vineri, 29 august 2008

Răspuns Muncitorilor şi Ţăranilor

Am scris în 23 august un răspuns la intervenţiile unor intelectuali (care criticau poziţiile Partidului Comuniştilor din articolul anterior "Ofertă electorală - către toţi comuniştii"). Voi relua tema, dar, deocamdată, precizez că articolul a fost imediat ciuntit, apoi făcut "nevăzut", semn că telectuali sînt cei care se ocupă de "supravegherea" textelor noastre şi, cum sînt de sorginte peceristă, nu le-au convenit textele decît ... nevăzute !
Problema este că telectualii nu trebuie să se ocupe de noi, căci nici noi nu ne ocupăm de toţi dintre ei; noi îi avem în vedere, sub aspect critic, numai pe trădători -cei care şi-au făcut din 1989 şi pînă astăzi peste 1.000 de "partide"-, în vreme ce noi sîntem ai singurului partid al oamenilor muncii înscris după 1989 şi nelăsat sub nicio formă să acţioneze, de aceiaşi ... telectuali !
Problema care ne îngrijorează este a Muncitorilor şi Ţăranilor. Cînd aceştia au aflat că NOI, COMUNIŞTII ÎI PROPUNEM PENTRU PARLAMENT PE MUNCITORI, ŢĂRANI ŞI CIOBANI, căci ei sînt CEI MULŢI ÎN ŢARA ASTA, au exclamat surprinşi şi, foarte exact şi plăcut, unii au menţionat că "n-au mai fost ţărani în Parlament de la bietul Cuza", ce să căutăm noi, proştii, acolo !?!
Aici este cheia Problemei esenţiale: dacă vrem regim democrat, în Putere trebuie să fie "demo" adică "poporul", iar poporul nostru, vrem-nu vrem, este format din Muncitori, Ţărani inclusiv Ciobani, cam 85 %, restul fiind intelectuali, funcţionari, alte mici categorii, infractori ("casta politică"). E de la sine înţeles că noi luptăm pentru intrarea oamenilor muncii din clasele sociale fundamentale menţionate, în Putere, căci scopul nostru este reinstaurarea regimului democrat, îmbunătăţit faţă de cel iniţial (din 1945-1989).
Numai un comportament vechi, de esenţă psiho-socială, poate şi naţională, de tip servilist, îi face pe CEI MULŢI să accepte că ei sînt ... prostimea de sclavi sau robi, cum li se spune în fiecare clipă începînd cu intrarea în Noaptea cea Mare, la 22 decembrie 1989.
Partidul Comuniştilor are drept ţintă scoaterea la Lumină a celor mulţi, ceea ce nu se poate face decît cu intrarea lor în Parlament; ştiu criticile şi îndemnurile pentru Stradă şi arme, dar acestea nu sînt recomandate şi nu sînt de actualitate, deoarece: atîta timp cît avem drept să ne organizăm politic şi să participăm la alegeri, nu este necesară -şi nici dorită- altă formă de luptă !
De aceea, vă chemăm: Muncitori şi Ţărani, inclusiv Ciobani, veniţi să vă ajutăm să intraţi în Parlament ! Nu duceţi grija telectualilor; ei au găştile burgheze, moşiereşti, ale stăpînilor de sclavi, ecleziastice, extremiste, teroriste şi altele. care să-i împingă acolo, în locul care vă revine de drept şi de unde ei vă spun mereu, cu emfază şi dispreţ, că dv. sînteţi ... prostimea ! Şi, într-un fel, au dreptate: dacă nu era aşa, ei nu s-ar fi aflat acolo !
Este problema dv. dacă mai vreţi să fiţi liberi, într-un regim democrat, sau vreţi să rămîneţi servii îmbuibaţilor, adică ai infractorilor...
Lămuriţi-vă şi succes !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

sâmbătă, 23 august 2008

Răspuns intelectualilor

Imediat ce ne prezentăm principiile de esenţă ale Partidului Comuniştilor -şi asta se întîmplă din 22 decembrie 1989 şi pînă astăzi- mă interpelează diverşi intelectuali, cunoscuţi şi necunoscuţi, unii, cu aplomb şi afront, spunîndu-mi că nu pricep sau nu aprobă "excluderea" intelectualilor din formulele noastre (cum ar fi stabilirea candidaţilor pentru Parlament) sau chiar că am avea atitudini... discriminatorii...
Vedeţi ce pricepuţi sînt peceriştii ? Dacă ne-am făcut şi noi partid şi nu le dăm lor conducerea, sîntem ... discriminatori, deşi noi le primim orice solicitare de a intra în partid. Dar nu zic nimic de ce ei nu ne primeau în PCR (ca să nu mă refer la alţii, precizez că mie mi-au refuzat şapte cereri depuse între 17 august 1960 şi 22 decembrie 1989).
Însă nu numai peceriştii, ci şi alţi intelectuali nu pricep cum de este posibilă o asemenea neghiobie din partea noastră (a mea personal): să propunem candidaţi pentru Parlament Muncitori şi Ţărani, ba chiar şi ... Ciobani, în loc să trimitem acolo numai intelectuali unul şi unul !
Stimabililor cu carte şi parte, noi sîntem Partid al Muncitorilor şi Ţăranilor, adică al claselor sociale fundamentale ale Poporului, dv. aparţineţi altei categorii şi, de altfel, aţi format deja peste 1.000 de partide; dacă v-aţi străluminat şi v-aţi dat seama că sînteţi comunişti, cereţi şi veţi fi primiţi, dar nu vă delegăm să ne reprezentaţi în Parlament decît în raport de numărul de voturi de care aţi putea beneficia, adică procentul real (al dv.) din societate.
Pentru că NU SÎNTEM DISCRIMINATORI, trimitem, la fel, Ţărani, Muncitori şi Ciobani, tot în raport de numărul de voturi de care ei ar putea dispune, căci Parlamentul, într-un stat democrat -şi noi un astfel de stat, total opus celui prezent, vrem să instaurăm- trebuie să adopte legile de care au nevoie clasele şi categoriile sociale reale, într-un raport just dintre ele, ci nu reprezentînd exclusiv interesele infractorilor îmbogăţiţi (prin singura modalitate de îmbogăţire - jaful !).
Pentru dv., intelectualii, avem alte misiuni: vă recomandăm pentru Putere în procentul real, iar locurile care vă sînt destinate se regăsesc în Administraţie şi Justiţie, în raport de cea mai înaltă calificare şi competenţă profesională de specialitate, dovedită prin documente şi fapte utile societăţii întregi.
Ştim -şi Istoria a confirmat mereu- că dispreţul pe care îl aveţi pentru munca Muncitorilor, Ţăranilor şi Ciobanilor vă descalifică pentru a-i reprezenta, afirma şi apăra interesele specifice lor, dar vă vom considera competenţa corespunzătoare şi, în funcţie de dovezi, veţi primi însărcinarea să executaţi în Administraţie şi Justiţie, precum şi în serviciile de tip Administraţie din Putere, hotărîrile luate în Parlamentul blindat de CEI MULŢI; aceasta este şi se cheamă DEMOCRAŢIE, ceea ce dv. nu mai ştiţi de mult sau nu aţi înţeles niciodată...
Aţi vorbit mereu în timpul regimului democrat despre "minunata clasă muncitoare", despre ţărănimea muncitoare, despre intelectualitatea progresistă, dar trimeteaţi în toate organele de Putere numai de-ai dv., astfel încît nici atunci, în regimul democrat, nu existau Muncitori şi Ţărani în Putere. De aceea nu a avut cine vă apăra în timpul măcelului din decembrie 1989 şi s-au cocoţat pe fruntea dv. şi pe grumazul nostru măscărici mieunători, farisei, clovni, gunoaie din "Golania", extremişti, terorişti, fascişti şi, drept, embleme finale aveţi prototip unicat: Tismăneanu, Corogeanu,Becali, Licheanu, Pleşu, Pata Pievici...
Puteţi, desigur, să vă monumentalizaţi cu cine vreţi, dar veţi avea, treptat, atîtea voturi cîte vă reprezintă, ceea ce acceptăm şi pentru noi, într-un spirit de onestitate desăvîrşită pe plan strict electoral şi general politic, căci aceasta trebuie să fie adevărata concurenţă politică.
Sîntem siguri că veţi înţelege cînd vom avea alegeri, ci nu doar votare, aşadar cînd va exista alternativă, inexistentă între 1989-2008 ! Succes !
CEI MULŢI din ţară, MULŢI în Parlament !Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

Ofertă electorală - către toţi comuniştii

Este pentru a şasea oară cînd Contrarevoluţia ne cheamă să-i validăm dezastrele, participînd la mascarada votărilor, fără să avem candidaţi proprii şi astfel fără să avem ce alege.
Vă propun, stimaţi tovarăşi comunişti şi simpatizanţi, tuturor oamenilor muncii, să reflectaţi şi să înţelegeţi că nu mai avem mult pînă a sucomba definitiv, motiv pentru care trebuie să ne ridicăm în picioare, să ne arătăm la faţă, organizîndu-ne politic în lupta cu burghezo-moşierimea internă şi cu suprastatul european, care este un imperiu, fără nici o îndoială.
Ştim (eu ştiu foarte bine) că au fost multe zbateri ale grupurilor sau iniţiatorilor comunişti pentru organizare politică, unii devenind Eroi (cum este cazul inginerului Virgiliu Cătălin Zbăganu), alţii chiar reuşind să obţină (vremelnic) hotărîre judecătorească de înscriere legală a unui P.C.R., anume cel condus de tovarăşul Victor Hîncu de la Tg. Jiu, dar Contrarevoluţia a nimicit totul.
Singura organizaţie care a rezistat şi a învins Contrarevoluţia internă a peceriştilor şi reacţiunea internaţională, impunîndu-se după ZECE ANI DE PROCES, prin hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului, este Partidul Comuniştilor (Nepecerişti), ceea ce ne apare -şi le apare multora- firesc deoarece toţi peceriştii de frunte sînt iniţiatori şi conducători ai celor peste 1.000 de "partide" anticomuniste, burghezo-moşiereşti, feudaliste, monarhiste, sclavagiste, etnice, religioase, extremiste, legionare şi fasciste...
Pentru că sîntem singurii care ne putem prezenta candidaţi la alegeri, propunem tuturor comuniştilor, care acţionează ca persoane fizice, singuri sau în grup, sau care sînt deja în alte partide dar se declară comunişti, să candideze în numele nostru, împreună cu noi; după succes, vom avea destul timp să ne clarificăm. Cel mai important este acum să candidăm şi să învingem noi, comuniştii, ci nu anti-comuniştii.
Nu v-aş putea spune cînd vom mai avea această şansă; de aceea vă aştept, stimaţi tovarăşi comunişti, indiferent cum vă ziceţi şi cum ne credeţi, să mă contactaţi pentru a candida împreună la alegerile apropiate. Este o necesitate obiectivă, de maximă urgenţă şi de sfîntă răspundere revoluţionară; nu avem nicio rezervă, vă aşteptăm pe toţi (şi îmi cer scuze pentru unele nenominalizări, care nu sînt intenţionate) anume: tovarăşul Marin Truşcă, cu Liga Comuniştilor şi Partidul Marxist-Leninist al Muncitorilor, tovarăşul Daniel Dediu, cu Uniunea Comuniştilor, tovarăşul Gheorghe Pantazi, cu Partidul Comunist Romîn, tovarăşul Petre Ignat, cu Noul Partid Comunist Romîn, tovarăşul Vasile Govîjdean, cu Partidul Muncitorilor şi Ţăranilor, tovarăşii Marian Niţă şi Marian Gheorghiu, cu Partidul Comunist Romîn, tovarăşii Hîncu şi Haş, cu PCR-Tg.Jiu, tovarăşul Fl. Pupăză şi întregul mare grup de la Drobeta-Turnu Severin al tovarăşului Murdeală, grupurile comuniste de la Sălaj, Maramureş, Hunedoara, Tîrgovişte, Braşov, Iaşi, Suceava, Constanţa, Tulcea, marea organizaţie de la Ploieşti, reorganizată de tovarăşul Gheorghe Popescu, veteran comunist, tovarăş de celulă în regimul burghezo-moşieresc anterior, cu Preşedintele Republicii asasinat, Nicolae Ceauşescu,...
Nu am numit partide, înscrise legal, în care 99,99 % din membri se declară în public -şi îi credem- că sînt comunişti, precum Partidul Alianţa Socialistă, Partidul Socialist Romîn...
Aşteptăm, cu sincere braţe deschise, pe toţi Muncitorii şi Ţăranii din aceste partide şi grupări, pe alţi oameni ai muncii, tineri, vîrstnici, pensionari, şomeri, bărbaţi, femei, orice cetăţeni romîni, inclusiv cei care se află surghiuniţi în străinătate la muncă, să candideze sub drapelul comunist şi simbolul cel mai drag: Secera şi Ciocanul. Primele 85 % din candidaturi vor fi ale Muncitorilor şi Ţăranilor, inclusiv Ciobani; regret trimiterea (care se face involuntar şi instantaneu la vorbele inamicului nostru nr. 1), eu voi fi ultimul pe listă (şi propun acelaşi lucru celorlalţi intelectuali comunişti; locul nostru este în alte puncte, în Parlament trebuie să fie CEI MULŢI ai ţării - Muncitorii şi Ţăranii).
Vă doresc şi vă urez succes !
Cei mulţi din ţară - mulţi în Parlament !
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului ! Trăiască SOCIALISMUL !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

vineri, 22 august 2008

23 August 1944 - ziua eliberării de sub jugul fascist ?

Sînt şi acum unii care cred şi susţin că la 23 August 1944 ne-am eliberat de sub jugul Germaniei hitleriste, ceea ce constituia teză oficială a statului nostru democrat, impusă de Partidul Comunist Romîn, forţa politică conducătoare pînă la 22 decembrie 1989.
Faptul că la acea dată ne-am eliberat de sub un jug străin -şi încă fascist !- constituia deplin temei, cel mai important, după Unire, de a declara drept Zi Naţională, acea zi.
Dar adevărul nu a fost şi nu este acesta, iar o opinie contrarie am trimis, în timpul Socialismului, Marii Adunări Naţionale, cu propunerea de a se schimba calificarea prezentă (atunci) pentru 23 august şi, în plus, de a se declara drept Zi Naţională, cea mai însemnată zi din existenţa unui popor, care nu poate fi alta decît ZIUA UNIRII, în cazul nostru, ziua desăvîrşirii unirii, anume 1 decembrie 1918.
Nu am primit vreun răspuns, dar vreau încă, pentru cititorii comunişti ori simpatizanţi, pentru toţi oamenii muncii, să precizez de ce 23 august nu are o semnificaţie naţională de asemenea rang, aceasta deoarece NOI NU NE AFLAM SUB JUG STRĂIN ! Am fost parteneri de acţiuni militare ai Germaniei, apoi ai Uniunii Sovietice, autoritatea în Stat păstrînd-o permanent Guvernul Romîn, care decidea de sine stătător. Aceeaşi situaţie ne-am păstrat-o şi după schimbarea coechipierilor de război, fiind în final a patra putere militară victorioasă (necontînd, din acest punct de vedere, faptul că nişte politicieni din ţări manevrate nu au fost în stare şi n-au avut probitatea politică, morală, umană, de a constata adevărul militar).
De altfel, prea des se foloseşte, ca metaforă dar şi ca expresie istorică, formula că veacuri şi milenii ne-am aflat sub juguri străine... În realitate ne-am aflat, parţial (14 %) sub jugul primilor Barbari, Romanii, timp de cca. 168 de ani şi apoi, pînă la 22 decembrie 1989 niciodată pămîntul Daciei nu s-a aflat, în întregime, sub vreun jug străin; am avut şi avem teritorii aflate temporar ocupate (părţi din Ardeal, Cadrilater, Bucovina, Maramureş, Banat, Basarabia, Transnistria) sau constituite în state dacice ("romîneşti")de sine stătătoare (Republica Moldova, Transnistria).
În această viziune trebuie clarificată şi problema JUGULUI OTOMAN care nu a existat nici de jure şi nici de facto. Relaţia specială a statelor dacice cu Imperiul Otoman era de colaborare, cu obligaţii reciproce, în baza renumitelor CAPITULAŢII, termen care, la plural, vorbeşte despre concesii reciproce, ci nu de instituirea unui JUG !
Faţă de aceste considerente, este de reţinut că schimbarea de la 23 August 1944 a fost o schimbare de opţiune politică şi de colaborare militară; nu am avut şi nici nu am schimbat atunci niciun fel de "stăpîni" sau juguri asupra ţării. Ca şi în 1916, Romînia şi-a ales, prin voinţă proprie, inamicii şi colaboratorii, iar schimbările intervenite pe parcurs nu dau dreptul nimănui să ne spună că sîntem ca femeia cu purtări rele; am hotărît singuri şi am practicat schimbări potrivit intereselor statului nostru.
Există însă O EXCEPŢIE: de la 1 ianuarie 2007 NE AFLĂM SUB JUG STRĂIN; tot ce se mişcă la noi hotărăsc alţii, iar ţara se află şi sub ocupaţie militară (nord-americană). La aceste realităţi crunte trebuie să reflectăm şi să ne organizăm politic, pentru înlăturarea de la Putere a găştilor trădătoare de Neam şi de Ţară !
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

joi, 21 august 2008

21 august 1965 - zi memorabilă

Sînt deja scurşi 40 de ani de la acea zi în care am ascultat transfiguraţi, dis-de-dimineaţă, ştirile de la postul naţional de radio (atunci exista un asemenea post naţional serios şi de toată lumea ascultat).
Ştiam de mai multe luni că în Cehoslovacia au loc schimbări esenţiale şi se pregătesc transformări politice de substanţă, ceea ce mă îngrijora (şi confirm că îngrijorarea era comună majorităţii cetăţenilor). De aceea am fost surprins cînd Preşedintele Republicii, întors dintr-o scurtă vizită din Cehoslovacia, cu cîteva zile înainte de 21 august, a afirmat că (citez din memorie) "în Cehoslovacia Socialismul nu este în pericol !".
Am fost convins, chiar din acea clipă, şi am spus-o în public permanent, cum o fac şi acum, că Preşedintele a fost în eroare totală; este fără nici o îndoială adevărat că în 1968, în Cehoslovacia Socialismul a fost în pericol, deşi oamenii din afara ţării nu şi-au dat seama, pentru că, spre deosebire de Ungaria din 1956, cînd hoardele barbare invadatoare au intrat din afară, înarmate, în Cehoslovacia pericolul venea din interior, fiind şi mai virulent, şi mai adînc, Alexander Dubcek nefiind altceva decît un Gorbaciov "avant la letre".
Poporul cehoslovac a dat măsura valorii pozitive a gestului, rămas simbolic, al armatelor aliate: vă propun să vă reamintiţi că O MIE DE COMUNIŞTI au semnat apelul de salvare, cu caracter de S.O.S., şi la acest apel au răspuns oamenii politici reprezentînd regimurile democratice din Europa Centrală şi de Est, reuniţi la Cierna nad Tisu (localitate pe vechiul pămînt dacic, din Maramureş), iar hotărîrea lor au executat-o forţele militare din ţările democrate, cu excepţia Romîniei.
Această excepţie îşi avea rădăcini clare în propriile devieri marcate de conducerea Partidului Comunist Romîn începînd cu Conferinţa Naţională din decembrie 1967 şi subliniate grosier nu numai pe plan politic, la şedinţa plenară a Comitetului Central din aprilie 1968, ci şi pe plan economico-social prin introducerea (vremelnică) a unor sisteme de organizare a comerţului pe principii antisocialiste, de esenţă capitalistă, ceea ce a pus mare semn de întrebare pe corectitudinea viziunii în practica economică de perspectivă, încheiată, mai tîrziu, cu un fapt de o profunzime şi unicitate incredibile pentru întreaga omenire: oamenii muncii au devenit -a doua oară, căci în primul rînd erau proprietari ca făcînd parte din Popor, singurul proprietar al marii avuţii naţionale- au devenit, repet,proprietari ai unor "părţi sociale" ale diverselor întreprinderi şi organizaţii economice, toate expropriate de Contrarevoluţia din decembrie 1989, la fel cum au fost expropriaţi toţi proprietarii de terenuri şi bunuri din CAP, prin faimoasa defăimantă Lege nr. 18/1991, lege PROFUND ANTICONSTITUŢIONALĂ (care i-a jefuit ilegal pe proprietari şi i-a împroprietărit pe infractori, toţi deveniţi membri ai comisiilor de spoliere a ţăranilor sau beneficiari ai jafului).
Preşedintele nostru ştia sigur că devierile, începute la noi, reprezintă ţinta celor politice din Cehoslovacia, unde se ciuperciseră, sub umbrela lui Dubcek, peste 600 de "partide", burghezo-moşiereşti, monarhice, etnice, religioase, extremiste, chiar teroriste şi fasciste; la noi toate aceste nuanţe se regăseau în activitatea conducătorilor pecerişti (aproape toţi veritabili ciocoi).
Ne-a plăcut apărarea fermă a ideilor de respectare a suveranităţii şi independenţei, de neamestec în treburile altui stat, de rezolvare pe cale paşnică a litigiilor etc., dar pe mine m-a îngrijorat profund (şi s-a confirmat temeiul de granit al îngrijorării) faptul că, în preamult lăudata cuvîntare a Preşedintelui, în faţa unei mulţimi impresionante, categoric spontan adunată, dumnealui a arătat că Romînia este izolată în cadrul sistemului democrat, expunînd-o astfel şacalilor capitalişti şi imperialişti, care imediat, de fapt, ne-au înfipt colţii lor otrăviţi în rărunchi, impunîndu-ne împrumuturi împovărătoare, cu scop asfixiant - de care n-am mai scăpat decît în aprilie 1989.
Atunci, în 21 august 1965, a început dezastrul nostru şi de atunci am rămas singuri pînă în 22 decembrie 1989 cînd ne-au măcelărit cei 80.000 de ostaşi sovietici care, patronaţi de CIA, au purtat războiul împotriva regimului democrat, încheiat cu îmbrîncirea noastră în cea mai neagră Noapte a Istoriei Naţionale.
Cehoslovacii, milioanele de oameni ai muncii, ca şi conducătorii comunişti, n-au căzut în capcana întinsă Preşedintelui nostru: ei i-au primit pe "oaspeţii" sosiţi, cu tancuri cu tot, în celebrele AN şi, la coborîrea lor din tancuri, mulţimea s-a urcat cu flori pe acestea, manifestîndu-se diferit: unii îi lăudau şi le mulţumeau, alţii îi întrebau nedumeriţi, zîmbind: "de ce aţi venit la noi ?" Parcă era un spectacol cu cei 1.000 de romani maghiari care ne-au "ocupat" Bucureştiul acum vreo doi ani de zile; şi noi i-am primit tîmpi pe aceşti mongoli, care nu puteau fi romani, nici prin siluirea istoriei, şi nu le-am putut oferi nici flori, nici zîmbete (doar Guvernul i-a ospătat, dar acesta ... nu este al nostru !).
Dacă la noi, însă, veneau tovarăşii cu AN-urile în 1965, făceam, sînt sigur, măcel. Aşa cum facem acum jucînd tontoroiul în pielea goală în faţa capitaliştilor şi imperialiştilor care ne cred, beţi, sălbatici, idioţi, loviţi cu leuca ...
De unde gîndul că în 22 decembrie 1989 nu am putut da riposta cuvenită din cauza lui 21 august 1965, iar asta ne va costa, peste decenii, incomensurabil (dacă va mai avea cine pune problema)...
21 august 1965 este o zi defăimată şi defăimantă, iar ceea ce ciripesc, prin mijloacele de comunicare în masă,slugile Capitalismului, Imperialismului, Terorismului Internaţional de stat, trebuie luat sub beneficiu de inventar.
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului şi Terorismului Internaţional de stat ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

miercuri, 20 august 2008

Virgiliu Cătălin ZBĂGANU - primul Erou Comunist post-decembrist

21 august 1992 - prima zi îndoliată pentru Clasa Muncitoare şi Ţărănime, pentru Masele Populare din Romînia post-decembristă; în acea zi (sau în noaptea precedentă)a murit răpus de fiara contrarevoluţiei inginerul Virgiliu Cătălin ZBĂGANU, devenit astfel primul Erou Comunist de după victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale din decembrie 1989.
Născut la 10 iunie 1954 în Lugoj, judeţul Timiş, absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti (facultatea de automatică), Eroul Comunist Virgiliu Cătălin Zbăganu era ŞOMER la data asasinării, fiind îndepărtat din muncă în mod abuziv, (după ce anunţase public începerea activităţii de reorganizare a P.C.R.), căci era nu numai angajat legal, ci şi conducător de sindicat (în funcţia de Secretar al Uniunii Sindicatelor Tipografilor).
Potrivit legendei oficiale, Eroul Comunist ar fi fost victima unui accident de cale ferată în comuna Dofteana, judeţul Bacău, ceea ce este puţin probabil, deoarece există indicii şi probe care ar susţine un asasinat la Bucureşti, de unde, după deces, Eroul ar fi fost transportat la Dofteana; cert este că, în cei 16 ani, autorităţile nu au dat publicităţii un raport privind moartea Eroului, iar solicitările unor tovarăşi de luptă, adresate procuraturii, au rămas şi ele tot fără răspuns.
În lipsa unor forţe politice de stînga organizate, neexistînd nici sindicate (adevărate, căci cele post-decembriste, numite astfel, nu sînt decît comandouri guvernamentale anti-sindicale) şi nici alte asociaţii cu caracter democrat, autorităţile nu s-au simţit deloc datoare cu vreo explicaţie, aşa cum au făcut-o peste cîţiva ani cînd, la Iaşi, a fost asasinat alt conducător de sindicat, V. Săhleanu.
Tovarăşul Virlin (cum îi spuneau ai familiei, reunind părţi din cele două prenume) a fost unul dintre puţinii (sub zece) membri ai P.C.R. care au acţionat pentru reorganizarea Partidului, dar singurul care şi-a pus din prima zi numele, adresa, telefonul în ziarele centrale, precizînd că îl poate contacta oricine are acelaşi scop cu dînsul.
L-am sunat chiar în prima zi de apariţie a anunţului, am stabilit întîlnire şi am început o colaborare care apărea deja rodnică, iar rezultatele erau spre finalizare, la momentul dezastrului fiind reunite, sub o singură denumire, cele trei acţiuni comuniste care îi aveau în frunte pe Erou, pe tovarăşul Marin Truşcă şi pe subsemnatul.
Din păcate, a survenit sfîrşitul Eroului, iar noi ceilalţi, deşi constituiserăm acum un Comitet Naţional format din 22 de membri, în majoritate covîrşitoare pecerişti, ne-am înpotmolit, la toate nenumăratele întîlniri, la prima temă: articolul 1 din "Statut".
Şi astăzi, după încă 16 ani, peceriştii dornici de reorganizare, discută tot textul ... primului articol ! Nimeni nu mai are curajul şi clarviziunea lui Virgiliu Cătălin Zbăganu; de altfel, aproape toţi care ne mai adunăm, simbolic, în jurul Eroului, în Cimitirul Capra, sînt nu numai ne-comunişti, ci chiar anti-comunişti... Drept dovadă, cu nemărginită dezamăgire, dezvălui faptul că un "tovarăş" care a vorbit -de două ori, precipitîndu-se, parcă, de teamă că am lua şi noi cuvîntul !-anul trecut la mormîntul Eroului Comunist de unicat curaj, nu a folosit nici o dată cuvintele sfinte ale doctrinei, vieţii, simţămintelor şi atitudinilor noastre TOVARĂŞ şi COMUNIST, ci numai defăimatele şi defăimantele "domnule" şi "de stînga"; nu mai era decît o clipire să ne spună că cea mai de dreapta gaşcă peceristă -P.S.D.-ar fi ... comunistă !
Nu întîmplător am notat ideea, spre a-l cinsti pe Eroul nostru drag, Virgiliu Cătălin Zbăganu, Tovarăş şi Comunist de nădejde, credincios fără limite Cauzei unice a comuniştilor -construirea societăţii democrate, Socialismul- spre a se reţine că Eroul a fost asasinat sub Puterea contrarevoluţionară care dispunea de ... 86 % din voturi, mulţimea (numită de pecerişti acum "prostime" !) considerînd că gaşca respectivă era formată din ... comunişti !
Vizionar, tovarăşul Zbăganu a spus emblematic: "Secolul XXI va fi COMUNIST sau nu va fi", ceea ce a dat, prin parafrazarea altei rostiri istorice, titlul unui volum în care au fost strînse lucrările Eroului Comunist (Editura Planeta, Bucureşti, 1994).
Termenul se referă, evident, la doctrina comunistă şi la puterea ei de cuprindere prin răspîndire în toate părţile lumii; cum vedem deja,în America Latină nu numai doctrina a prins puternice rădăcini, ci chiar şi societatea democrată, bazată pe această doctrină.
Spre a ne cinsti Eroul, căzut victimă în Lupta pentru Idealul nostru suprem -organizarea Partidului Comuniştilor- avem un singur lucru de făcut: să ne înrolăm în acest partid şi, astfel, să contribuim la împlinirea visului său de aur, care a fost şi ogorul în care şi-a lăsat energia, transpiraţia, respiraţia, viaţa însăşi.
Îi vom păstra Eroului Comunist, Virgiliu Cătălin ZBĂGANU, o neştearsă amintire luminoasă şi îi jurăm că nu vom înceta nici o clipă să milităm pentru idealul comun -Partidul Comuniştilor !
Trăiască Socialismul ! Trăiască Partidul Clasei Muncitoare şi al Ţărănimii !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Notă: Am citit textul acestui articol la comemorarea Eroului Comunist, care a avut loc, la fel ca în fiecare an, la Cimitirul Capra, în prezenţa unui grup de comunişti şi a rudelor Eroului (frate, mătuşă, nepoate, un coleg de facultate).

duminică, 17 august 2008

Ţăranii jefuiţi şi întemniţaţi - la Parlament !

Comitetul pentru susţinerea ţărăncilor din comuna Valea Danului, judeţul Argeş, care au fost jefuite, prin străduinţa "justiţiei" care a validat probele false şi apoi le-a condamnat la închisoare pe proprietare, la rugămnintea celor jefuite şi condamnate, anunţă pe toţi cei interesaţi că victimele nedreptăţilor şi abuzurilor vor candida pentru a fi alese în Parlamentul ţării.
Ele ştiu că acolo, în Parlament, s-au făurit, de către inamicii Ţăranilor şi Muncitorilor, legile în baza cărora îşi fac de cap infractorii şi au înţeles că numai acolo se poate face adevărata apărare a intereselor lor.
Ţaţa Tia, bătrîna de 78 de ani, întemniţată din ambiţia unei flămînde care i-a poftit terenul şi a unor doritori de chilipiruri, prin conivenţa administraţiei de stat locale şi a justiţiei, a pierit eroic în urma ultimului (al patrulea) atac de cord declanşat chiar în ziua reluării judecăţii în revizuire la instanţa de fond (Judecătoria Curtea de Argeş) şi ne-a rugat pe fiica ei, Mihai Victoria, pe nepoata, Mihai Floarea, precum şi pe ceilalţi prezenţi pe al căror sprijin se baza "să continuaţi apărarea pămîntului nostru, dacă mor eu !" Fie-i ţărîna uşoară şi-i vom păstra o amintire lunimoasă, cu chip de Eroină ! A murit cu gîndul că nu o vor lăsa nerăzbunată, prin victoria Dreptăţii şi Adevărului, Deputatul Adrian Miuţescu şi Primarul Vasile Nica, cei doi reprezentanţi ai autorităţilor care le-au promis sărmanelor sprijin întru Dreptate.
Celelalte femei, împreună cu rudele şi cu susţinătorii s-au sfătuit privind continuarea luptei în justiţie, dar şi pentru o formă superioară, sugerată de apropiatrele alegeri parlamentare. Fiica eroinei decedate şi nepoata acesteia, anume Mihai Victoria şi Mihai Floarea au hotărît să intre în lupta electorală, pentru a duce în Parlament reproşul lor drept la adresa infractorilor, pe care nu i-au putut birui pînă în prezent şi au fost nevoite să apeleze la Preşedintele Republicii pentru graţiere de o pedeapsă absurdă şi criminală, motivată de zecile şi sutele de ani de trudă pe ogorul propriu, pentru care deţin acte oficiale ale Statului care, însă, le-a trimis la puşcărie, fiindcă aşa au poftit nişte infractori...
Sînt sigure, bietele, dar curajoasele femei, că toţi ţăranii şi muncitorii din localităţile care formează colegiul electoral din care face parte şi comuna Valea Danului,le vor sprijini, în primul rînd dîndu-le semnăturile necesare pentru a-şi depune candidatura, aceasta fiind singura lor şansă, în condiţiile unice din ţara noastră, unde nu există posibilitate pentru un partid de stînga, al maselor populare, să activeze oficial, chiar înscris legal, cum este Partidul Comuniştilor !
Comitetul de sprijin face apel la toate mijloacele de publicitate în masă (ziare, televiziuni, radio) ca, la fel cum le-au luat apărarea după întemniţare, să le sprijine şi acum, masiv şi eficient, pentru ca tot mai mulţi colaboratori din comunele argeşene, teritoriul Curtea de Argeş, să le sprijine pentru adunarea de semnături.
În acest scop, orice doritor să acorde sprijin poate să le contacteze pe cele două posibile candidate pentru concretizarea acţiunilor necesare la telefon nr. 0753.036168 (Mihai Floarea) şi 0745.056752 (Comitetul de sprijin).
În fiecare localitate se pot forma grupuri de cîţiva cetăţeni, care să strîngă semnături, pe sate, formularele putînd fi solicitate la candidate sau la Comitetul de sprijin, totul fiind necesar a se desfăşura rapid.
Candidatele îi asigură pe cei care vor depune stăruinţa cea mai mare şi vor aduce semnăturile cele mai multe, de faptul că aceştia vor face parte din colectivul de angajaţi parlamentari care vor funcţiona în anturajul viitoarelor parlamentare.
Prin vitoria ţărăncilor eroine, ar fi pentru prima dată cînd în Parlamentul ţării ar fi reprezentată una din cele două clase sociale fundamentale - Ţărănimea. Aceasta ar putea da semnalul democratizării ţării.
De aceea le urăm din toată inima succes şi le vom susţine în fiecare mişcare a lor. Ideal ar fi ca, în toate colegiile electorale din judeţul Argeş şi din toate judeţele ţării să candideze Ţărani şi Muncitori; calea spre democraţie ar fi, astfel, mai sigură, mai dreaptă şi mai scurtă.
Succes ! Să facem totul pentru prezenţa Ţăranilor şi Muncitorilor în Parlament !!!
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

sâmbătă, 16 august 2008

Dispariţia Capitalismului (II)

Dispariţia Capitalismului, explicată în esenţă în articolul precedent, este o necesitate obiectivă; ea se va produce independent de voinţa şi conştiinţa susţinătorilor săi, mai ales că, în evoluţia istorică din contemporaneitate ea îmbracă forme sinucigaşe: globalizare, imperialism, extremism, terorism şi fascism de stat, aspecte ilustrate desăvîrşit prin comportamentul celor mai mîrşavi Barbari din Istoria Omenirii - Buşiblerii anglo-americani, care ară ţările cu bombe în timp ce hîrîie, mîrîie şi hămăie despre ... democraţie !
Deşi există voci (inclusiv, sau mai ales, în Romînia) care cer să se anuleze dreptul la vot al celor care nu au un minim de venit anual (100.000 de lei) şi a celor care nu au studii superioare, adăugîndu-se, anemic, o întinsă prezenţă socială -pensionarii, în principiu nu pot fi lichidate astăzi drepturi elementare, fundamentale, ale Omului şi Cetăţeanului, care au devenit literă de lege naţională, europeană, internaţională, cu tendinţă mondială.
Astfel că, vrînd-nevrînd, infractorii deveniţi bogătani şi conducători ai ţării, trebuie să suporte supliciul prezenţei la vot a "prostimii", cum nu se sfiesc să ne numească ziua în amiaza mare şi în locuri publice; pe această bază ştim că, atunci cînd ne vom recăpăta conştiinţa de clase sociale exploatate şi vom trece la organizarea politică de sine şi pentru sine, NOI, ŢĂRANII ŞI MUNCITORII, VOM ZDROBI (la urne) DEFINITIV PE BURGHEZI ŞI MOŞIERI, BANCHERI ŞI STĂPÎNI DE SCLAVI ! Dar, pentru aceasta, nu-i vom exclude pe ei nici fizic (ferească-ne întîmplarea !) nici politic, nici social şi nici economic, atîta vreme cît şi-au dobîndit statutul legal (după legile în vigoare în regimul post-decembrist contrarevoluţionar, despotic, anti-democratic); le vom da drept, egal cu al nostru -deşi ei nu au acceptat să dea curs nici hotărîrii superioare a CEDO şi să ne lase libertatea de a acţiona !- ca să spună, liber, în faţa votanţilor că sînt exponenţii BURGHEZILOR şi BANCHERILOR (ci nu ... liberali !), ai MOŞIERILOR (ci nu ... ŢĂRĂNIŞTI !), ai EXTREMIŞTILOR, ai IMPERIULUI, ai STĂPÎNILOR DE SCLAVI, ai FASCIŞTILOR şi... să obţină toate voturile celor care iubesc aceste categorii. Dacă vor avea 5 % din voturi (cît au hotărît ei înşişi, noi vom menţine această singură lege dată de ei după 1989) vor duce în Parlament ... un reprezentant, care se va bucura de toate libertăţile legale.
Dacă MUNCITORII şi ŢĂRANII îşi vor da voturile pentru BURGHEZI, BANCHERI, MOŞIERI, EXTREMIŞTI, TERORIŞTI şi FASCIŞTI, tip Tismăneanu, Becali, Corogeanu... ca să ne referim numai la ultimele categorii, (aşa cum au făcut-o după 1989) ne vom merita soarta.
Chiar dacă ne-om mai lăsa păcăliţi, pentru că, începînd cu 22 decembrie 1989, ora 12,00, ni se spală creierii şi inimile, ni se şterg amintirile şi ni se frîng marile sentimente şi aspiraţiile, ni se desfiinţează esenţa -prin acţiunea unită, consecventă a tuturor celor 3.800.000 de pecerişti- aceasta nu va dura la nesfîrşit, ceea ce este sigur.
Siguranţa vine din starea obiectivă că realizările de excepţie ale Socialismului -care a asigurat CEL MAI RIDICAT NIVEL DE TRAI DIN ISTORIA OMENIRII- la noi, în Romînia, pentru întreg poporul- nu pot fi infinite în condiţiile Dezmăţului post-decembrist; ele se vor subţia şi se vor lichida în circa 50-60 de ani, după care, obiectiv, Muncitorii şi Ţăranii, crunt ştampilaţi şi cu asuprirea naţională, SE VOR RIDICA ÎN PICIOARE ! Atunci va începe revenirea la Socialism, la regimul democrat, tălhărit şi trădat de ciocoii pecerişti, organizaţi în guvernarea papiţoisto-handicapată de după 22 decembrie.
Îndreptăţit fiind, pentru milioanele pierdute din populaţia ţării, pentru cei care, cetăţeni ai Ţării Pîinii, cerşesc pîine amară pe drumurile Europei şi ale Lumii, pentru cei care, terorizaţi şi dirijaţi prin mijloace subliminale, îi votează pe duşmanii lor, vă chem, stimaţi tovarăşi, să meditaţi în fiecare clipă, pentru dv. şi pentru cei apropiaţi, la ceea ce înseamnă aspiraţiile noastre:
Moarte Capitalismului, Extremismului, Terorismului internaţional de stat şi Imperialismului ! Jos Burghezia şi Moşierimea !
Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

vineri, 15 august 2008

Soarta Capitalismului: dispariţia !

Mă "ceartă" unele persoane -care se prezintă a fi comunişti- pe tema "cumsecădeniei" mele, în conţinut şi formă, faţă de adversarii şi, mai ales, faţă de duşmanii noştri, ai comuniştilor, reproşîndu-mi, pe această bază, vina pentru lipsa succeselor comuniste, inclusiv ale Partidului Comuniştilor şi mi se cere -pe motivul că numai aceasta ar fi adevărata poziţie comunistă- să ne exprimăm dur, cu cele mai veninoase cuvinte, la adresa tuturor care nu sînt comunişti şi, mai ales, a anti-comuniştilor declaraţi.
Îi înţeleg pe aceştia (privind poziţia lor), dar le precizez că ei nu sînt comunişti (adaug, pleonastic, adevăraţi, căci comuniştii nu pot fi decît adevăraţi !), ci au fost, sînt şi vor fi numai anti-comunişti, atît cei cu carnet, cît şi cei fără carnet, dar toţi pecerişti, deci anti-comunişti, aceasta însemnînd că au fost ghiftuiţi, încărcaţi de privilegii, în timpul regimului democrat, ceea ce continuă -şi chiar la nivel superior- acum, în regimul post-decembrist, feudalo-ecleziastic şi sclavagist.
Dovada, evidentă pentru oricine, iat-o (şi mă refer numai la subsemnatul, spre a nu lăsa loc pentru dubii şi supoziţii): peceriştii au fost şi sînt stăpîni exclusivi peste tot ce mişcă în ţară, din 6 martie 1945 şi pînă la 15 august 2008, ei m-au băgat la puşcărie politică, necondamnat, şi m-au "judecat" după liberare, ei mi-au jefuit abuziv apartamentul -nerestituit pînă astăzi, data consemnată- ei mi-au cotropit pămîntul pînă în 22 decembrie 1989, iar pînă astăzi mi-au cotropit (prin bestiile peceriste de la Primărie şi de la Prefectură) tot ceea ce mai rămăsese al meu şi al satului, ei mi-au confiscat abuziv manuscrisele literare şi politice, ca şi puşca de vînătoare şi muniţia -nerestiutuite pînă astăzi- ei refuză să-mi acorde drepturile de deţinut politic, de revoluţionar şi de victimă a represiunii peceriste, deşi posed hîrtiile oficiale care îmi conferă, legal şi temeinic, aceste calităţi...
Nu mai menţionez nenumărate multe alte aspecte ale represiunii din perioada 6 martie 1945 - 15 august 2008...
Aceste entităţi nu pot pricepe că nu prin lătrat vom ajunge la Putere şi nu prin muşcat ne-o vom menţine: trebuie s-o cucerim şi s-o consolidăm prin confruntare electorală liberă, iar pentru aceasta trebuie să ne înscriem în PARTIDUL COMUNIŞTILOR şi să umplem toate listele de candidaturi cu numele Ţăranilor şi Muncitorilor, fără să-i hulim şi, mai ales, să-i excludem pe adversarii noştri -burghezi, moşieri, stăpîni de sclavi- şi nici chiar pe inamicii noştri ireductibili - ciocoii pecerişti.
Luptîndu-ne cu ceea ce este specific Omului -cuvîntul- într-o confruntare corectă, vom învinge, iar după ce obţinem victoria, deţinînd majoritatea confortabilă în Putere, vom consolida libertatea adversarilor noştri pentru a-i putea "nimici" la Sfînta Urnă, după ce, liberi, îşi vor arăta depli goliciunea condamnabilă, ceea ce niciodată nu vor face peceriştii, ascunşi în piele de burghezi, moşieri, stăpîni de sclavi ori slujitori ai religiilor antinaţionale...
De aceea, pentru că nu acceptă prezenţa noastră, a comuniştilor, ca adversari, capitaliştii nu au altă şansă decît dispariţia, deoarece ascund esenţa -exploatarea maselor populare şi asuprirea naţională- iar tot ce este ascuns -şi ascunzătorul- vor dispărea !
Niciodată nu va scăpa de acest sfîrşit Capitalismul, aşa cum nu au scăpat nici celelalte orînduiri pre-democratice.
Socialismul, spre deosebire de aceste societăţi antedemocratice, este singura societate liber, conştient şi democratic asumată de comunitatea care are exerciţiul votului pentru desemnarea Puterii. Numai dacă nu există accesul la acest exerciţiu, se pune problema altor căi de accedere la Putere, dar Puterea nu poate aparţine decît celor mulţi, dacă vorbim de o societate democratică.
De aceea, jos Capitalismul (prin organizare politică) şi Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
NB. După cum mi se cere, voi reveni complectînd tema cu partea a II-a, la sugestia unor tovarăşi, cărora le mulţumesc. Dar nu pot şterge comentariile, chiar neconforme cu poziţiile noastre; tocmai în aceasta constă superioritatea noastră (pe care vrem, explicit, s-o cunoască Muncitorii şi Ţăranii).

joi, 14 august 2008

Lălăială

Reiau ideea că ţin ziarul electronic la dispoziţia comuniştilor şi simpatizanţilor, a celor care doresc să intre în mişcarea comunistă organizată, în general a celor pentru care luptă comuniştii: masele populare, formate în primul rînd din Muncitori şi Ţărani.
Nu ne interesează şi desfidem (cînd sînt puse în seama comuniştilor) lălăielile despre "stînga" veche sau nouă, cu înşiruirea tuturor telectualilor care s-au dovedit nu numai adversari, ci mai ales duşmani ai claselor exploatate; vedeţi orice exemplu dintre cele notorii de personalităţi care, din fotolii înalte ale Socialismului, umpleau televizoarele cu trupurile lor, iar acum lălăie devotaţi în aceleaşi televizoare, multiplicate, din fotolii şi mai înalte, pentru triumful celei mai spurcate societăţi - Capitalismul, chiar în forma furibundă -Imperialismul- impus prin mijloacele Barbariei desăvîrşite: extremismul, terorismul de stat, fascismul, genocidul, culminînd cu corola beznei totale -sclavia religioasă.
Nici unul din exemplele vînturate de "stînga" ciocoilor, veche sau nouă, nu are nimic comun cu stînga cea adevărată care,după 1917, nu mai are nevoie de metafore pentru a se recomanda, căci are nume propriu: comunistă. Nu există altă "stîngă"; doar comuniştii sînt stînga, ceilalţi sînt altceva, adică dreapta, care este exponenta doctrinei Robiei, opusă doctrinei Libertăţii depline şi complexe, doctrina comunistă. Cea mai periculoasă parte a dreptei este, desigur, uşor de observat în cel mai ilustrativ exemplu din 1871 şi pînă astăzi, cazul unic al Romîniei cu "democraţia socială" sau "social-democraţia" care, pe lîngă atitudinea politică şi ideologică cea mai retrogradă şi reacţionară, constituie şi o îmbinare ciudată de termeni, ca să nu mai vorbim că o lălăie cei mai bogaţi dintre peceriştii care ne învăţau cum se construieşte Socialismul, ei dovedindu-ne, practic, talentul, măiestria, devotamentul pentru ... Capitalism şi Imperialism !
Partidul Comuniştilor, toţi comuniştii din interiorul său ori din alte grupări au un singur scop, opus total lălăielilor: organizarea claselor sociale exploatate pentru cucerirea Puterii ! Iar aceasta trebuie şi se poate obţine prin ALEGERI, atîta timp cît avem dreptul la vot, depinzînd numai de noi transformarea votării în alegere !
Stimaţi tovarăşi, Muncitori şi Ţărani, nu vă veţi asigura exprimarea, reprezentarea şi apărarea drepturilor fundamentale decît intrînd în organele Puterii, iar pentru aceasta trebuie să candidaţi, ceea ce se poate realiza prin înscrierea în Partidul Comuniştilor !
Nimic nu se poate fără Partid ! Numai el poate să concentreze trebuinţele şi forţele tuturor oamenilor muncii pentru a-i conduce spre victorie ! Dar, aveţi grijă: nu vă încredinţaţi mandatul unor telectuali ! Puterea trebuie să fie în mîinile Celor Mulţi ! Numai în acest caz poate exista Democraţie; restul este ... lălăială !
Folosiţi, dacă vreţi, prilejul votării din noiembrie a.c. spre a intra în Putere; Partidul Comuniştilor vă stă la dispoziţie !
Jos Burghezo-moşierimea şi partidele lor !
Moarte Capitalismului, Imperialismului, terorismului internaţional de stat !
Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)