trăiască pretutindeni și permanent, simbolul comuniștilor, SECERA și CIOCANUL !
19 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

vineri, 18 februarie 2011

Doctrina Comunistă și Puterea

Mă bucur că tot mai mulți -comuniști și ne-comuniști, ba chiar și anti-comuniști- îmi transmit mulțumiri pentru că, prima dată după 22 de ani, pot citi, în public, texte care explică esența Doctrinei Comuniste.
Eu scriu aici pentru comuniști (deci pentru ne-peceriști și alții !) și, cum oricine este liber să citească, primesc aprecieri (în sens pozitiv) și de la anti-comuniști, uneori cu explicația, uluitoare, că ideile mele nu par a fi ... comuniste, că ele ar deforma sau denatura învățătura marxist-leninistă, că ar ... moderniza-o în interesul ”democrației” burgheze ! Cele mai ”aspre critici” vin din partea peceriștilor, iar eu, față de toate acestea, îmi exprim marea satisfacție, căci aceste opinii reprezintă exact ceea ce doream să culeg în urma articolelor mele și iată de ce (cum am mai scris):
Cei care au conturat teoretic Doctrina Comunistă nu au gîndit lucrurile din locul, rolul și viața concretă a unor oameni ai muncii care să-și asigure existența lor și a familiei din muncă grea și puțin plătită, cum este cazul nostru.
Cei care au condus aplicarea Doctrinei Comuniste, devenind Conducători puternici, stăpîni pe Forțele statului și neavînd obligații stricte și precise pentru constituirea Puterii Democrate, au aplicat doctrina cum li s-a părut că este bine pentru ei și ai lor. De aceea în Putere, cu mici excepții la debut, nu au putut să pătrundă -și nu au fost chemate- masele populare, care este obligație ”sine qua non” a Partidului Comuniștilor; orice partid comunist care nu aduce în Putere toate clasele sociale nu este partid al comuniștilor, ci o gașcă ne- și anti- comunistă care doar vehiculează teze și idei comuniste. Nu Partidul înlătură din Putere pe Adversari, ci Urna-de-Vot !
Se impune precizarea, definitorie, că reprezentarea în Putere a fiecărei clase sociale trebuie să fie justă în mod strict corespunzătoare realității sociale din momentul alegerilor, doar astfel asigurîndu-se practic și real un regim politic democrat. Dacă în Putere nu există Muncitori și Țărani sau Burghezi și Moșieri, deși ei există în societate, acel regim politic nu poate fi considerat democrat, ci anti-democrat.
Constituită astfel, Puterea are în sine Majoritate și Minoritate sau Opoziție; rarisim și foarte tîrziu, peste multe sute de ani, poate milenii, cînd Comunismul ca societate va fi generalizat, este de presupus că Puterea ar putea fi monovalentă (atunci dispărînd și clasele sociale). În prezent în nicio țară din lume, inclusiv în cele democrate, nu există Putere total Democrată; de aceea opozanții nu pot lua loc în parlament, nu pot funcționa în public partidele lor politice, fiind determinați să să aciueze în țări și imperii anti-democratice, de unde acționează, cu sprijin multilateral, împotriva propriului stat.
Cîrîitorii ”romîni” de la ”Latrina Europei”, ”Vocea Americii” ș.a., forțele armate străine care au invadat Romînia în 1989, nu aveau niciun succes dacă opoziția politică făcea parte și se afla prezentă în Marea Adunare Națională, în Consiliile Populare (județene și comunale) și în sediile partidelor proprii; Puterea ar fi fost parțial părăsită de cei mai violenți anti-comuniști -ciocoii peceriști- dar ceilalți rămîneau, Puterea continua să funcționeze, forțele politice (Administrația și Justiția) ar fi fost remodelate, inclusiv în sens negativ, partidele ar fi continuat să funcționeze, Țara nu se autodistrugea...
Numai astfel văzută, doctrina noastră este Doctrină Comunistă; echipările în diverse chipuri anterioare nu sînt cele autentice; cînd vom fi majoritari în Putere, în toate organismele acesteia vor avea libertate să intre reprezentanții tuturor claselor și categoriilor sociale, în raport de procentul realei existențe sociale.
Nu golim, tovarăși -și domni burghezi- Doctrina Comunistă de ce-i este propriu, ci abia acum, cu noi, începe dezvăluirea esențelor ei fundamentale și trainice.
Întru aceasta vă chemăm să vă organizați politic.
Trăiască Socialismul !
18 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 17 februarie 2011

ZERO plus UNU fac DOI ?

Nenumărați trepăduși peceriști care n-au intrat ori au ieșit mereu din diverse găști peceriste post-decembriste, poreclite partide, toate de dreapta, nemulțumiți că nu mai au fotoliile dorite, cît mai înalte și ... permanente, se screm de mama focului de peste 20 de ani ca să nască ... partide de stînga. Și cum nu doresc să facă eforturi întru aceasta, iar cu tancuri nu vine nimeni să-i ocrotească, lansează clamări peste clamări, îndemnîndu-ne la ... unitatea stîngii ! Aceasta, bineînțeles, după ce ne săpunesc, numindu-ne sau nu, că sîntem niște nerușinați, și impostori, și netrebnici, și nepricepuți, și nedevotați, și lipsiți de doxă etc etc, dar și iresponsabili că nu ne unim ca să realizăm un partid... MARE, MARE, cum era al lor, cu 3.800.000 de cei mai înaintați, formînd detașamentul de avangardă !!!
Aș vrea să le spun pentru ultima dată: măi, stimabililor, nevolnici ce sînteți, noi nu vom mai risipi nici un semn și nici o silabă pentru domniile voastre; nu ne mai ocupați timpul și spațiul ! Atîta vreme cît sînteți ZERO, nu ne mai invitați la unire, căci ZERO plus UNU NU FAC DOI ! Tot UNUL rămînem ! Unirea se face între EGALI ! Dv. cînd erați Sus, ne țineați la beci, acum lălăiți, deseori tot Sus, pe noi ne țineți tot ... jos !
Băgați, vă rog, la ”Ștefan Gheorghiu” cu care v-ați ticsit mintea și pipota că, dacă vreți partid de stînga, adică pretindeți că sînteți comuniști -noi NU VĂ CREDEM !- nu mai încropiți Comitete și Comiții, pretinzînd că reprezentați ... partide, inexistente și chemîndu-ne la ... unitate, ci puneți mîna pe condei și scrieți-vă adeziune; nu refuzăm pe nimeni, de vreme ce dv. cereți, recunoașteți Statutul, acceptați Programul, achitați taxa de înscriere și plătiți cotizația statutară.
Mai este un lucru: dacă sînteți peceriști, nu vă vom urca în SUS, dar vă vom accepta lîngă noi pentru a putea beneficia de solidaritatea pe care o oferim tuturor Oamenilor Muncii.
Să auzim de bine ! Trăiască Socialismul !
17 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

miercuri, 16 februarie 2011

Doctrina Comunistă și Democrația

Definită și aplicată corect, ca Doctrină a Libertății Desăvîrșite, Doctrina Comunistă este singura din intoria mișcării de idei din toate timpurile și locurile care asigură înfăptuirea Democrației. De fapt, de aceea s-a elaborat Doctrina Comunistă, spre a se călăuzi masele populare spre Puterea lor; chiar aceasta înseamnă Democrație: prezența în Putere a maselor populare !
Înțelegînd deplin și profund noțiunea de Democrație, putem constata cu ușurință că este necesar să țesălăm învățătura materialist-dialectică, așa cum s-a constituit pînă acum, de zgura adunată în cei 160 de ani, să înlăturăm poleiala din fraze, spre a-i opri pe cîrîitorii peceriști care articulează boscorodeli fără rost și fără noimă.
Știți, desigur, că PCR era prezentat ca detașamentul de avangardă al clasei muncitoare, că cei mai buni fii ai lui și ai clasei muncitoare erau desemnați candidați pentru toate verigile Puterii (și, normal, pentru cele ale Administrației și Justiției), dar, în realitate, în Putere nu au fost nici Muncitori și nici Țărani! Și aceasta era temelia de ”granit” din paie, intangibilă și invincibilă ! Dacă a fost așa sau nu, știți cum au dispărut ca prin ceață, într-o clipă, toate persoanele și toate verigile de Putere. În afară de subsemnatul -care nu am putut fi admis nici măcar să candidez ca deputat în satul meu !- nimeni nu a ridicat glasul pentru apărarea Socialismului și pentru Democrație. În toată țara, la 22 decembrie 73, nu s-au auzit aceste cuvinte; doar în comuna mea (Cicănești) și la Curtea de Argeș (unde am condus Revoluția, devenind Președintele organismului revoluționar), s-a proclamat înlăturarea peceriștilor de la Putere, sub deviza ”Pentru Democrație și Socialism !. Dacă ar fi existat 7.000 de comuniști (cîte unul în fiecare comună), care să arboreze cerințele revoluționare ”Jos peceriștii ! Pentru Democrație și Socialism !”, astăzi eram tot țara fericită, bogată și independentă, Republica Socialistă Romînia...
Dar Puterea nu s-a constituit niciodată, la noi, în mod democratic; de aceea nu s-au întrunit nici Consiliul de Stat, nici Marea Adunare Națională, pentru a lua hotărîrile care se impuneau în condițiile în care șeful statului fusese răpit, sechestrat, batjocorit, asasinat și hulit cu hula cuvenită numai răpitorilor și asasinilor săi.
Fenomenul, absolut neclarificat în învățătura marxist-leninistă nu a fost numai la noi, doar că aici a fost totul deturnat în tragedie, căci aveam cea mai bună situație economico-socială și financiară din lume și nu era de crezut că s-ar găsi mai mult de șapte rătăciți să acționeze împotriva regimului democrat.
De altfel toți conducătorii partidelor comuniste ajunse majoritare în Putere, nici nu s-au gîndit, nici nu și-au pus problema Puterii autentic democrate, care i-ar fi obligat ca în Putere, la orice nivel, să ajungă atîți Muncitori și Țărani cîți sînt în țară; adevărul crunt este că Muncitori și Țărani nu erau în putere nici ca în regimul feudal sau în cel burghezo-moșieresc. Aceștia nici nu erau atrași în Putere, ba chiar -incredibil, dar se susținea oficial- că, spre exemplu, ne aliem cu țăranii numai pînă îi învingem pe moșieri... Perversitatea aceasta chiar se numea... strategia Partidului !
Drept replică, pentru a-și ascunde trădările, conducătorii comuniști ciocoiți, nemaidînd vreo socoteală maselor populare, au început să fîsîie despre ... primăvară, perestroci, glasnosti și altele, tot atîtea numiri leproase care evidențiau absența Democrației, determinată de golirea Doctrinei Comuniste de esența specifică și alterarea pînă la contrariu.
Dezastrul s-a împlinit în toate țările democratice din Europa și continuă în celelalte continente, deoarece de peste șase decenii nu mai există Internaționala Comunistă, iar ”peceriștii” din toate țările se fac mereu că nu înțeleg necesitatea reorganizrii acestui bastion, sfărîmat de anti-comuniștii de la vîrfurile partidelor aflate la guvernare în deceniile 4-6 ale secolului trecut.
Orice gînd de refacere pornește de la definirea corectă, științifică, a Doctrinei Comuniste și a Democrației.
Pentru membrii Partidului Comuniștilor ținem la dispoziție acest ziar, cărțile noastre și un ”Dicționar politic științific” aflat în lucru.
Trăiască Doctrina Comunistă, singura bază a Puterii Democrate !
16 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

luni, 14 februarie 2011

Doctrina Comunistă și Partidul

Mulți tovarăși și alți cititori ai articolelor și cărților mele își exprimă uimirea, unii chiar protestul, față de opiniile că Doctrina Comunistă ar mai putea fi explicată, îmbunătățită, ba că nici nu s-ar fi aplicat corect pînă în prezent în întreaga Eră Democrată (anii 1 - 95) și, fiindcă mi se cere, voi scrie mai multe articole pe această temă, în prima abordare ocupîndu-ne de partid în general și de partidele claselor sociale fundamentale, care alcătuiesc masele populare, despre care am făcut multiple și importante referiri anterioare.
Reamintind că Doctrina Comunistă este doctrina Libertății Complexe, Depline, Unitare și Unice care exprimă -știm deja de la Marx- necesitatea înțeleasă, adică orice libertate trebuie văzută în corelație cu ceea ce este necesar comunității, de la nucleul ei de bază -familia- pînă la Popoare și Omenirea în întregul ei.
În această concepție curată, nepătată de apartenența de clasă, recunoaștem dreptul oricărui grup social însemnat (=clasă socială, pătură, categorie) de a-și evidenția trebuințele și de a se organiza politic întru împlinirea lor.
În răstimpul de 160 de ani, de cînd s-a fundamentat științific doctrina Partidului (politic), mulți sînt cei care au scris despre partid, dar nimeni nu a finalizat definirea lui, mai ales cu privire la Partidul clasei muncitoare, deci a Partidului comuniștilor, a cărui necesitate este obiectivă, adică existența lui este condiție primordială sine qua non pentru organizarea și conducerea luptei revoluționare, a revoluției însăși; se știe că lipsa unui astfel de partid a însemnat un fiasco pentru ”Comuna din Paris”, dar existența lui a reprezentat asigurarea succesului răsunător, epocal, pentru M.R.S.O.
De ce apreciem că nu s-a finalizat teoretic (și practic) conceptul de Partid al comuniștilor ?
Răspunsul ne apare simplu și expunerea lui elementară. Marx și Engels nu au avut preocupări concrete pentru Partidul Comuniștilor, ci numai pentru ideologia lui, sub imaginea unei pluralități, internațională sau mondială, de partide naționale, numite la început socialiste, dar cu sensul de ”comuniste”. Nefiind proletari, nu puteau înțelege și finaliza trebuințele clasei muncitoare (mai tîrziu s-au făcut referiri și la alte clase sociale exploatate) și nu și-au pus problema cum să fie organizat și condus Partidul Comuniștilor. De remarcat că, pînă la noi, nimeni n-a subliniat evidenta discrepanță dintre un partid ”comunist” -care utilizează principii și teze comuniste- și un partid ”al comuniștilor”, alcătuit din comuniști, oameni care luptă pentru cucerirea Puterii, pentru instaurarea unui regim politic democrat. Nefiind comuniști, membrii partidelor comuniste, inclusiv PCR, au trădat in corpore, cu prima ocazie, dezvăluindu-și interesele și atitudinea anti-comuniste. Dacă PCR ar fi fost partid al comuniștilor, se afla și acum la putere, iar țara nu ar fi abandonat regimul democrat, poporul n-ar fi ajuns de rîsul lumii... Mai concret, dacă eu și alți 249 eram membri în PCR, am fi organizat Partidul Comuniștilor în decembrie 73 (1989), dar niciun pecerist nu s-a declarat și nu a acceptat să fie declarat... comunist !
Abia Lenin a fost în situația de a diferenția partidul curat al comuniștilor, numindu-i bolșevici, de zgura anti-comunistă, creată și condusă de burghezie, desemnată prin termenul menșevici sau autonumită socialist, social-democrat, democrat-social și chiar, ridicol și pleonastic, democrație...socială, social-democrație ... Nenumărate forme are poleiala de floare păcălitoare a viespilor anti-comuniste care doresc cu insistență să fie percepute drept ... albine !
Genial gînditor, devotat Cauzei revoluției pe care a condus-o, V.I. Lenin a dus mai departe conceptul de Putere democrată insistînd asupra structurii acesteia, chiar și în denumire: sovietul muncitorilor, soldaților și țăranilor; fără îndoială că Lenin ar fi concretizat atît ideologia privind structura Partidului cît și a Puterii democrate, dacă ar fi avut timpul necesar.
Nu cunosc lucrările lui Leon Troțki, dar niciun alt conducător nu a definitivat tezele privind formarea, structura și mai ales conducerea Partidului Comuniștilor, precum și a Puterii democrate, în ciuda faptului că, spre exemplu, la noi, erau stabilite și procente privind componența PCR, un aspect de-a dreptul periculos, în situația în care ne-comuniștii, ne-peceriștii, intelectualii, funcționarii, burghezii, moșierii și alții, ori susținători ai lor, nu aveau partide și nu-și exprimau, organizat și în public, opiniile politice. Cei care o făceau, inițiind și organizare adecvată -ca în cazul meu și al tovarășului Marin Trușcă din Craiova- erau duși la beci, aproape la fel cum au făcut, la rîndu-le, Stăpînirea sclavagistă, Moșierimea, Burghezia, Imperiile (să ne-amintim de Spartacus, Bobîlna, Gheorghe Doja, Horia-Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, 1907...)
Evidențiez, spre a da Cezarului ce este al Cezarului, faptul că tovarășul Vladimir Voronim și-a numit partidul, înscris în anul 77 (1993), Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și că, în discuțiile avute cu dumnealui și cu tovarășul Andrei Neguță, aceștia au evidențiat explicația pe care am dat-o noi pentru numele propriului partid încă din 22 decembrie 73 (1989), Partidul Comuniștilor, finalizat la 23 martie 80 (1996).
Așadar, ce trebuie reținut pentru ca ceea ce se numește ”partid”, chiar să fie Partid (numitele post-decembriste ”partide” sînt doar grupuri, găști de interese, toate constituite și conduse de ne-politicieni, toți peceriști, cum de altfel, singure se pîră între ele):
- Partidul se constituie exclusiv pe bază de clasă socială, fiind inadmisibil amestecul, în același partid, al membrilor aparținînd claselor și categoriilor sociale diferite (cînd se întîmplă aceasta, avem de-a face cu organizări de tip mafiot, care trebuie eliminate);
- Conducerea unui Partid politic nu poate aparține unor persoane din altă clasă ori categorie socială (aceasta fiind chestiune elementară, căci oamenii sînt grupați social în raport de proprietate și venit);
- Partidul nu are dreptul să ducă în Putere persoane din altă categorie socială, chiar dacă acestea nu-i sînt decît adversari politici, ci nu și inamici;
- Partidul este obligat să-și respecte partenerii de dialog (celelalte partide), mai ales atunci cînd deține majoritatea în Putere și devine guvernator al țării;
- Intelectualii, ideologi ai Partidului (inclusiv în cazul Țărănimii și Muncitorimii) nu trebuie să conducă nici Partidul și nici Puterea (cînd dețin majoritatea), dar pot fi în conducerea Administrației și Justiției, alături de adversari și chiar inamici ai lor, în raport de calificare înaltă și competențe dovedite. Precizez că, în perioada post-decembristă, inamici, ai tuturor Partidelor, sînt doar peceriștii;
- Este absolut inadmisibilă constituirea de partide suprastatale (existența lor ar fi dovada irefutabilă a imperiului !); doar uniunile de state egale -formate pe principiul un stat-un vot, cu drept imperativ de VETO- pot admite partide unionale, alcătuite, însă, din partide naționale de sine stătătoare;
- Partidul politic majoritar trebuie să rămînă, permanent, supravegheat exigent, doar forță politică de conduce, așa cum bine prevedea Constituția adevărată, a Romîniei socialiste, la art. 3.
În concluzie, vedeți tovarăși Muncitori și Țărani, de ce în PCR nu au fost comuniști, de ce este necesar să vă căutați propriul Partid, pentru care noi vă stăm la dispoziție, nu ca să ne sprijiniți, cum ni se spune mereu, ci ca noi să vă sprijinim pentru a vă elibera de Robie, de Asuprire, de Exploatare.
Întru care vă dorim și vă urăm succes !
Trăiască Socialismul !
14 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Doctrina Comunistă și Partidul

Mulți tovarăși și alți cititori ai articolelor și cărților mele își exprimă uimirea, unii chiar protestul, față de opiniile că Doctrina Comunistă ar mai putea fi explicată, îmbunătățită, ba că nici nu s-ar fi aplicat corect pînă în prezent în întreaga Eră Democrată (anii 1 - 95) și. fiindcă mi se cere, voi scrie mai multe articole pe această temă, în prima abordare ocupîndu-ne de partid în general și de partidele claselor sociale fundamentale, care alcătuiesc masele populare

Precizări

Mai mulți tovarăși îmi cer (unii chiar insistent) să trag la răspundere ziarul Adevărul în legătură cu articolele publicate la 8 februarie a.c. (la Pitești) și 9 februarie a.c. (București) pentru unele afirmații ori insinuări.
Ca om politic, fiind în același timp ziarist și editor, consider că, în raport de impresia pe care mi-a lăsat-o autoarea, Cristina Stancu, ar fi suficiente următoarele:
Precizări:
Poate imprecizii ale autoarei, poate intervenții ale Redacției, poate brutalitățile patronilor peceriști sau alte cauze au denaturat unele aspecte discutate cu semnatara articolului, motiv pentru care precizez că:
- Nu am fost și nu sînt ”fan” (un termen peiorativ) Ceaușescu, nu l-am ”idolatrizat”, ci sînt singurul critic dintre comuniști, mai ales atunci cînd Președintele era la conducere; dar eu sînt om politic luptător corect și nu pot să nu evidențiez (mai ales post-mortem) meritele de excepție ale Eroului-Martir Național;
- Nu „țin„ să mi se spună ”tovarășe” și nu mă ”declar” comunist; eu sînt comunist, iar ”tovarășe” este termenul care exprimă cel mai înalt respect între oameni egali;
- Nu mă ”consider” victima represiunilor peceriste, ci sînt victima ciocoilor peceriști, cu zeci și sute de probe din toată perioada anilor 44-95 (1960-2011); dețin două Certificate oficiale emise de autoritățile naționale post-decembriste (pe care nu le țin secrete);
- Precizez că am fost condamnat politic și dus la pușcăria politică pentru că l-am dat în judecată pe Președintele N.C. (și pe Primul ministru, Manea Mănescu) în data de 13 decembrie 1974; posed hotărîrile de condamnare și atestatul de deținut politic (obținut în ”justiția” post-decembristă după 13 ani de procese).
Ca ziarist aș avea de făcut observații legate de profesionalismul celor care se pretind Redacții de ziare.
Cu respect,
13 febr 95
Prof. Gheorghe Ungureanu

joi, 10 februarie 2011

Interviu

interviu alfanews.ro
acordat tovarășului Ciprian CIOCAN
de către prof. Gheorghe UNGUREANU

Răspuns la întrebările dv. din 9 februarie 2011

1. Ne puteți spune în ce doctrină se înscrie partidul ?
Răspuns: Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) își întemeiază existența și activitatea pe Doctrina Comunistă, numită pînă acum ”marxist-leninistă” sau ”materialist-dialectică”; preferăm denumirea Doctrina Comunistă, noi contribuind la definirea deplină și finalizarea constituirii acestei doctrine și încercăm să o propunem tuturor partidelor comuniste.

2. Care sunt ultimele alegeri la care ați participat și ce scor ați înregistrat ?
Răspuns: Nu am participat (cu Partidul Comuniștilor) la nicio ”alegere”, fiind permanent blocați, prin toate mijloacele, de autoritățile contrarevoluționare ale Statului despotic, feudalo-ecleziastic instaurat la 22 decembrie 73 (1989). De altfel, în toată perioada contrarevoluției nu au avut loc alegeri, deoarece nu a existat alternativă la candidaturile peceriste, ele ocupînd toată scena politică romînească.

3. Aveți filiale în toată țara, care sunt cele mai active dintre ele ?
Răspuns: Am avut de-a lungul anilor (începînd cu 22 decembrie 73/1989) organizații locale sau județene în 34 de județe, dar abia la 23 octombrie 93 (2009) a fost respinsă ultima acțiune a infractorilor din ”justiția” contrarevoluționară urmărind radierea noastră, fiind nevoiți să reluăm acțiunea de organizare, în condiții foarte grele, lipsiți total de acces la mijloacele de comunicare în masă și fără posibilități materiale. În timp, au fost mai active organizațiile din Argeș, Maramureș, Ploiești, Brașov, Vaslui, Dîmbovița, Tulcea, Timiș, Olt, Constanța, Vîlcea.

4. Cînd și cum a decurs procesul de strîngere a semnăturilor pentru înființarea partidului ?
Răspuns: Am început în 22 decembrie 73 (1989) și aveam în 24 decembrie 1.200 de semnături, dar după ce s-a stabilit un mod de înregistrare a partidelor (prin justiție, ceea ce este absolut abuziv), am reluat complectarea formularelor, iar în decembrie 75 (1991) am organizat prima Conferință de constituire, soldată cu eșec, deoarece unii tovarăși, fiind peceriști, au refuzat să accepte Statutul și s-au retras. Continuînd să facem înscrieri, am reorganizat a doua Conferință de constituire la 11 decembrie 77 (1993), cu același rezultat, conferința fiind părăsită de tovarășii din București, Pitești și alții. Abia la 23 martie 80 (1996) am complectat lista și am constituit Partidul la Conferința Națională care a avut loc la Curtea de Argeș.

5. Care sunt cele mai acute probleme pe care le întîmpinați ?
Răspuns: Prima problemă este atitudinea nerușinată a autorităților peceriste care au refuzat să ne înregistreze timp de aproape 14 ani, iar acum refuză, în mod constant să ne acorde sedii și acces la mijloacele de comunicare în masă, în condițiile în care în Romînia post-decembristă contrarevoluționară nu există niciun organ de presă independent sau de stat, disponibil pentru toate partidele ! Noi sîntem, astfel, singura țară din lume în care nu poate funcționa un partid democrat, aceasta în condițiile în care, din gunoaiele istoriei au apărut multe astfel de ”partide”, inclusiv fasciste, legionare, etnice, teroriste, extremiste... toate constituite și conduse de către peceriști, în frunte cu telectualii, dovediți, în totalitate, anti-democrați și, mai ales, neinstruiți, analfabeți, politic vorbind.

6. Cum se finanțează partidul ?
Răspuns: Puținele fonduri pe care le obținem provin din taxa de înscriere și cotizație; pînă la înregistrarea formală (perioadă în care nu am încasat taxa de înscriere și cotizația) toate cheltuielile (care au fost substanțiale) au fost asigurate de Președintele fondator și puține alte contribuții ale unor tovarăși.

7. Ce părere aveți despre legea electorală ? Dezavantajează ea partidele neparlamentare ? Cum ați resimțit dumneavoastră rigorile legii ?
Răspuns: Legea electorală în funcțiune (și mai ales proiectul celei noi) sînt expresii ale banditismului politic al peceriștilor care au instaurat terorismul și despotismul politic în 22 decembrie, o dată cu victoria (vremelnică) a contrarevoluției. Partidele neparlamentare nu există practic, ceea ce se observă și din aceea că, în toți cei 21 de ani ai puterii contrarevoluționare, niciodată vreun Președinte nu s-a întîlnit cu acestea în cadrul obligațiilor constituționale de mediere; despre cele burghezo-moșierești, anti-democratice, se mai aude pentru că toată (anti)presa este a ciocoilor, iar noi nu avem niciun acces, decît dacă le vine pe chelie unor (anti)ziariști să mai încropească o… batjocură ! Prin introducerea cerințelor anticonstituționale privind listele abominabile de susținători și a ”votului cenzitar”, în 91-92-93 nu ne-am putut prezenta, motiv pentru care și numărul votanților prezenți la ”alegere” a scăzut dramatic, pînă la 34 %, după cum se știe, iar dacă nu era găselnița cu referendumul, ar fi scăzut la 20 % ori chiar sub această cifră, ceea ce echivala cu evidenta cădere în ... Sclavagism !

8. Cum abordați anul electoral 2012 ? Ce strategie aveți ?
Răspuns: Nici acest an nu este ”electoral” ! De vreme ce ni se impune, teroristic, să plătim sume imense, în loc să fim sprijiniți de la buget –mai ales partidele care nu sînt parlamentare !- pentru a participa cu candidați, transformînd astfel votarea mecanică în ... alegere calitativă ! Încercăm să găsim candidați dintre Muncitori, Țărani, Ciobani, alte categorii de oameni ai muncii, pentru funcțiile de Consilier (local și județean), Primar, Președinte CJ, Parlamentar, spre a deschide, prin succesul lor, calea spre democrație, total inexistentă la noi după 22 decembrie.

9. Vi s-a solicitat vreodată înglobarea partidului de unul mai mare ? Dar înregimentarea dumneavoastră într-o altă formațiune ? Cînd și cine ?
Răspuns: Da, deseori, în diferite variante. Primele propuneri, chiar în decembrie 73 (1989) au venit pentru conducerea națională a P.N.L. și P.N.Ț. Fiind deținut politic, cu condamnări, închisoare politică, percheziții, represiuni de toate tipurile (inclusiv... omor ! – a cărui victimă, ”colaterală și incidentală”, a fost însă altă persoană), confiscări de bunuri, nerestituite pînă astăzi, 9 februarie 95 (2011) –apartament, manuscrise literare și politice, pușca și muniția de vînătoare, pămîntul meu, al familiei și al Obștii Moșnenilor, pentru care ne judecăm ÎNCĂ din anul 45 (1961)- eram considerat anti-comunist, dar eu am fost, sînt și voi fi, pentru toate mileniile viitoare, comunist !
În anii 75-76 (1991-1992), pe cînd Partidul nu era înregistrat, dar strîngeam semnături și publicam comunicate, apeluri, declarații... și constituiserăm (cu ing. Virgiliu Cătălin Zbăganu din București și Marin Trușcă din Craiova) Comitetul Național pentru înființarea ”Partidului Comunist” am avut propunere insistentă de a-l primi, ca PREȘEDINTE al Partidului în formare, pe tovarășul ... ION ILIESCU !
Multe partide –autoconsiderate de Stînga- m-au solicitat, iar în unele m-am și înscris, am fost membru fondator sau cu funcții de conducere, precum: Prim-vicepreședinte de la înființare la PSMR, Vicepreședinte la PSR, membru în conducerea națională a PMR, idem PAS, Președinte al Comitetului Consultativ Superior al Uniunii Comuniștilor Romîni (al tovarășului Daniel Dediu, în curs de organizare).
Discuții multe și profunde, mai ales în anii 87-89 (2003-2005) am avut cu tovarășul Constantin Rotaru, Președintele PAS, pentru a uni cele două partide sub o copreședinție comună, în mai multe variante, dar ... Eu n-am putut să renunț la esență –comuniști ne-peceriști- iar dumnealui nu s-a hotărît să accepte dorința majorității covîrșitoare (a propriului partid) de-a veni spre Doctrina Comunistă, de-a repudia Imperiul European și de-a ieși din ”partidul” suprastatal anti-democrat ”Stînga Europeană”; dar ... mai este timp.

10. De unde denumirea de "nepeceriști" ?
Noi sîntem COMUNIȘTI, ci nu lălăitori de teze și principii comuniste, cum au fost cei 3.800.000 de peceriști, membri de partid, toți anti-comuniști (cu excepțiile simbolice – Președintele asasinat mișelește și soția sa) . Partidul nostru, fiind exclusiv al comuniștilor, de regulă care nu au fost membri ai PCR, am precizat în paranteză această explicație : ”nepeceriști”, absolut necesară în epoca de tîmpitizare contrarevoluționară post-decembristă în care toți ”telectualii” au devenit retrograzi și reacționari, slugoi ai reptileor peceriste, ciocoii, care au constituit și conduc, cu pricepere și devotament, sute de partide anti-democrate (anti-comuniste). Astfel, numai astfel. oricine poate constata că noi, comuniștii, nu sîntem totuna cu inamicii noștri – peceriștii.

11. Există vreo legatură cu Partidul Alianța Socialistă ? dar cu Asociația Scânteia ?
Răspuns: Au existat contacte între noi, ca activiști din zona Stîngii, cu ambele, chiar înainte de propria dumnealor activitate; să nu uităm că eu am activat sub DRAPELUL COMUNIȘTILOR începînd din 22 decembrie 73 (1989); particip la unele acțiuni ale Asociației Scînteia –am avut chiar o întîlnire comună cu o delegație a Partidului Comunist din Grecia- iar în PAS am fost membru, chiar al conducerii colective naționale (pînă la înscrierea oficială a Partidului Comuniștilor). În anul 88 (2004) am fost ales Consilier local al PAS și am candidat pentru Camera Deputaților în Maramureș, pe primul loc în lista PAS, în baza proiectelor realizate cu tovarășul Președinte Constantin Rotaru, o personalitate interesantă, atrăgătoare, hotărîtă, perseverentă, înțeleaptă și –ceea ce-mi displace- diplomatică. În politică cel mai păgubos -și periculos !- lucru este diplomația; ea nu trebuie să înlocuiască deplina sinceritate obligatorie față de clasa pe care o reprezinți, precum și respect desăvîrșit față de adversari. Această cerință devine presantă și magnifică atunci cînd omul reprezintă Stînga, adică masele populare, căci Numărul este principala calitate în politică !
Notez că am mai fost, temporar, în conducerea națională a Frontului Popular Romîn și a PUNRT (PUNR) –pe lista căruia am și candidat în 75 (1992) la Camera Deputaților și am obținut un mare număr voturi- dar am descoperit repede că aceste partide erau de esență burgheză, antiștiințifică, antinațională, anti-democrată.

12. Considerați partidul dumneavoastră "adevăratul" partid comunist din Romania ?
Răspuns: În ”Romania” mai sînt partide ale comuniștilor (spre exemplu în Republica Moldova), dar în Romînia, nu mai sînt altele, dacă avem în vedere realitatea pe care ne-au servit-o peceriștii: ei toți l-au răpit, l-au sechestrat, l-au asasinat pe șeful lor, s-au bucurat, l-au hulit și continuă s-o facă și după 21 de ani; niciun pecerist nu s-a alăturat Comuniștilor nici măcar în comemorarea anuală pe care o facem Președintelui, în numele Comitetului Național pentru Cinstirea Memoriei Președintelui-cel-Mare, Nicolae Ceaușescu. Fostul P.M.R. (care și-a zis, de la 1 noiembrie 81/1997, PCR) nu accepta, pînă la acea dată, simbolul ”Secera și Ciocanul”, referirea la Nicolae Ceaușescu și termenul ... comunist ! Cam aceeași poziție a avut-o, pînă de curînd, conducerea PAS. Așadar, pot fi și alte partide ale comuniștilor, dar sînt comuniste cu adevărat cu condiția ca să acționeze împotriva contrarevoluției și pentru revenirea la regimul democrat – pentru construirea Socialismului, prin aplicarea Doctrinei Comuniste.

13. Ce părere aveți despre personalitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu ?
Am fost crunt reprimat sub conducerea sa, dar eu știam, cu dovezi certe, că dînsul este prizonierul unor bandiți, cum am avut confirmări din imediata apropiere a dumnealui. (Notez că am fost și am rămas simpatizant și susținător, pentru cele mai înalte funcții, al lui Gheorghe Apostol și Chivu Stoica). Considerîndu-l vinovat pentru starea sa de prizonierat și, mai ales, pentru degradarea vieții politico-ideologice, începută la Conferința Națională din decembrie 51 (1967) apoi trecînd prin ședința plenară din aprilie 52 (1968) și prin marasmul din august 52 (1968) –începutul prăbușirii Țării și a Socialismului în Europa, datorită poziției de noatin rătăcit a Romîniei- eu m-am distanțat total de poziția sa, nu-i rosteam niciodată numele pînă în anul 73 (1990), nu am pus mîna pe ”Scînteia” (ziar căruia îi ziceam ”Tăciunele”, actualul îmbuibat beneficiar ”Adevărul” și odrasla lui bastardă, ”Gîndul” !).
Totuși îi scriam scrisori, memorii, propuneri și reclamații, inclusiv după deschiderea dosarului de urmărire informativă în anul 55/1971 (mi se zicea, între altele ”Haiducul”), pe lîngă zeci-de-zeci de dosare penale și civile; ne-am întîlnit de mai multe ori, am fost chemat în audiență, în urma unor scrisori și telegrame dure, menite să-l salveze; ultimele audiențe au fost la 26 decembrie 72 (1988) –pentru recuperarea apartamentului confiscat- și la 13 ianuarie 73 (1989) –al doilea mare război (pierdut !) pentru salvarea comunei natale, Cicănești, hertepelită de ciocoii peceriști care, totuși, o stăpînesc netulburați din 6 martie 29 (1945) și pînă astăzi, 9 februarie 95 (2011)...
Personalitate complexă de Muncitor aspru, călit în lupte revoluționare, cu rădăcini de Țăran, sensibil, duios chiar, înțelegător și uman, devotat familiei și Cauzei de eliberare socială și națională a victimelor nedreptăților –să ne-amintim mereu vorbele-i de miere: minunata clasă muncitoare !-, licențiat în Economie politică și Științe militare, Comunistul, Președintele și Generalul Nicolae Ceaușescu a devenit cel mai mare Erou-Martir Național al Poporului Dac, din toate timpurile, nefiind cunoscut niciun egal în cele 30 de milenii de cînd avem știri despre acest Mare Popor (felicitări tovarășului Președinte Băsescu pentru că a acceptat, poate la propunerea mea, poate a altora, poate din propriu-i iz Dacic, să zică așa despre Poporul nostru !).
De aceea, firesc, se cuvine, ca dumnealui, Eroul-Martir Național, să fie Farul și Piscul-de-Lumină spre care să ne călăuzim privirile, gesturile, sentimentele, ideile și lupta care să aducă revirimentul: regimul democrat.
Erori fundamentale –prima fiind abandonarea luptei pentru dezrobirea religioasă- impuse, probabil, de banda care îl ținea prizonier, au determinat degradările, denaturările, abuzurile, îndepărtarea de esențele Doctrinei Comuniste, neexplicată și neaplicată niciodată pînă la capăt, nu numai la noi, în final producînd trădarea Socialismului de către ciocoii peceriști și ... contrarevoluția !
Am conceput și inițiat, fără succes, acțiuni care să-l scoată din ghearele bandei deținătoare, deși calea s-a dovedit fără întoarcere, datorită lui august 52 (1968) și, mai ales, cultului deșănțat al personalității, act agresiv inadmisibil într-un regim democrat, care-l transforma pe dînsul într-o mumie, iar pe lălăitori în circari ordinari. Acum dumnealui a devenit o stea polară în splendidă ascensiune, iar lălăitorii, în frunte cu peceriștii Iliescu-Constantinescu-Băsescu, pentru ca să nu numim decît vîrfurile, și-au ales alte mumii: USA, Imperiul Cotroman Romano-German European, NATO.

În speranța unei colaborări cît mai fructuoase, vă doresc o zi frumoasă în continuare !
Ciprian Ciocan, Reporter alfa news, 0734546699
Răspuns: Vă mulțumesc și, la rîndu-mi, vă urez succes în profesie și în viață !

9 februarie 95 (2011);
(Eu număr anii de la începutul Erei Democrate, 7 Noiembrie 1917)
Prof. Gheorghe UNGUREANU

sâmbătă, 5 februarie 2011

Înștiințare privind alegerile

Clasele fundamentale ale societății noastre, Muncitorimea și Țărănimea, avem șansa ca în anul 96 (2012) să intrăm, chiar majoritari, în Parlamentul țării, pe care să-l smulgem peceriștilor trădători, constructori ai Capitalismului și Imperialismului.
Depinde exclusiv de noi acest rezultat; dacă-l dorim, este necesar ca, imediat, să ne mobilizăm pentru reînregistrarea Partidului Comuniștilor și, mai ales, pentru întocmirea listei de candidați, la fiecare nivel: Consilieri (locali și județeni), Primari, Președinți ai Consiliilor Județene, Parlamentari (să sperăm că ciocoii vor respecta voința votanților de la Referendum și vor institui parlamentul unicameral !).
Spre a realiza organe de Putere democrate -conform Doctrinei Comuniste-Lista Partidului nostru va cuprinde, Țărani, inclusiv Ciobani 40 %, Muncitori 40 %, Intelectuali 10-12 @, alte categorii 8-10 %.
Înscrierea și ordinea în listele de candidați va fi determinată de numărul semnăturilor de susținere aduse de fiecare solicitant, activitatea și vechimea în partid, clasa și categoria socială din care face parte.
Propun comuniștilor să ne mobilizăm sub deviza: Niciun organ de Putere fără comuniști !
Reiau idei cunoscute:
- Partidul nu oferă, ci așteaptă și primește contribuții materiale sub orice formă și mărime (numai de la Oamenii Muncii);
- Cei care aduc semnături, se înscriu în Partid, oferă sau propun candidaturi, nu ne ”ajută” pe noi, ci caută și găsesc la noi sprijinul necesar;
- Recompensa pentru activitatea fiecăruia constă în solidaritatea oferită de Partid pentru împlinirea idealurilor social-economice ale fiecăruia și ale tuturor;
- Alte recompense oferite de Partid: avizul pentru a candida, inclusiv locul în listă, angajarea în funcții executive care depind de cel ales, propuneri, recomandări și avize (în special pentru intelectuali și funcționari) pentru funcții în Administrația propriu-zisă, în cea a Puterii sau a Justiției.
Absolut totul, fără nicio excepție, se hotărăște în mod deschis, conform Statutului, fără niciun secret, atît în interiorul Partidului, cît și față de public.
Putem învinge, căci deținem cea mai importantă Armă - Numărul !
5 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

miercuri, 2 februarie 2011

Comuniști, aveți un Partid al Comuniștilor !

Hotărîrea Curții de Apel București este încă o dovadă, dintr-un șir infinit, nu numai a incompetenței profesionale a celor care s-au amestecat în dreptul exclusiv al unui partid să-și stabilească, necenzurabil, numele propriu, ci și a caracterului arhicunoscut și supradovedit al ”justiției” post-decembriste ca cea mai retrogradă și reacționară instituție de stat, precum și pentru calificarea de infracțiune a unei asemenea hotărîri.
Este cazul cert ca Procurorul General să se sesizeze și să dispună cercetarea și trimiterea în judecată penală a respectivilor(anti)magistrați care, fără niciun temei, au cenzurat un drept fundamental al persoanelor de a-și stabili numele, drept garantat de Constituția țării, de legile speciale, de Convenția europeană și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cerem ca toate organismele naționale competente, ale Uniunii Europene și ale Organizației Națiunilor Unite -dacă-și mai revendică respectul pentru lege- să intervină urgent și energic pentru înlăturarea batjocoririi poporului, ca formă esențială de existență a ”justiției” post-decembriste contrarevoluționare ! Iar magistraților din cauză, dacă și-au demonstrat neputința în fața vreunui ordin ori incapacitatea intelectuală și profesională, le sugerăm să-și prezinte demisia și să-și găsească de lucru unde s-ar considera corespunzători.
Cît despre tovarășul Ignatencu cu grupusculul său de circari, știm că nu va face nici într-O MIE DE ANI un partid comunist, pentru care nu are nici dorință și nici dezlegări reale de la cei care-l dirijează; altele sînt preocupările și sensurile străduințelor dumnealor...
Apoi, tovarășul Președinte Rotaru, de ce o fi vrînd neapărat PCR ? Căci pentru R nu există nicio justificare în numele unui partid și i-aș sugera să vizioneze lista partidelor înscrise oficial spre a constata că nimănui nu-i este necesar sau nu-i miroase bine acest R. Hai, să vedem pe cele care parlagesc în Putere: P.S.D., P.D.L., P.N.L., P.C. ... Numai ne-partidele anti-romînești și-au agățat, fariseic, de coadă pe R ! Văzînd lista întreagă a partidelor înregistrate legal, vă veți dumiri a doua oară.
Q.e.d. !
Vă așteptăm, tovarăși comuniști, în Partidul Comuniștilor !
2 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU