luni, 17 aprilie 2017

TEZE ÎN APRILIE 100 E.D.

La 16 aprilie 1917, înainte de debutul Erei Democrate, V.I.Lenin a citit (de două ori !) în prezența unei mulțimi de revoluționari (ne aflam la numai cîteva săptămîni de la revoluția din februarie) chiar în gara din (viitorul) Leningrad, imediat după sosirea din lungul exil, textul Sarcinile proletariatului în actuala revoluție, la care lucrare chiar în tren, rămas în conștiința revoluționară a omenirii ca faimoasele Teze din aprilie. Anul acesta, la trecerea în al doilea secol al Erei Democrate, avem datoria și prilejul să facem un scurt și esențial bilanț privind evoluția organizării politicii comuniste, istoria regimurilor democrate, ce, cît și cum s-a realizat din tezele leniniste. Punînd față în față Tezele de atunci cu evoluția mișcării comuniste, mai ales din ”țara Socialismului victorios”, Uniunea Sovietică, cu starea gravă și penibilă în care ne aflăm după 1989-1991, vom înțelege ce a fost șubred și insuficient elaborat în acele Teze, de ce inițiatori și conducători ai primului partid comunist victorios, devenit guvernamental, l-au părăsit ori au fost înlăturați, ba chiar au format dizidență a ”comuniștilor de stînga” (sintagmă incredibilță !). Victoria ”definitivă” și ”ireversibilă” de la 7 Noiembrie 1917, devenit anul 1 al Erei Democrate, a fost spulberată, după doar 74 de ani, chiar de către marele conducător al PCUS, care acum, după 25 de ani, trece liber peste meridiane și paralele, nu a fost executat, nici măcar nu s-a sinucis, bîrîie chiar pe la diverse televiziuni, dă interviuri, scrie articole și cărți, se zice că s-a îmbogățit, are case în inima Capitalismului ”muribund”… Credeți sau nu, chiar Lenin a pregătit o asemenea evoluție pentru Partid, numit ”Comunist”, dar nu era al Comuniștilor, precum și pentru Stat, căruia nu i-a asigurat o Putere adevărată și, mai ales, nu a prescris drumul spre Puterea Democrată. În condițiile în care în cei 100 de ani s-a instituit un regim politic democrat în jumătate din țările planetei, doar într-o singură noapte, într-un singur loc, a funcționat o Putere Democrată, dar și aceea instituită pe cale insurecțională, ci nu prin alegeri: 24-25 Octombrie 1917 (stil vechi). Această Putere revoluționară a asigurat victoria cea mai importantă din istoria cunoscută de 255.000 de ani a Omenirii: trecerea din preistorie la Istoria adevărată, la Era Democrată prin instituirea primului guvern democrat din lume, guvernul sovietic. În a doua zi, la cel de-al doilea Congres al Sovietului, Puterea Democrată a dispărut, iar în cei O SUTĂ DE ANI nu găsim în parlamentele țărilor cu regim politic democrat nici Muncitori, nici Țărani și nici Soldați, adică exact pe cei care au făcut Marea Revoluție Socialistă din Octombrie… Totul se descifrează ușor dacă știm să citim și să înțelegem, cu minte și spirit comunist, cărțile fundamentale ale Socialismului: ”Manifestul Partidului Comunist” datorat lui Marx și Engels, și lucrările lui Lenin. Acestea și autorii lor, cu complexele și complicațiile vieții specifice, ne vor lumina spre a înțelege drumul înălțărilor trumfale și al căderilor lamentabile, toul fiind proiecția în societate a confuziilor și neclarităților, explicabile istoric, științific, organizatoric, social și personal. V.I.Lenin, născut la Simbirsk în familia Ulianov la 22 aprilie 1870 și decedat la 21 ianuarie anul 6 al Erei Democrate (adică 1924, la șase ani de la victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie/1917) s-a ridicat la rangul excepțional de cel mai mare om politic al Omenirii, el fiind cel care a gîndit și a înfăptuit –chiar dacă nu a avut conștiența măreției unice a realizării epocale- trecerea de la Preistorie la Istoria Omenirii, inaugurînd Era Democrată. Nu întămplător, un documentat biograf scrie, cu o nuanță de sarcasm și blasfemie că Lenin ”a devenit cel mai publicat autor din istoria umanității”, precizînd însă cu perfidie că ”tirajul scrierilor lui a depășit tirajul unor cărți sfinte” , deși ne este clar că mai sfinte decît cărțile lui Lenin nici nu există (decît ale noastre). 5 aprilie 100 e.d. (Va continua) Prof. Gheorghe UNGUREANU . Christopher Read în ”Lenin. O viață de revoluționar”, editura ”Meteor Publishing”, București, 2014 . Numind chiar cele două maculaturi arhicunoscute de o parte din omenire (dar necitite): biblia și coranul, pag. 327