duminică, 30 noiembrie 2008

Imn Daciei. Se dedică tuturor Dacilor, de pretutindeni

Veniţi astăzi la Altarul
De la Alba Reunirii,
Să ne plîngem greu amarul
Şi durerea despărţirii !

Să jurăm că niciodată
N-om visa la altceva
Decît, în străbuna Vatră,
Să refacem Dacia.

Curg voios şi plîng sinistru
Fiii Daciei străbune
Dinspre Tatra, dinspre Nistru,
Într-o Vatră să se-adune.

Mama bună-şi strînge-Acasă
Pe copii şi-i dojeneşte,
Căci, din toţi, cea mai frumoasă
Dintre fete,-acum lipseşte.

Veacuri şi milenii multe,
Rîvnită de toţi barbarii,
Dacia jertfit-a-n lupte
Plopii tineri şi ştejarii...

Basarabie rănită,
Ia-ţi de braţ pe Bucovina
Şi pe Dobrogea ciuntită -
Reuniţi-vă ţărîna,

Maramureşul, Banatul,
Cu Panonia uitată
Şi de-a lungul şi de-a latul,
Istria înstrăinată...

Ne-am strîns iarăşi la Altarul
De la Alba Reunirii
Să ne stingem Setea-Jarul,
Jalea cruntă-a despărţirii.

Şi jurăm că niciodată
N-om visa la altceva
Decît, în străbuna Vatră,
Să refacem Dacia !

Alba Iulia, 1 Decembrie 1990;
1 Decembrie 74 (pe stil nou, al Erei Democrate)
(Reprodus din volumul "Medalia-de-Jar", Editura "Meşterul Manole", 2001)
Astăzi, 30 noiembrie 92
Prof. Gheorghe UNGUREANU

La...Botare !

În Socialism exista un cîntec mobilizator pentru alegeri care avea un refren "Hai la vot !", sigur făcut de aceiaşi, de tip Ana Blandiana, care miaună şi acum pe aceleaşi lungimi de undă...
Exceptînd primul vot, pare-mi-se, de ziua mea,-la 5 martie 1960- nu m-am dus decît luat de şleahtici, cu maşina, de acasă (să fim corecţi: cu rugăminţi). Noi toţi îngînam, murmuram sau rosteam refrenul -ceea ce ne amuza, ca formă de protest- "Dă-i la Bot, dă-i la Bot !"
Acum mergem să facem acelaşi lucru, deşi nu mai există garanţia din timpul regimului democrat, cînd ştiai că ei, Aleşii, reprezintă interesele generale pozitive ale comunităţii, garanţie negată parţial atunci, negată total şi absolut acum.
Pînă la această mascaradă, deviza era să NU mergem la vot, căci şi aşa nu-l putem transforma în alegere, noi neputînd depune candidaturi, nici după recunoaşterea "de jure" a Partidului de către CEDO, datorită bestialităţii despotice a ciocoilor pecerişti care ne-au blocat orice cale de existenţă, darmite de acţiune !
Totuşi o INOVAŢIE de maximă importanţă a intervenit anul acesta: posibilitatea de a ne evidenţia VOTUL DE PROTEST prin introducerea în urnă a votului alb, fără nicio ştampilă. De aceea, de acum deviza noastră este OAMENI AI MUNCII, SĂ MERGEM CU TOŢII LA VOT ! Este singura "alegere" a noastră, fără alternativă; numărul de voturi albe va arăta cîţi ne-am înţeles rostul nostru cel mai intim.
În speranţa că VOTUL DE PROTEST va fi semnificativ înalt, avem, iată, baza de la care să pornim, imediat, la pregătirea prezentării candidaţilor noştri proprii pentru europarlamentarele şi prezidenţialele din 2009. Să trecem la fapte !
Nici un votant lipsă ! Toate buletinele noastre de vot - albe, neatinse de ştampilă ! Să afle infractorii că NOI SÎNTEM CEI MULŢI ! Iar în politică NUMĂRUL ESTE CEA MAI MARE CALITATE ! Succes, stimaţi tovarăşi, exploataţi de către infractori şi asupriţi de imperii !
Jos burghezo-moşierimea ! Moarte Imperialismului şi Terorismului de Stat !
Trăiască SOCIALISMUL !
Adaug două epigrame adecvate momentului:
1. Unui partid (PSD) care pretinde, absolut gratuit, că este de stînga, dar face alianţă politică şi electorală cu un partid tipic burghez (PC), deşi acesta l-a trădat o dată, provocînd cel mai dezastruos moment:
Pare că te-ai ars (ori ba ?)
În trecut, şi-atunci de ce,
Pregătindu-ţi iarăşi ciorba
Nu sufli şi în ... P.C. ?
2. Unii candidaţi şi-au pictat chipul pe trotuar şi ne îndeamnă să-i votăm:
V-asigur că, anticipat,
Şi nu-s în urbe eu întîiul-
Deja pe unii i-am Botat
Chiar apăsat - şi cu ... călcîiul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

miercuri, 19 noiembrie 2008

Pentru un calendar adevărat !

Sînt şi în prezent, au fost dintotdeauna diferite tipuri de calendare care au diverse cauze şi justificări, iar unele organisme internaţionale şi mondiale au încercat -tentativă prezentă şi astăzi- să impună unul anume care să satisfacă, în esenţă, pofta de sobordonare a iniţiatorilor, calendarul avînd un important rol social, economic, dar mai ales instructiv-educativ, afectiv şi, în primul rînd, politic.
Esenţa în cauză şi, mai ales, în finalitatea calendarului, este aspectul generalizator, supranaţional, fiecare tip fiind împins şi impus, spre acceptare, ţărilor, popoarelor şi statelor, iar această presiune prinde în primul rînd la cei care nu şi-au format ori nu şi-au păstrat un calendar propriu.
În ultimul mileniu şi jumătate a fost inventat calendarul evreiesc (anul 465 e.n.)avînd la bază biografia fabricată a unui personaj fantasmagoric, menit să devină stindard pentru asuprirea popoarelor şi transformarea Omului în Rob desăvîrşit şi perpetuu, prin mijlocirea unor slogane aparent inofensive, dar, în realitate, de-o violenţă şi cruzime inimaginabile.
Sistemul s-a impus prin extinderea ciumei religioase în marile ţări ale Europei, continent care, surclasîndu-le pe celelalte timp de multe sute de ani, a determinat preluarea lui şi la organismele internaţionale şi mondiale, stare de fapt care face ca în prezent, între multele calendare existente, să fie preponderent cel evreiesc; continuăm să-l numim aşa fiindcă el slujeşte Doctrina evreiască a Robiei, deşi este inventat de un grec pe pămîntul Daciei.
Păstrarea unui asemenea mod de a ne calcula şi numi anii, secolele şi epocile istorice, este o Ruşine pentru Omenire în întregul său şi pentru fiecare om în parte ! Nu negăm dreptul evreilor şi al altor popoare de a-şi socoti cum doresc anii, dar trebuie să respingem impunerea unei invenţii diavoleşti altora şi, în special, nouă.
Dar nu numai această motivare ni se evidenţiază pentru a ieşi din Robie; sînt multe altele şi aş nota acum încă una: aşa cum este sistematizat anul, în luni, săptămîni şi zile, nu corespunde realităţii astronomice şi, în mod esenţial, este categoric greoi de utilizat, cu luni inegale (de 28, 29, 30 şi 31 de zile !), chiar ani inegali, cu începuturi şi finaluri neuniforme şi, ca să închei, cu nume nefireşti date lunilor (a noua, a zecea, a unsprezecea, a douăsprezecea - se numesc, ciudat, chiar dacă dispunem de explicaţia istorică- a şaptea, a opta, a noua, a zecea !) şi zilelor săpămînii, fără nicio corespondenţă cu vreo logică.
E timpul să dăm jos acest jeg evreiesc de pe calendarul nostru şi să ne organizăm un calendar avevărat, cu explicaţii şi finalităţi pozitive, progresiste şi ştiinţifice !
Nu mă voi referi la organizarea internă a structurii anului şi nici nu e nevoie, căci există o propunere excepţională, care nu poate avea nicio opoziţie, anume "Calendarul rotarian" creat de un distins şi energic întreprinzător şi om politic, tovarăşul George ROTARU.
Eu voi relua ideea lansată de mine mai demult -şi cred că eu însumi am citit-o la alt autor, în adolescenţă (scuze pentru uitare !)- privind numărarea anilor şi nu mă refer la poporul nostru sau la un anumit popor, ci la toate popoarele, la întreaga omenire (care ar putea -şi sînt sigur că, mai devreme ori mai tărziu, aşa va face- să adopte un singur mod de a număra anii, de la un eveniment epocal, primul în istoria cunoscută a Omenirii şi de maximă, covîrşitoare, importanţă pentru întregul ei şi pentru fiecare.
Acest eveniment trebuie să fie istoric real, cunoscut şi recunoscut de toată lumea, să fie pozitiv în evoluţia societăţii omeneşti, determinîndu-i Dezrobirea sau începutul ei şi a individului, pecetea esenţială a epocii fiind Libertatea ca persoană şi Eliberarea ca popoate şi state. Astfel caracterizat, evenimentul care să fixeze punctul Zero trebuie să marcheze începutul Istoriei adevărate, linia de hotar faţă de preistorie, ca epocă a umilinţelor, a sclaviei şi Robiei.
Acest eveniment există, el a avut loc ! Trebuie doar să fim lucizi, să-i observăm caracteristicile enunţate şi să notăm acolo cota Zero. Acest punct este 25 Octombrie 1917, Ziua Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie !
În acea zi a ieşit victorios Binele, în lupta cu Răul secular, milenar, epocal. Aceasta este cota Zero cînd Libertatea mulţimilor începe să nu mai fie doar ideal, ci să devină realitate socială; aceasta este cea mai mare înfăptuire epocală, pozitivă, din istoria cunoscută a Omenirii. De aici trebuie să numărăm anii !
Aşadar, vă invit pe toţi cei care aţi înţeles frumuseţea Dezrobirii sociale şi a curăţirii de jegul religios, să număraţi anii de la cota Zero - 25 Octombrie 1917, care devine ziua I, luna I, anul I (ziua şi luna urmînd a fi regîndite în raport de un an structurat logic şi rotund, cum am sugerat deja).
Să datăm, de astăzi, existenţa cu un calendar adevărat: al Epocii de Lumină a Omenirii.
Moarte Robiei ! Trăiască Libertatea ! Trăiască Socialismul !
Astăzi, 19 noiembrie anul 92
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

duminică, 16 noiembrie 2008

Politicianul... ideal ?!?

Secţia de propagandă a C.C. al P.C.R. -am numit totalitatea manifestărilor post-decembriste cu ambiţia declarată de a se numi "presă"- trîmbiţează pe toate culorile, lungimile de undă şi maculaturile nevoia de a avea un ... "politician ideal", deoarece, din păcate, se lamentează că nu avem asemenea specie în fauna de după decembrie, pe cîmpul politic romînesc, ultimul soi şi exemplar dispărînd în 22 decembrie, o dată cu apariţia declaraţiei de război total exprimat de pecerişti Partidului Comunist, război a cărui chintesenţă a fost demnă de şefa virtuală a stabilimentului de la "Crucea-de-Piatră" prin titlul banditismului desăvîrşit: "Scînteia Poporului" ! Cu chemarea fascistă (citez din memorie):"Cine poate să ţină o armă, la arme !"
Ca să vă imaginaţi proporţia crimei, vă reamintesc faptul că acea maculatură -care înlocuia cel mai brav şi mai longeviv ziar de pe pămîntul Daciei- era trimisă, pe banii şi abonamentele "Scînteii", în toate colţurile ţării, în patru milioane de exemplare ! De aceea -ca să trec peste cei 19 ani- avortonul "Scînteii" este nevoit astăzi să-şi satisfacă poftele, maculate, publicînd (pe banii cui, oare ?), în regim de semi-gratuitate,o sută de cărţi din tezaurul literaturii universale... Aceasta în speranţa -care va rămîne deşartă- că se va produce un ... reviriment. Ce păcat că acolo nimeni nu ştie vorbele unui mare dascăl de liceu: "Din fier de plug, arc de ceas nu poţi face, geaba te scremi !"
Această anti-presă cere cu insistenţă -în slujba politicienilor pe care îi îneacă zilnic în cremă de sodă caustică- să piară "clasa" politică actuală şi să apară, ca un Făt-Frumos (de care nu mai ştie şi nu mai vorbeşte nimeni în Era lui Sanchi şi a lui Ochei), omnipotent, omniprezent, atoateştiutor şi atoatefăcător, politicianul ... ideal, iubit, preţuit şi ... votat de toată lumea !
Această clamare exprimă nu numai culmea sclaviei prefăcute, ci, mai ales, adîncimea cea neagră, ireversibilă, a ignoranţei şi idiotizării. Păi, cum să fie, nene-ca-jurnalist, ideal, pentru cele 12.000.000 de angajaţi din 1989, politicianul responsabil, deşi iresponsabil, pentru aruncarea lor în stradă, îmbrînciţi afară din fabricile şi uzinele pe care EI LE-AU CONSTRUIT ??? Niciodată şi nicăieri politicianul lălăitor nu va fi ideal pentru cei pe care îi exploatează infractorii ! Cum, de altfel, niciodată şi nicăieri nu va fi ideal, pentru Burghezie şi Moşierime, pentru trîntori şi infractori, ca politician, Muncitorul şi Ţăranul care se ridică împotriva Burgheziei şi a Moşierimii !
Nu aveţi, scribilor robiţi unui blid cu linte, un dram de minte să pricepeţi că ideal pentru fiecare clasă şi categorie socială este exclusiv politicianul propriu acelei clase, ridicat din sînul ei, pînă la conştienţa posibilităţii şi necesităţii luptei-de-clasă, ca singur şi sigur motor al evoluţiei sociale, ca tunel obligatoriu prin care vin echilibrul şi pacea socială, cu condiţia instaurării şi menţinerii, în continuă perfecţionare, a unui regim politic democrat, în care nimeni să nu fie împins în afara cîmpului de joc decît prin mijlocirea cîntarului imparţial (şi nealterat): urna de vot !
V-am spus, iată, că pot exista politicieni ideali, dar numai la plural, cel puţin în atîtea tipuri cîte clase şi categorii sociale există; la noi, în Romînia post-decembristă, sub regimul contrarevoluţionar despotic, de esenţă feudalo-ecleziastică, are libertate să existe şi să acţioneze un singur tip de politician, ideal pentru grupări minoritare (economice, sociale, etnice, religioae, culturale, sexuale, infracţionale, extremiste, teroriste, fasciste...), la noi funcţionînd o totală tiranie a minorităţilor, în condiţiile inexistenţei desăvîrşite, pe arena politică, a oricărei majorităţi.
În această domnie absolută a minorităţilor, aflaţi scrietorilor, că nu există, că nu poate exista politician ideal, prototip pentru întreaga societate !
Dv., în calitate de "cîini de pază" ai infractorilor, greu veţi pricepe şi, mai ales, greu veţi accepta aceasta. Cînd vom reveni la un regim democrat, iar dv. veţi putea să scrieţi ca şi acum -vă promitem această libertate- veţi putea constata cîte tipuri de politicieni ideali vom avea; întru care vă urez cerneală şi hîrtie răbdătoare !
Eu, ca jurnalist revoluţionar militant şi politician ideal -pentru clasa mea socială- sînt liber să zic altfel decît dv.: Jos Burghezia şi Moşierimea ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Partidul Comuniştilor - neradiat !

Inamicii democraţiei se opun făţiş, de peste 12 ani, la înregistrarea oficială a Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), tocmai pentru că este, mai întîi, partid democrat, apoi că este nepecerist; astfel, în ciuda Hotărîrii exprese a Curţii Europene a Drepturilor Omului (nr. 3 din 3 februarie 2005), nici pînă astăzi nu s-a pronunţat o hotărîre corectă pentru repararea integrală a violării drepturilor noastre fundamentale de către Statul Romîn, noi rămînînd singurul stat din lume unde nu poate funcţiona un partid democrat, ci numai cele peceriste, toate burghezo-moşiereşti, anti-democratice.
Ba încă, Parchetul Bucureşti a poftit să ceară şi s-a dispus de către Tribunalul Bucureşti RADIEREA ÎNSCRIERII Partidului, chiar înainte de a fi înscris conform hotărîrii CEDO şi efectelor revizuirii.
În urma contestaţiei noastre, Curtea de Apel Bucureşti a admis-o şi a modificat sentinţa, respingînd cererea Parchetului de radiere a Partidului, ca neîntemeiată, ceea ce reprezintă un mic pas spre normalitate.
Dar litigiul nostru cu statul despotic are încă multe şi esenţiale zone întunecate, căci sîntem de peste 12 ani blocaţi în întreaga activitate, nu ni s-au dat sedii, timpi de antenă, susţineri financiare legale, am fost împiedicaţi să participăm la "alegerile" din 1996, 2000, 2004, 2007 şi 2008, ni s-au provocat abuziv, de către instituţii ale Statului, însemnate pagube şi cheltuieli de judecată, brutalităţi privind dreptul nostru la imagine, ponegriri prin activităţi ale serviciilor ascunse...
Pentru toate am formulat cerere reconvenţională, inclusiv pentru anularea "alegerilor" din anii menţionaţi, precum şi plîngeri penale şi sesizări la Consiliul Superior al Magistraturii, ca şi la organismele europene şi mondiale.
Chemăm pe toţi oamenii muncii -şi în primul rînd pe cei din clasele sociale fundamentale, Muncitorimea şi Ţărănimea- să se înroleze în partidul propriu pentru ca astfel să-şi poată exprima, reprezenta şi apăra interesele de clasă şi ale atitudinii patriotice în raport cu alte state şi popoare.
Să ne gîndim şi să-i desemnăm pe cei mai buni Muncitori şi Ţărani, inclusiv Ciobani, spre a candida la alegerile europarlamentare din 2009; cei peste 18 milioane de votanţi au nevoie de candidaturile noastre. Să le oferim şansa luptei şi victoriei electorale !
Jos Burghezia şi Moşierimea ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

Plătitorul salariilor private

"Adevărul" din 14 noiembrie 2008 ne-a adus pe prima pagină o ştire care, probabil, a trecut neobservată, deşi ea exprimă esenţa deosebirilor de clasă şi, în fond, a exploatării: "Cel mai mare salariu: 103.000 euro/lună" primit în 2007 de "o persoană care lucrează în domeniul comerţului cu energie".
Este vorba, fără îndoială, de o întreprindere pe care a jefuit-o Statul capitalist de la proprietarul şi producătorul adevărat -Poporul Romîn şi în primul rînd CLASA MUNCITOARE- dăruită apoi unor infractori interni ori străini. Patronul profitor, fără ca să facă vreun efort pentru imensa lui avere, oferă acest salariu unui slujitor devotat lui, din birul pe care îl percepe lună de lună de la cele 23 de milioane de exploataţi, care plătesc chiar pentru folosirea produsului muncii lor...
Fiara acaparatoare este chiar lăudată şi premiată pentru această ispravă, pentru că ... plăteşte impozit Statului donator (care nu avea niciun drept să vîndă proprietatea poporului, acesta fiind singurul -în integritatea sa- să hotărască asupra vînzării), iar din impozitul perceput Statul îşi face bugetul din care, la rîndul său, risipeşte cît poate, inclusiv pentru satisfacerea propriilor slugi devotate cu salarii nelimitate, uneori cît cele private sau chiar mai mari !
Indiferenţa cu care producătorii primari -Clasa Muncitoare care realizează toate mărfurile (de stat sau particulare)- privesc problema salariilor private şi aplombul furios cu care Statul respinge discutarea problemei, ca şi lauda deşănţată a Patronului care se apără ţipînd "sînt cel mai mare plătitor de impozit, pot face ce vreau !" reprezintă bolile grave ale societăţii noastre contemporane -incredibile şi impardonabile după 45 de ani de regim politic democrat- toate la un loc sudînd granitul, din bule de aer cu acizi urît mirositori, care ascunde esenţa putredă a Capitalismului, pretutindeni şi profund antidemocrat şi devorator de valori în scopul îmbuibării bestiilor.
Oamenii muncii cei mulţi, care primesc picul lor de retribuţie, fie de la bugetul Statului, fie din ceea ce se-ndură să le întoarcă patronul din propria lor muncă jefuită, se bucură cînd patronul varsă mai mult impozit, neconştientizînd ceea ce ar fi cel mai important - că aceasta este măsura exploatării majorităţii sociale imense de către o minoritate minusculă. De la această conştientizare pornesc explicaţia, trebuinţa şi legalitatea dreaptă a luptei de clasă. Ea şi numai ea, conştientizată şi asumată, desfăşurată în respect pentru lege şi ordine, poate fi motorul evoluţiei pozitive a societăţii; noi, după 22 decembrie 1989, ne aflăm într-o INVOLUŢIE profundă, complexă şi rapidă, cu unul dintre rezultate lărgirea incredibilă, pînă la ruperea legăturii, a distanţei dintre salariul minim real (de circa trei-patru sute de lei) şi cel maxim nominal (cel real fiind mult mai mare) de circa patru milioane de lei: imaginaţi-vă, grafic, un muncitor mîncînd, într-o lună, cu familia sa, trei-patru pîini în faţa unui munte de godzilă devorînd ... patru milioane de pîini !
Iar deasupra nişte decrepiţi spunîndu-le "nu trebuie să vă gîndiţi la lupta de clasă, căci fericiţi vor fi... cei săraci...!"
Pînă cînd, Clasă Muncitoare, vei suporta batjocura ?!? Ar trebui să-ţi aminteşti, cît nu e prea tîrziu: "Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob să ne unim !"
Jos Burghezia şi Moşierimea ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

vineri, 14 noiembrie 2008

De ce nu sînt numai două Partide ?!?

De nenumărate ori am fost întrebat sau mi s-a cerut să explic ori chiar să susţin ideea existenţei (la noi, după decembrie 1989) a numai două Partide. Chiar ieri mi-a repetat întrebarea o tînără ziaristă talentată, M.P. La întrebarea mea de răspuns "Care ?", replica a fost "Oricare, dar numai două !"
După ce voi preciza că asemenea "opinie" au toţi ziariştii din epoca anti-presei romîneşti "Cristoiu", de după decembrie 1989, indiferent de vîrstă şi de rangul publicaţiei, e cazul să menţionez că toţi, fără excepţie, demonstrează -ori afişează, din şiretenie sau comandă- o totală şi profundă lipsă de instrucţie politică elementară.
Adică, pentru edificare, nu cunosc sau afişează ostentativ că nu pricep (mă refer la ziariştii de peste 40 de ani) conţinutul noţional propriu al unor termeni "sine qua non" pentru politician şi jurnalist: politică, democraţie, partid (politic), clasă socială, alegeri, libertate, independent, Putere, opoziţie...
Tema poate şi trebuie dezbătută în nenumărate prelegeri; de aceea mă rezum la cîteva idei concluzive:
- Într-un stat democrat trebuie să existe -ca să-şi păstreze caracterul enunţat- cel puţin atîtea Partide cîte clase şi categorii sociale există (unele clase sociale, cu existenţă complexă, pot avea mai multe Partide);
- O Putere în care nu există toate clasele şi categoriile sociale (care au o anume pondere minimă), nu este deplin democrată;
- O Putere în care lipsesc clasele sociale fundamentale (la noi, Muncitorimea şi Ţărănimea) este esenţialmente anti-democrată; Romînia este singura ţară din lume în care nu poate funcţiona un Partid democrat (Partidul Comuniştilor);
- Fiind absente din cîmpul politic naţional clasele sociale fundamentale (care sînt, evident, numai de Stînga) şi Partidele lor, la noi în ţară NU SE FACE POLITICĂ, după 22 decembrie 1989, ci teatru tragi-comic în folosul exclusiv al ciocoilor pecerişti, care nu mai construiesc Socialismul, ci Capitalismul şi Imperialismul, nu mai apără Statul, ci îl nimicesc aducîndu-l la condiţia de găoace de gunoi pentru Imperii, nu mai apără Patria, ci o pun la dispoziţia Barbarilor Fascişti, ca bază militară pentru războaiele de agresiune şi pentru acţiunile teroriste de stat...
Dacă în ţară ar fi 10-12 Partide, toate reprezentate în Parlament, conform procentului din realitatea socială, ALTFEL ar arăta Ţara noastră, ca Patrie liberă şi in-dependentă !
Cînd ziariştii vor (re)învăţa aceste lucruri, nu vor mai mîzgăli hîrtia, transformată în maculatură-depozit de gunoaie, utile infractorilor...
Joc Burghezo-moşierimea ! Moarte Imperialismului, Extremismului, Terorismului de Stat ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Vot de PROTEST !

Ca de fiecare dată, în loc să-şi propună proprii candidaţi, care să reprezinte, să exprime şi să apere interesele clasei muncitoare şi ale ţărănimii, muncitorii şi ţăranii, precum şi alţi oameni ai muncii, inclusiv intelectuali, mă întreabă "pe cine votăm ?"
Le răspund cu o foarte serioasă glumă: "Pe tine ! Sau uită-te în oglindă şi votează pe cel care seamănă cu tine !", sfîrşind prin a-i îndemna pe toţi cei din clasele şi categoriile sociale oprimate SĂ NU SE DUCĂ LA VOT, căci doar vot a fost între 1990 şi 2008, ci nu alegere !
Acum, pentru prima dată, poate din "greşeala" legiuitorului, în textul legii şi-a vîrît picătura novatoare un spirit nou, potrivit căruia vor fi evidenţiate separat VOTURILE ALBE, la care legea electorală face referire specială în art. 45 alin. 13 şi alin. 15 litera h, precum şi în art. 46 alin. 3.
Iată, aşadar, singura posibilitate, aflată la îndemîna oricărui votant, de a-şi exprima nemulţumirea faţă de candidaţii găsiţi în liste, fie propuşi de găştile numite "partide", fie şi cîţiva "independenţi", termen sub care se ascund exclusiv candidaţi ai burghezo-moşierimii, dependenţi de aceste grupuscule sociale, roşi de ambiţii, vanitoşi, înlăturaţi, de cele mai multe ori, din găştile în care li se părea că nu mai încap, pentru a rămîne sau pentru a intra...
Toţi candidaţii, fără excepţie, inclusiv personalităţi din cultură şi artă, liber profesionişti -atraşi, de regulă, de partide spre a le salva- sînt exponenţii infractorilor, deci ai bogaţilor, cu idei, principii, sentimente şi atitudini anti-democratice, anti-umane, anti-naţionale, pro-capitaliste şi pro-imperialiste, militînd constant pentru susţinerea celor 1-3 % din această categorie.
Ştim că nu ne pot reprezenta pe cei 18.000.000 de votanţi care, neavînd ce alege -din propria noastră vină că, nu ne-am organizat politic şi nu ne-am desemnat candidaţi- AVEM ACUM ŞANSA DE-A NE EXPRIMA ADVERSITATEA faţă de întreaga faună a burghezo-moşierimii şi faţă de candidaţii ei, PREDÎND BULETINUL ALB, fără nicio ştampilă, exact aşa cu l-am primit.
Neavînd candidfaţi, nu putem să promovăm în legislativ pe cineva care să se exprime pentru noi, dar ne vom arăta nouă înşine şi infractorilor că îi cunoaştem pe ei şi îi respingem, votul nostru evidenţiindu-se separat, iar în viitor vom şti să-l dirijăm în folosul pozitiv al claselor sociale exploatate care, deşi sînt făuritoarele tuturor bunurilor materiale şi spirituale ale ţării, nu au, practic, după 1989, niciun drept politic (inclusiv electoral)...
Prilejul primei revanşe se va ivi foarte curînd, la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale (dacă vom vrea să fie alegeri, ci nu tot votări !) din 2009, cînd vom avea proprii candidaţi...
Aşadar, Muncitori, Ţărani, intelectuali netrădători, funcţionari, şomeri, casnice, tineri, studenţi, pensionari, mici întreprinzători, alţi oameni ai muncii -care nu aveţi decît o singură avere, Sfînta Muncă, pe care v-o jefuiesc infractorii- MERGEŢI CU TOŢI LA VOT şi, pentru a vă servi interesul propriu şi al clasei dv. sociale, PREDAŢI BULETINUL ALB, fără nicio ştampilă ! Numai aşa vă puteţi afirma acum adversitatea faţă de inamicii politici, protestul faţă de statul care nu vă recunoaşte practic drepturile politice elementare, stipulate în Constituţie şi legi speciale, în Convenţia Europeană şi în Declaraţia ONU asupra Drepturilor Omului !
VOTUL ALB este, în condiţiile date, VOT DE PROTEST faţă de exploatarea socială şi asuprirea naţională, este votul nemulţumirii că am ajuns -din culmea realizărilor în 1989- în starea de mizerie actuală cînd bogaţii îşi angajează contabili şi mercenari înarmaţi ca să le ţină evidenţa averilor (jefuite de la noi) şi să le apere, iar noi apucăm drumurile negre ale pribegiei sau ale cutiilor de gunoi...
Ridicaţi-vă în picioare ! Votul alb vă va exprima conştientizarea stării personale şi mai ales a clasei sociale de care aparţineţi ! Poate va pricepe şi ... clica politică ! Iată diferenţa dintre noi, clase sociale fundamentale, batjocorite de o minusculă clică anti-socială, şi ei, această clică autonumită "politică", slujitoare a infractorilor !
Eliminaţi această diferenţă, scuturînd clica politică de pe grumazul nostru ! O puteţi face foarte uşor, începînd cu predarea buletinului de vot în alb ! Succes !
Jos Burghezia şi Moşierimea ! Moarte imperiilor ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

vineri, 7 noiembrie 2008

91 de ani de la M.R.S.O.

Cel mai mare eveniment pozitiv din istoria cunoscută a Omenirii s-a petrecut cu 91 de ani în urmă, la 7 noiembrie 1917 (25 octombrie, pe stil vechi) în Rusia ţaristă, la Petrograd, devenit, în cinstea conducătorului insurecţiei muncitorilor şi soldaţilor, LENINGRAD,nume la care, desigur, va reveni oraşul şi cu care va rămîne permanent în istorie.
Sub conducerea celui mai mare om politic al istoriei cunoscute, Vladimir Ilici Lenin, s-a constituit primul stat democrat din lume, în care Puterea a revenit celor care trebuie -ca să putem vorbi de DEMOCRAŢIE- s-o deţină de drept: CEI MULŢI, sub conducerea singurului partid democrat, al celor mulţi: partidul comunist, supranumit BOLŞEVIC, termen care exprimă nivelul cel mai înalt al democraţiei, în opoziţie cu ceilalţi exponenţi ai forţelor limitat revoluţionare, menşevicii, cei puţini; aceştia, menşevicii, sînt social-democraţii de astăzi, oportunişti, ghiftuiţi cu averile jefuite de la Popor şi de la fiecare om al muncii, constructorii Capitalismului şi Imperialismului, adepţii măcelurilor interne şi ai agresiunilor împotriva altor ţări şi popoare.
Atunci, la 7 Noiembrie 1917, V.I. Lenin, în fruntea forţelor insurecţionale, a înlăturat putredul regim ţarist instaurînd Puterea Sovietelor, forma de organizare şi de exprimare a Puterii de către cei mulţi; practic, într-un stat democrat, în Putere (organismul legislativ) trebuie să existe reprezentanţii claselor şi categoriilor sociale fundamentale, acestea fiind, de regulă, Muncitorii şi Ţăranii, ceea ce a realizat prima revoluţie socialistă din lume. Fără Muncitori şi Ţărani în legislativ, nu există, nu poate exista, în mod obiectiv, democraţie, căci tocmai aceasta înseamnă "democraţie" = puterea poporului, iar popoarele sînt formate, cel puţin în miile de ani de cînd avem informaţii, în primul rînd, din Muncitori şi Ţărani.
Pentru că atunci, la 7 Noiembrie 1917, Muncitorii şi Ţăranii au ajuns în locul cuvenit de drept, acel eveniment insurecţional, care a însemnat victoria revoluţiei socialiste, este cel mai important din istoria Omenirii. Poate că în cele 260 de milenii ale Omenirii au mai existat epoci democrate, dar informaţiile au dispărut o dată cu transformarea în scrum şi cenuşă a Bibliotecii de la Alexandria.
În cei 91 de ani de istorie democrată, multe ţări au trecut prin evoluţii pozitive, în diferite continente, unde s-au instaurat regimuri politice democrate, victoria MRSO fiind un simbol şi un exemplu mobilizator. Chiar şi după complotul (şi RĂZBOIUL, în cazul Romîniei) imperialist contrarevoluţionar din 1989, împotriva regimurilor politice democrate din ţările Europei Centrale şi de Est, multe popoare au luat calea democraţiei, aşa cum se întîmplă în America Centrală, unde există un alt simbol şi model atractiv: Cuba Eroică.
Dezastrele produse în propriile ţări Imperialiste şi erorile sau trădările din cele socialiste (Gorbaciov, Elţîn) au făcut posibilă victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei imperialiste, antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale din unele ţări europene. În unele, imperialiştii, prin instrumentul lor barbar, de tip fascist, NATO, au înlăturat cu forţa armelor regimurile politice democrate, cum s-a întîmplat în Albania după insurecţia generală post-contrarevoluţionară şi în Iugoslavia cea Mare şi, apoi, în Serbia; singurul stat democrat unde nu a putut fi înlăturat regimul politic -fiindcă nu a avut acces NATO- este Republica Moldova, unde Partidul Comuniştilor a revenit la Putere prin alegeri (organizate de adversari politici, antidemocraţi).
Măcelurile iniţiate şi organizate de Imperialism împotriva regimurilor politice democrate (după 7 Noiembrie 1917, în Rusia, apoi cel de-al doilea război mondial, complotul contrarevoluţionar din 1989, atacurile NATO împotriva Albaniei şi Iugoslaviei) au înălţat în lumină şi mai mult valoarea pentru propriile popoare a cuceririi Puterii de către cei mulţi, necesitatea apărării cuceririlor revoluţionare, prin toate mijloacele, caracterul dezastruos al Capitalismului şi Imperialismului muribund, care lovesc cu toate forţele în agonia sfîrşitului lor, cu speranţa deşartă a supravieţuirii.
Peste toate, de-a lungul secolelor şi mileniilor, rămîne simbol de Libertate socială şi naţională, precum şi far călăuzitor, victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, cu punctul ei de plecare, 7 Noiembrie 1917.
Ar trebui ca Omenirea să refacă numerotarea anilor şi calendarele, punînd drept punct iniţial ("cota Zero") această zi, 7 Noiembrie 1917.
Trăiască Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie ! Trăiască Socialismul ! Să milităm
permanent pentru cucerirea Puterii de către cei care trebuie s-o deţină de drept: CEI MULŢI !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

miercuri, 5 noiembrie 2008

Felicitări lui Barac Obama, Preşedintele U.S.A. !

Mulţi se întreabă cum de a fost posibil ca să învingă exponentul unei minorităţi ?!? Răspunsul este relativ simplu, chiar şi pentru neiniţiaţi.
Mai întîi, în U.S.A. nu se văd decît minorităţile - care sînt foarte multe şi sub toate aspectele. USA nu are o populaţie proprie, indigenă, majoritară, pentru că aceasta a fost nimicită de aventurierii care au ocupat acest pămînt. Aceştia, în mod firesc, au deschis porţile pentru alţii, din toate părţile; cei mai mulţi, chiar din populaţia USA, nu mai ştiu de poporul propriu al ţării, de cultura şi civilizaţia sa.
Apoi, între toate minorităţile, africanii, deci negrii, au reprezentat cea mai mare minoritate pînă de curînd, iar acum sînt pe locul al doilea, după mexicani.
Bineînţeles că toate minorităţile etnice, considerate oprimate dar cu mare perspectivă de înmulţire, au votat pe reprezentantul unei minorităţi, cu care speră să-şi găsească soluţii pozitive la cerinţe esenţiale, în primul rînd la o libertate reală, inexistentă în USA de peste două secole.
Sfertul de voturi date pentru adversarul lui Obama a reprezentat opinia altui tip de minoritate: cea social-economică, profitoare a măcelurilor cu care despoţii USA au cutremurat lumea după 1945, sub conducerea reprezentanţilor infimei minorităţi a extremiştilor, teroriştilor şi fasciştilor, doritori şi pregătiţi oricînd să are ţările lumii cu bombe...
Din această intenţie au inventat tribunale internaţionale, au făurit cîte un Ben Laden contra regimului democrat din Afganistan şi contra Uniunii Sovietice, sau un Sadam Husein contra Iranului, ori un Slobodan Miloşevici contra Uniunii Sovietice şi a regimurilor democrate din Europa... Cînd despotul a constatat că interpuşii nu-l slujesc pe el, ci mai degrabă îşi fac datoria faţă de propriile popoare, tiranul mondial i-a anihilat ori i-a ucis.
Există şi în USA o majoritate, nebăgată în seamă de autorităţi: majoritatea socială şi psiho-socială suferindă; aceasta a votat pentru schimbare, pentru speranţa descătuşării, ea fiind, din aceste motive, susţinătoarea Preşedintelui Barac Obama.
Pentru această majoritate, indiferent de caracteristicile minoritare deosebitoare din cuprinsul ei, noul Preşedinte are obligaţia să vegheze pentru: Libertatea indigenilor, inclusiv pentru autodeterminare, în primul rînd pentru cei din triburile Sioux, care doresc şi sînt pregătiţi să iasă din marea închisoare care este USA; retragerea tuturor soldaţilor din toate celelalte ţări ale lumii; desfiinţarea bazelor militare de ocupaţie din alte state, cum ar fi Republica Cuba şi Romînia; înlăturarea regimului politic despotic din ţară şi revenirea la acceptarea drepturilor şi libertăţilor democratice, în general inexistente în USA, mereu şi pretudindeni periclitate de extremism, terorism, fascism şi rasism; renunţarea la agresiuni de tip fascist, modalitatea esenţială în care s-a practicat politica internaţională a USA în ultimii 65 de ani; desfiinţarea blocului militar fascist NATO; revenirea la un comportament de bun simţ în relaţiile economice şi, în primul rînd, de producţie cu celelalte state...
Iată ce grele sarcini are Preşedintele Barac Obama, pentru a reuşi să culeagă şi mai multe susţineri din interior şi să reducă adversităţile şi condamnările cele multe, atotcuprinzătoare, din exterior.
Pentru care îi urăm succes !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)

duminică, 2 noiembrie 2008

Uniunea Comuniştilor Romîni

La 1 noiembrie 2008 a avut loc la Bucureşti, la sediul Uniunii Comuniştilor Romîni, şedinţa plenară lărgită a Comitetului Central de Organizare a partidului Uniunea Comuniştilor Romîni.
În numele Biroului Permanent a fost Prezentat un Raport de activitate pe anul 2008, precum şi un Program de acţiuni pentru anul 2009, avînd drept scop întregirea documentaţiei necesare pentru înregistrarea oficială a Uniunii Comuniştilor Romîni ca partid politic, în registrul special de la Tribunalul Bucureşti.
Dezbaterile care au urmat prezentării documentelor şi au precedat alegerii noilor structuri proprii şi specifice perioadei de organizare a Mişcării Comuniste, au evidenţiat interesul crescînd al oamenilor muncii, nu numai Muncitori şi Ţărani, ci şi din alte categorii sociale, cum ar fi Intelectualii, funcţionarii, meseriaşii, micii întreprinzători, studenţii şi alţii, pentru înscrierea în partidul comuniştilor. Acest interes a fost concret demonstrat prin masiva participare la şedinţa plenară lărgită, cu reprezentarea unui număr record de judeţe.
În finalul şedinţei, au fost alese: Comitetul Central de Organizare, Biroul Permanent al acestuia, format din 19 tovarăşi, Comisia Centrală de Arbitraj, Etică şi Disciplină şi Comisia Centrală de Revizie şi Control Financiar.
Un moment important în cadrul lucrărilor l-a avut prezentarea unui aspect deosebit pe linia UNIRII organizaţiilor comuniste, conducători ai unor astfel de organizaţii şi partide, unele înregistrate oficial, fiind prezenţi la şedinţă.
În aplicarea acordurilor anterioare intervenite între cele două organizaţii, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), partid înscris oficial în registrul partidelor politice (în urma Hotărîrii Curţii Europene a Drepturilor Omului nr. 3 din 3 februarie 2005), prof. Gheorghe Ungureanu, prezent la şedinţă, a fost ales în funcţia, nou creată, de Preşedinte al CONSILIULUI POLITIC SUPERIOR al Uniunii Comuniştilor Romîni.
În această calitate, urmărind atragerea tuturor conducătorilor de grupuri comuniste într-un singur partid, fiecare grup putînd să-şi păstreze elemente specifice de gîndire şi proiecte social-economice, în scopul revenirii la un regim politic democrat, facem apelul ca toţi cei care se consideră comunişti să ne contacteze pentru a-şi lua locul cuvenit, de drept, în Partidul UNIUNEA COMUNIŞTILOR.
Precizăm că ziarul tipărit "Pentru Socialism !" precum şi acesta, electronic, stau la dispoziţia tuturor comuniştilor, aceştia fiind liberi să-şi expună şi să-şi susţină, într-un climat de conlucrare, tezele general-acceptate sau cele proprii, privind politica noastră şi politica în general.
Mai menţionăm că, în ciuda unor critici şi propuneri, vom menţine, în ziarul electronic, şi opiniile adversarilor şi chiar ale inamicilor, avînd convingerea că, astfel, "fiecare pasăre pre limba ei piere !"
Jos Capitalismul şi burghezo-moşierimea ! Moarte Imperialismului, Extremismului şi Terorismului ! Trăiască SOCIALISMUL !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)