duminică, 23 august 2009

23 August 1944 - importantă Zi Naţională

În timpul regimului democrat, ziua de 23 august era sărbătoarea naţională, cu explicaţia de "zi a eliberării de sub jugul fascist".
Cînd regimul democrat a fost înlăturat prin crimele şi asasinatele din decembrie 1989, entităţi otrăvite au declanşat atacuri, unele furibunde, împotiva acestei zile şi au fost necesari mulţi ani pentru clarificări parţiale.
Proclamată de putredul regim monarhic străin, e drept, sub influenţa forţelor democrate, în frunte cu Partidul Comunist, şi a Aliaţilor învingători, denunţarea alianţei cu Germania fascistă şi apoi alipirea armatei noastre la victorioasa Armată Roşie, a fost un pozitiv fapt istoric de mare importanţă, cu consecinţe remarcabile (dar neremarcate de deţinătorii titulari, din documente, ci nu şi de pe front ai Victoriei, între care aveam un loc de frunte, în sacrificii, pentru noi, şi succese pentru învingători !)
Ceea ce era însă, total necorespunzător adevărului istoric, se referă la explicaţia sărbătorii ca "zi a eliberării de sub jugul fascist", deşi în realitate Romînia nu s-a aflat sub jugul fascist (german, căci la acesta se referă sintagma), chiar dacă părţi ale teritoriul naţional au cunoscut un jug fascist (maghiar), dar aceste teritorii erau ocupate de un stat străin, faţă de care nu statul Romînia se afla "sub jug"; de altfel, fără îndoială, exprimarea se referă exclusiv la Germania.
Aveam de multă vreme convingerea că P.C.R. va trebui să reanalizeze principial, axiologic, problema Zilei Naţionale, care, ar trebui, cel puţin în cazurile fostelor ţări sparte în mai multe bucăţi, să fie, întotdeauna ZIUA REALIZĂRII UNITĂŢII NAŢIONALE. Căci aceasta îmi apare cea mai importantă, chiar şi înainte de zile ale eliberării, deoarece chiar sub ocupaţie, mai de preţ este UNITATEA !
De la această opinie pornind, am scris în timpul Socialismului un memoriu adresat conducerii de stat, organului de Putere -Marea Adunare Naţională- în care am propus şi am motivat de ce fac această propunere, ca să fie declarată ZI NAŢIONALĂ 1 DECEMBRIE, cu trimitere la 1 Decembrie 1918 cînd, pentru prima dată de la Vlad, Regele Daciei Unite (sec. 11-12), partea rămasă din străvechea Dacia s-a aflat într-un singur stat, Romînia.
Nu am primit răspuns, dar am participat, cu mare dublă satisfacţie la PRIMA SĂRBĂTORIRE A ZILEI NAŢIONALE DE LA ALBA IULIA, 1 DECEMBRIE 1990, ca membru al delegaţiei oficiale a judeţului Argeş.
Remarc, chiar dacă tot ciocoii pecerişti (numindu-se altfel) au făcut aceasta, că declararea zilei naţionale la 1 Decembrie este SINGURA REALIZARE (în sens pozitiv) a CONTRAREVOLUŢIEI ANTISOCIALISTE, ANTIPOPULARE ŞI ANTINAŢIONALE condusă de fruntaşii pecerişti, autodeclaraţi, cu neruşinare,... marginalizaţi de către bravul Preşedinte al Republicii Socialiste, Eroul-Martir Naţional, Nicolae CEAUŞESCU.
Trăiască Ziua Naţională, 1 Decembrie ! Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
23 August 93

sâmbătă, 22 august 2009

Ing. Virgiliu Cătălin ZBĂGANU, Erou-Martir al Clasei Muncitoare

Ca în fiecare an, după 1992, rudele apropiate, foştii tovarăşi de luptă şi tovarăşii de acum ai ideilor revoluţionare, se întîlnesc, la 21 august, în cimitirul Capra din Bucureşti, pentru omagierea unuia dintre primii comunişti militanţi, de după 22 decembrie 1989, inginerul Virgiliu Cătălin Zbăganu.
Fiind primul care a iniţiat, la modul concret, REORGANIZAREA P.C.R. constituind întru aceasta un Comitet Naţional, cu anunţuri, articole şi interviuri publicate în presa centrală (adunate ulterior într-o carte simbol "Secolul XXI va fi comunist sau nu va fi deloc !"), Virgiliu Cătălin Zbăganu şi-a atras asupră-i prigoana Contrarevoluţiei condusă de ciocoii pecerişti (i s-a desfăcut contractul de muncă, deşi era lider de sindicat), urmărirea şi lichidarea fizică, devenind astfel Erou-Martir Naţional al mişcării comuniste naţionale.
A fost ucis, probabil, într-o înscenare de accident de cale ferată, dar niciodată autorităţile n-au finalizat cercetarea evenimentelor şi n-au clarificat cauzele adevărate ale morţii. Imediat ce ştirea a devenit publică, am cerut Procurorului General să dispună măsurile necesare, dar nici pănă astăzi, la 17 ani, nu ni s-a transmis un răspuns în afară de ... tăcere. Dar în fapte am avut şi avem mereu replici: uciderea altui lider de sindicat, Virgil Săhleanu, atacurile armate din Piaţa Victoriei, Valea Călugărească, Stoeneşti, împotriva Clasei Muncitoare, simulacrele de judecare a lui Miron Cozma, transformarea lui în deţinut politic etc., etc., de fapt genocidul împotriva maselor populare, început la 22 decembrie 1989.
Împotriva lor şi pentru apărarea cuceririlor revoluţionare s-a ridicat Eroul-Martir Virgiliu Cătălin Zbăganu care va rămîne o mare şi unică figură luminoasă de comunist militant, model pentru cei de astăzi şi pentru viitor. Omagierea marelui dispărut s-a făcut lîngă mormîntul său, printr-o prezenţă simbolică şi prin cuvîntul consistent al prof. Florin Radu urmat de cel al juristului Petre Ignatencu, membri ai Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), precum şi al subsemnatului, în calitate de colaborator al Eroului-Martir în Comitetul pentru constituirea Partidului Comunist, la care participau toate grupările existente în acei ani: cea de la Bucureşti, cea de la Piteşti (Marian Niţă şi Ştefan Gheorghiu), cea de la Craiova (Marin Truşcă) şi cea de la Curtea de Argeş.
Dispariţia lui Virgiliu Cătălin Zbăganu a dat o grea lovitură mişcării comuniste, blocată ani mulţi, pînă la 3 februarie 2005 cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului ne-a admis plîngerea noastră împotriva autorităţilor contrarevoluţionare dispunînd înregistrarea oficială a Partidului Comuniştilor.
Îndatoritori, vom evoca mereu figura luminoasă a Eroului-Martir şi-i von invoca opera în construcţia Partidului spre care se îndreaptă tot mai mulţi oameni ai muncii, în primul rînd Muncitori şi Ţărani, mai ales tineri.
Va trăi mereu în amintirea noastră Eroul-Martir Virgiliu Cătălin Zbăganu !
Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti).
22 august 93

sâmbătă, 15 august 2009

Tezele Preşedintelui Comunist (VII)

MEDIEREA între Stat şi Societate este cea mai de seamă funcţie pentru Preşedintele Comunist, căci Statul va continua, o vreme, cu un Parlament retrograd şi reacţionar, exprimînd şi apărînd interesele de clasă şi personale ale infractorilor, să fie MAŞINĂ DE IMPUNERE A VOINŢEI BURGHEZIEI ŞI MOŞIERIMII, ridicată la rang de lege, împotriva claselor sociale fundamentale, Clasa Muncitoare şi Ţărănimea, a maselor populare exploatate, umilite şi pauperizate întru folosul privilegiaţilor interni şi a sugrumatorilor externi.
Preşedinţii pre-democraţi (şi anti-democraţi), toţi pecerişti remarcabili, ca număr fiind trei -Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu- nu au avut preocupări privind această funcţie, căci la dumnealor Societatea nici nu exista; telectualii poltroni, de strălucită expresie şi prestaţie peceristă, le-o serviseră în sintagma opacă, de natură oligofrenică, "societatea civilă" care, practic, întărită cu "cercul lor de legi", era materializată în sute şi mii de ONG-uri... guvernamentale, hrănite cu fonduri imense asigurate din buzunarul găurit al bieţilor contribuabili sau de la cancelaria Imperiului European, tot pe seama aceloraşi bieţi, împotriva cărora acţionau umplînd, zi şi noapte, toate ecranele "tembelizoarelor", care au, din 22 decembrie 1989, o singură misiune: ventuzarea tuturor pentru tîmpitizarea maselor populare.
Preşedintele Comunist va evidenţia şi va media, deschis, fără nici un secret, între toate elementele aflate în conflict, din toate domeniile; după cel politic, prezentat în articolul precedent, ne referim la domeniul economic, unde Preşedintele Comunist va evidenţia pentru alegători faptul că o mică minoritate se îmbogăţeşte prin furt şi violenţe în dauna marii majorităţi, că "piaţa" cea mult trîmbiţată de Capitalism este un "tabu" politic pus exclusiv în mîna infractorilor ş.a.m.d. De la înălţimea dreptului (şi datoriei de mediere) Preşedintele Comunist va bloca dictatul arbitrariului, al speculei şi al concurenţei cantitative, determinînd impunerea concurenţei reale, calitative.
Pîrghiile concurenţei CALITATIVE, în condiţiile menţinerii regimului anti-democratic capitalist, ar fi două, pe care, prin medierea sa, le-ar putea impune Preşedintele Comunist economiei capitaliste, obligîndu-o la acceptarea calităţii, pentru ocrotirea populaţiei defavorizate (de circa 90 % din total): 1. Preţ unic la toate produsele -şi imediat va spori calitatea, vor fi eliminaţi pungaşii de tot soiul şi intermediarii, asigurîndu-se aşa-numitul, ridicol, trai decent, şi 2. Ecart unic maximal de 1 % pentru orice fel de bănci (toate fiind libere să funcţioneze, fiind sistem capitalist) -şi imediat se va înviora întreaga economie şi se va stopa îmbuibarea tăietorilor de cupoane. Întreaga societate va şti atunci că ţara are la cîrmă UN STÎLP AL ECHILIBRULUI.
Tot astfel se vor rezolva toate conflictele existente sau previzibile, din domeniile enunţate sau din altele. Mă voi mai referi, pe scurt, numai la unul care priveşte învăţămîntul, profund afectat, în sens negativ, după 1989, înlocuit, de fapt şi "de jure" cu un sistem de dresaj despoto-ecleziastic, uşor de manipulat de prăvălii unde se cumpără hîrtii de licenţe, doctorate şi "meşterate"... Un Preşedinte Comunist va face uz de întreaga sa competenţă constituţională pentru a stopa creşterea boticului buticarilor printr-o simplă normă propusă în lege, eventual chiar în Constituţie: absolvenţii învăţămăntului privat NU se pot angaja pe posturi în sistemul organelor de stat !!! Cu alte cuvinte, te califici ca medic în privată, chiar fără să treci prin ţară, poţi lucra ... la privată, ci nu la Stat !
Şi, fiindcă a venit vorba de Sănătate, aceasta ar trebui să fie PROBLEMA DE STAT NR. 1 privind pe fiecare cetăţean, fiind necesare extinderea, aprofundarea, creşterea rolului Statului în acest domeniu, cel puţin atîtea zeci ori sute de ani pînă cînd fiecărui cetăţean nu-i va fi imposibil să solicite orice serviciu şi orice tratament medical pentru apărarea sănătăţii şi a vieţii sale şi a familiei lui.
Preşedintele Comunist, ca să mai luăm un exemplu, nu va permite ca nişte funcţionari incalificabili, profesional şi moral, de la Casele de pensii să-i poarte pe drumuri lungi şi dezastruoase pe circa 99 % dintre solicitanţii de bilete de tratament (care dispar în progresie geometrică în fiecare an !) la sediul instituţiei, deşi aceasta le-ar putea rezolva foarte bine cererile -şi rapid- cu numai 1 % din cheltuiala bieţilor pensionari transformaţi în "cerşetori" ai drepturilor constituţionale, în văzul figurilor rînjinde ale Preşedintelui şi politicienilor pecerişti actuali.
Preşedintele Comunist va antrena în actul medierii întreaga populaţie a ţării, în raport de circarii postdecembrişti care au "mediat" numai între infractorii din primele (numeric) găşti politice. Din 2008, de exemplu, numai patru găşti, numite "partide" au intrat în Putere, acestea avînd, toate la un loc, mai puţin de 20 % din voturile exprimate; celelalte pînă la 36 % au fost contra lor, iar grosul votanţilor -64 %- nu a fost la vot.
Preşedintele Comunist va atrage la vot pe toţi cei 85-90 % din votanţi şi, în plus, va avea dialog şi va media cu partidele şi grupările politice majoritare, ci nu numai cu cei puţini. În prezent există înregistrate 45 de partide, dar Preşedintele şi toţi cei din cloaca politică, nu au vreun dialog cu 41 din ele, dar eliberează din desagă vorbe goale despre ... democraţie ! Şi îşi permit aceasta pentru că bunăstarea tuturor oamenilor muncii, asigurată în timpul regimului democrat, a făcut posibilă tîmpitizarea, în primul rînd a telectualilor, prin televizoarele puse de Socialism în fiecare locuinţă, şi aceasta asigurată tot atunci. Preşedintele Comunist va aduce la biroul său de lucru, zilnic, pe reprezentanţii Muncitorilor şi Ţăranilor, dar şi pe cei ai Burghezilor şi Moşierilor, însă în raport de cîţi sînt ei în societate, astfel se vor pune bazele revenirii la Democraţie.
Pentru asta, însă nu trebuie să uităm: Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat comunist la alegerile prezidenţiale.
15 august 93

vineri, 14 august 2009

Tezele Preşedintelui Comunist (VI)

MEDIEREA între organele statului (numite, absolut impropiu, în Constituţie "puterile statului"), precum şi între Stat şi Societate, este în fapt cea de-a doua funcţie dată Preşedintelui; nu putem considera o funcţie aparte obligaţia -şi dreptul- de a veghea la respectarea Constituţiei şi pentru alte entităţi decît organele statului, deoarece de alte persoane (juridice şi fizice) se ocupă Administraţia şi Justiţia.
O clarificare se impune referitor la conţinutul noţional al termenului "societate". Ce înţelegem prin aceasta cînd vorbim de funcţia Preşedintelui de mediere ? Textul Constituţiei tace, fiind în mod conştient şi premeditat construit astfel, esenţialmente opac, deoarece, într-un enunţ clar, ar fi trebuit să se prezinte cuvîntul Democraţie, care lipseşte cu desăvîrşire, ostentativ, în toate cele 22 de articole despre Preşedintele Republicii, dintr-un total de 152 de articole (cum, de altfel, lipseşte şi vorba "Republică", folosită doar ... o singură dată în toată Constituţia, cu explicaţia evidentă, pentru orice neavizat, că ar fi fost copleşitor de supărătoare pentru Contrarevoluţie, prin ceea ce ar fi sugerat, în opoziţie cu esenţa despotică, retrogradă şi reacţionară a guvernării post-decembriste).
Să notăm că, în "compensare", vorba (goală !) cel mai des folosită, numai ca vorbă,ca simplă vorbă, după 22 decembrie 1989 este chiar ... DEMOCRAŢIE !!!
Aşadar, între ce elemente ale societăţii va media Preşedintele Comunist (că cei pecerişti nici nu vor să audă de această funcţie !) ? Pentru a răspunde corect şi corespunzător în chipul cel mai înalt trebuinţelor societăţii, este necesar să prezentăm (cum ar fi trebuit s-o facă şi Constituţia, dacă ar fi fost ... democrată !) care sînt elementele componente ale Societăţii, în primul rînd din punct de vedere politic, apoi economic, social, etnic, profesional, cultural, specific de muncă şi de viaţă, starea de sănătate, vîrstă etc.
Cea mai importantă şi eficientă structură a Societăţii, într-un stat normal, este organizarea politică, aşadar existenţa Partidelor Politice şi atribuţia de mediere pe care o are Preşedintele. Dar la noi, deşi s-au organizat sute şi sute de "partide" după 22 decembrie 1989 -înregistrate oficial sau refuzate de "justiţia" contrarevoluţionară- niciodată un Preşedinte nu a avut vreun dialog cu altele decît cele prezente în parlament (care, toate la un loc, reprezintă mult sub 50 % pe votanţii existenţi) ! Dispreţul "justiţiei" şi al Preşedinţilor pecerişti manifestat faţă de partidele politice defineşte în chipul cel mai riguros caracterul anti-democratic al regimului politic post-decembrist. În opoziţie cu aceştia, Preşedintele Comunist va avea permanent dialog cu TOATE PARTIDELE POLITICE, pentru care va propune şi o definire obligatorie în textul constituţional, în sensul că Partidul trebuie să declare ce clasă ori categorie socială reprezintă. Iar pentru a înlătura absoluta discriminare post-decembristă, Preşedintele Comunist va milita, chiar prin funcţia de mediere, ca partidele politice să fie înscrise de ALT ORGAN DE STAT, OBLIGATORIU DIN AFARA JUSTIŢIEI şi numai cu un număr simbolic de fondatori (10-15), validarea fiecărui partid politic fiind dată exclusiv în seama urnei de vot.
Pentru a se înlătura definitiv posibilitatea săvîrşirii de ridicole abuzuri aberante de proporţii cosmice, ca cel tismăneano-băsescian din 2006, cînd s-a condamnat, în stil de circ, o vorbă în locul ciocoimii peceriste, Preşedintele Comunist va propune şi susţine ca TOATE ABUZURILE PECERIŞTILOR SĂ FIE EVIDENŢIATE ŞI ANALIZATE TEMEINIC ŞI DEPLIN, iar peceriştii să nu aibă dreptul de a fi înscrişi în alt partid decît cel propriu al lor - P.C.R., şi aceasta pentru cel puţin o sută de ani !!!
În acelaşi stil conceptual se pune problema medierii vizînd Sindicatele, a căror organizare adevărată va fi susţinută de Preşedintele Comunist, spre a se lichida actuale comandouri guvernamentale anti-sindicale, precum şi cu privire la organizaţii şi asociaţii de diferite feluri.
Toate celelalte domenii -a căror menţionare am făcut-o mai sus- vor fi avute în vedere pentru reala şi eficienta punere în scenă a funcţiei de mediere pe care ar exercita-o, cu solicitudine şi competenţă, Preşedintele Comunist.
Pentru a fi aşa, oamenii muncii care deţin Puterea Puterilor -NUMĂRUL- sînt aşteptaţi să fructifice oferta noastră, constînd în disponibilitatea de a-i reprezenta la alegerile prezidenţiale.
CEI MULŢI pot şi trebuie să aibă ROLUL HOTĂRÎTOR !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat la alegerile prezidenţiale.
14 august 93

joi, 13 august 2009

Tezele Preşedintelui Comunist (V)

RESPECTAREA CONSTITUŢIEI,de către autorităţile publice, la care trebuie să vegheze Preşedintele Republicii, este prima atribuţie prevăzută în legea fundamentală, după elementele care definesc funcţia Preşedintelui: reprezentarea Statului, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării (despre care am vorbit în cele patru articole precedente).
Datoria de a veghea la respectarea Constituţiei de către autorităţile publice (adică de stat) şi buna funcţionare a acestora evidenţiază un element specific deosebit al funcţiei prezidenţiale care ar ţine de caracterul de PUTERE, deşi Preşedintele este un organ executiv. Dar Puterea nu poate şi nu trebuie să fie controlată de Executiv, de Administraţie, rezultînd că, chiar dacă legea supremă nu grăieşte, această atribuţie îl defineşte pe Preşedinte ca Putere parţială; de altfel, redactorii Constituţiei au introdus, cu sau fără ştiinţă, multe confuzii şi erori impardonabile, cum ar fi tocmai cea care vorbeşte de "puterile" statului, formulare care nu este permisă nici elevilor de gimnaziu...
În Stat, în orice stat, nu există decît O PUTERE -legislativă- iar celelalte două categorii de organe -ADMINISTRAŢIA şi JUSTIŢIA- sînt FORŢE SUBORDONATE PUTERII, cu atribuţii de executare în concret a voinţei Puterii impusă prin legi (în cazul Administraţiei) sau de soluţionare a încălcării normelor de către persoane juridice sau fizice (Justiţia).
Preşedintele Comunist va porni în datoria sa de a veghea la respectarea Constituţiei de la clarificarea interpretării corecte a textului, înlăturînd, chiar prin propuneri "de lege ferenda", citata confuzie periculoasă care ar putea genera un pericol catastrofal prin inducerea ideii că cele trei organe ar fi egale şi că, toate, ar fi creatoare de drept, ceea ce este inadmisibil "de jure", iar Preşedintele Comunist şi-ar exercita imediat rolul de mediere, aspect valabil şi în relaţiile -care în regimul politic ne-democrat din Capitalism ar putea fi mereu tensionate şi dereglate- dintre Stat şi Societate.
Confuziile însă, despre care vorbeam, nu permit Preşedintelui ca în textul actual al Constituţiei să găsească şi modalităţile concrete şi eficiente de mediere; de aici rezultă necesitatea imperioasă a îmbunătăţirii textului constituţional, chiar păstrîndu-se caracterul actual, în general ne-democrat.
Interpretarea funcţiei prezidenţiale ca Putere parţială nu este lipsită nici de justificare şi nici de temeiuri, avînd în vedere că Preşedintele are pentru sine cele mai multe voturi faţă de orice altă persoană fizică şi juridică, deci o legitimitate mare, care poate ajunge, la un Preşedinte comunist chiar la cota de 85-90 % din voturi (după cum am văzut şi în cazuri de candidat al dreptei cotat însă, din eroare premeditată, a fi de stînga)...
Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU,
posibil candidat comunist la alegerile prezidenţiale.
13 august 93

miercuri, 12 august 2009

Tezele Preşedintelui Comunist (IV)

INTEGRITATEA TERITORIALĂ A ŢĂRII a rămas, după 1989, o simplă sintagmă goală, aşa cum, în întregul ei, Constituţia post-decembristă este o înşiruire de vorbe goale, creînd doar baza pentru destrăbălări ale străinilor şi ale infractorilor interni...
Chiar din 1989, profitînd de caracterul permisiv al autorităţilor (în scopuri turistice) şi, mai ales, în baza trădării unor categorii de autorităţi ale statului democrat ante-decembrist, în ţară au intrat luptătorii profesionişti contrarevoluţionari, cei 80.000 de militari străini, care au purtat războiul contrarevoluţionar împotriva Statului Romîn Socialist, l-au asasinat pe Preşedintele Republicii şi au ucis aproape 1.200 de cetăţeni civili nevinovaţi...
După aceea s-a instituit controlul politic, economic şi militar asupra ţării din partea Imperialismului mondial şi a blocului militar agresiv de tip barbar şi fascist, NATO, în special prin activitatea forţelor agresoare ale USA. Acestea intră şi ies cu flotile de război, încărcate cu orice vor ei, inclusiv cu bombe şi prizonieri, atacă de pe pămîntul nostru ţări străine, inclusiv Iugoslavia prietenă a noastră de veacuri multe, tranzitează ţara, terestru, aerian, fluvial, cu orice încărcături, oricînd şi oricum, fără vreo aprobare punctuală, exact ca în cazul oricărei provincii proprii. Numai că, în cazul provinciilor proprii, sînt anunţate autorităţile locale; la noi nu este anunţat nimeni, ocupanţii au mînă liberă, ba, mai mult, le dăm şi carne-de-tun, fără nicio plată şi cu cheltuiala de funcţionare pe seama buzunarului tot mai mic şi găurit al contribuabilului romîn...
Integritatea teritorială a ţării rămîne o simplă şi ridicolă glumă de la data desfiinţării frontierelor, măsură esenţial şi imperios necesară imperialismului mondial care dirijează, sub toate formele, Răul Mondial Fundamental, inclusiv Imperiul Drogurilor, pentru care frontierele statelor ar reprezenta obstacole inadmisibile. Aceasta presupune, totodată, luarea unor măsuri de circ privind umflarea la maximum a formaţiilor represive de acţiune sau de justiţie, spre a demonstra, de ochii lumii, preocupările pentru garantarea "integrităţii teritoriale a ţării" şi, în realitate, mai ales pentru a avea cu ce da la coaste "prostimii" de nemernici care s-ar încumeta să cîrtească, de foame, de mizerie, de inimă-rea...
Pe unii, ca să-şi "revină", îi trimite Imperiul Terorii Internaţionale să lupte în ţările arate cu bombe, pentru a nu-i lăsa pe victimele de acolo să mai ridice capul... Iar cînd se-ntorc "pe scut", decoraţi cu tricolor şi înconjuraţi de ciripiri anglo-saxone, sînt declaraţi ... eroi ! Deşi ei au fost trimişi să ucidă pe cei îngenunchiaţi, necunoscuţi, din ţări neştiuite, sau chiar prietene !!!
Un Preşedinte Comunist VA SCHIMBA TOATE ACESTE BATJOCORIRI IMPARDONABILE, redînd Poporului Dac Demnitatea, Iubirea de Adevăr, Respectul pentru altul şi apărarea cu credinţă a pămîntului Daciei străbune ! De asemenea, va înainta Poporului Suveran propunerea ca, abandonînd poreclele ofensatoare, Patria să-şi reia numele milenar - DACIA !!!
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat comunist la alegerile prezidenţiale.
12 august 93

luni, 10 august 2009

Tezele Preşedintelui Comunist (III)

Garantarea independenţei naţionale -despre care am vorbit în articolul anterior- a fost deseori violată după 1989; ea este şi acum violată în mod grosolan, prin aceea că Romînia a devenit bază militară americană, cu rol de rampă de lansare a atacurilor agresive de natură barbară şi fascistă împotriva unor ţări libere, independente şi cu regimuri democrate, atacuri săvîrşite de fruntaşii fascismului contemporan, conducătorii USA şi ai Angliei, în frunte cu BUŞIBLERII, sau în cadrul blocului militar agresiv, terorist şi fascist - NATO.
Fiind şi garantul UNITĂŢII ţării, Preşedintele Comunist trebuie să acţioneze imediat pentru înlăturarea stării de colonie a USA şi a Imperiului Romano-German, întrucît teritorii importante ale Patriei, cu sol şi subsol, nu mai sînt sub controlul autorităţilor naţionale.
De asemenea, faptul că peste unele din teritoriile Patriei unice boscorodesc oficial firme în limbile altor ţări şi popoare e o dovadă că unitatea nu mai există "de facto" cu consecinţa, impardonabilă pentru guvernare, că cetăţeni ai ţării se simt -şi sînt trataţi- ca străini în propria Patrie.
Mai mult decît atît: organisme suprastatale, conduse de alţii, în interesul acelora, ne-au înghesuit, cu creionul, Patria sau părţi din ea în "regiuni" sau "provincii" de regulă multinaţionale, în care Dacii (porecliţi "romîni"), chiar dacă sînt majoritari, nu au niciun cuvînt, la fel ca în întregul Imperiu European unde 33 de "reprezentanţi" ai poporului nostru -votaţi de o şesime dintre alegători !- vor fi mereu şi mereu în absolută minoritate între cei peste 700 de legiuitori ai Imperiului !
Ca să nu mai vorbim că Preşedintele Comunist trebuie -fără alte conotaţii, la adresa niciunui vecin- să menţină trează ideea că DEZIDERATUL NAŢIONAL AL POPORULUI DAC ESTE UNIREA ! Şi pe această bază să discute, respectuos însă şi fără zeflemea, cu toţi conducătorii statelor în care trăieşte marele Popor Dac de peste 40.000.000 de oameni !
Tot aşa trebuie să respingă energic practici de circ antinaţional cu şedinţe "comune" pe pămîntul nostru cu guverne străine, sau demonstraţii de ocupare a Capitalei noastre de batalioane înarmate, fie şi în echipamente şi dotări ... romane, primite de către autorităţi -şi numai de ele !- ca ... prieteni !
Întotdeauna, de mii şi zeci de mii de ani, i-am primit pe oaspeţi nepoftiţi cum-se-cuvine: cu tăişul, dar după 1989 ne-am prostivit şi-i primim în genunchi, rugîndu-i să ne ia totul şi să ne facă sclavii lor, iar noi, drept mulţumire, ne angajăm -şi o facem cu consecvenţă şi pricepere- să le dăm fete pentru consum, să le vindem copii pentru ... tăiere, să ne ducem pe drumurile lor în jeluire, ca cerşetori, slugi şi sclavi...
Preşedintele Comunist va detesta toate acestea şi va ridica în verticală DEMNITATEA CELOR MAI BUNI ŞI MAI VITEJI - DACII !
Pentru acestea, cei mulţi sînt chemaţi să-şi spună cuvîntul prin semnături de susţinere şi apoi prin vot ! Căci CEI MULŢI trebuie să aibă locul lor în Putere şi Administraţie !
Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat comunist la alegerile prezidenţiale
10 august 93

duminică, 9 august 2009

Tezele Preşedintelui Comunist (II)

Continuăm, urmărind textul Constituţiei actuale, care are, formal, încă unele prevederi care par pozitive şi democratice; în realitate nimic nu este pozitiv sau democratic în această parodie de constituţie burghezo-moşierească şi despotică, de esenţă feudalo-ecleziastică. (De aceea, un obiectiv major al Preşedintelui Comunist va fi demolarea acestei parodii şi realizarea unei constituţii adevărate, cu conţinut democrat, pentru un Stat liber şi independent naţional).
Preşedintele fiind "garantul independenţei naţionale", înseamnă că un comunist, ajuns Preşedintele Republicii (formal ţara, dacă ţară mai e, este încă republică !), va trebui să readucă instituţia la rangul de independenţă şi de naţiune, aşa cum dictează textul şi cum era pînă la 22 decembrie 1989. Adică să spele ruşinea milenară produsă la 1 ianuarie 2007 cînd s-a produs mocirlirea noastră prin îmbrîncirea în oborul imperiului european, pe post de căţeluşă legată la gard, în afara porţii...
Ca Preşedinte Comunist voi milita pentru ca votanţii să înţeleagă ce înseamnă independenţă naţională, apoi să-i învăţăm şi pe cei din imperiu sensul acestei sintagme (pe care unii deja îl ştiu şi chiar au început să-l practice...)
În această ordine de idei vom explica şi autorităţilor de stat -care sînt,pînă în 2.012 burghezo-moşiereşti- (Putere, Administraţie şi Justiţie) că Uniunea Europeană NU ESTE O UNIUNE de state independente, ci, în mod evident, un imperiu, de fapt un nou imperiu romano-german, caracter cu care nicio naţiune, niciun stat independent nu pot fi de acord; acest imperiu s-a realizat prin mijloacele specifice neocolonialismului, pe care poporul nostru le detestă, iar Preşedintele Comunist, fiind "garantul independenţei naţionale", trebuie, la rîndu-i să le deteste şi să le înlăture de pe grumazul ţării.
Aşadar, dacă Statul romîn, pe care Preşedintele îl reprezintă, trebuie să aibă garantată independenţa naţională, Preşedintele Comunist va acţiona ca ţara sa, în calitate de stat independent, să nu fie supus, într-o uniune, unui vot majoritar al altor state, ci fiecare să fie independent şi egal cu celelalte, pe singurul principiu ne-imperialist: UN STAT - UN VOT, dublat de dreptul de VETO şi de obiective categoric şi precis delimitate ale aspectelor unionale, necedîndu-se ceea ce ţine de esenţele independenţei naţionale: economia, avuţia naţională, supremaţia legislativului propriu, frontierele, moneda naţională, limba naţională. Nicio forţă externă a niciunei uniuni sau a vreunui imperiu nu trebuie să aibă vreun amestec în aceste domenii ale statului independent, iar Preşedintele Comunist nu va accepta ca guvernarea burghezo-moşierească să atenteze la aceste valori care, atacate, ar defini Statul ca dependent.
Iată de ce, aceia care vor ca Statul nostru să mai existe şi să fie independent, au o singură cale: să sprijine candidatura şi alegerea Preşedintelui Comunist !
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat la alegerile prezidenţiale.
9 august 93

sâmbătă, 8 august 2009

Tezele Preşedintelui Comunist

Toţi Preşedinţii post-decembrişti -pe mandate încredinţate de votanţi ori autoatribuite- au fost pecerişti, stare de fapt care le-a determinat comportamentul tipic pecerist, caracterizat prin patronarea Abuzului, ilegalităţii, extremismului, despotismului, terorismului de stat şi chiar a Fascismului, inclusiv cu măsuri represive armate împotriva populaţiei năpăstuite (notăm: Piaţa Victoriei, Valea Călugărească, Stoeneşti, existenţa deţinuţilor politici, singurul stat din lume care a blocat organizarea şi funcţionarea unui partid democrat...).
În calitate de comunist nepecerist şi deţinut politic, posibilul candidat la alegerile prezidenţiale din partea Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), prof. Gheorghe UNGUREANU, se va conduce în campania electorală şi în exercitarea funcţiei de Preşedinte, după regulile constituţionale strict şi corect interpretate. Avem în vedere şi o amplă activitate în sensul şi scopul modificării esenţiale a Constituţiei, pentru îmbunătăţirea ei radicală, dar tezele pe care le vom prezenta decurg din litera şi spiritul textului actual.
PRIMA TEZĂ: Preşedintele Romîniei va REPREZENTA STATUL, cu tot ceea ce înseamnă aceasta: populaţie (popor şi clase sociale), limbă naţională, patrie, economie, politică, geografie, cultură, istorie, folclor; din momentul învestirii nu va mai exista ca persoană fizică, neacceptînd circ şi cozerii proprii, ci doar ca reprezentant al Statului, ale cărui interese le va împlini atît în raport cu elementele componente ale Statului cît şi în raport de alte State, ridicîndu-şi în sprijin pe toţi susţinătorii Constituţiei, indiferent de relaţiile dintre ei; în această calitate, în interiorul ţării PREŞEDINTELE NU VA AVEA NICI PRIETENI, NICI ADVERSARI ŞI NICI DUŞMANI; în exterior va fi PRIETEN CU PRIETENI, ADVERSAR CU ADVERSARII, DUŞMAN CU DUŞMANII POPORULUI, deci ai Statului ! Va fi, cu alte cuvinte, CREDINCIOS POPORULUI !
Consilierii săi nu vor fi neapărat comunişti, ci, în primul rînd, cei mai competenţi specialişti, inclusiv înrolaţi politic în partidele claselor sociale opuse claselor sociale fundamentale - Clasa Muncitoare şi Ţărănimea ! În raport de această primă teză, Preşedintele comunist va solicita legislativului (care, în perioada 2009-2012 va continua să fie al burghezo-moşierimii) să instituie un Consiliu de Stat Consultativ format din toţi foştii şefi de stat în viaţă, care vor fi stimulaţi să-şi aducă propria contribuţie la "reprezentarea" Statului din perspectiva perioadei, devenită istorie, în care şi-au îndeplinit propriul mandat.
Pe această teză, aştept sprijinul votanţilor pentru semnăturile de susţinere în scopul depunerii candidaturii. Răspunzînd la ofertele care mi s-au făcut deja, precizez că nu voi plăti nicio contribuţie de sprijin (decît cu funcţii care vor depinde de mine, după alegere), am doar o mică pensie de cadru didactic, dar cei
care mă vor sprijini şi mă vor vota, să fie siguri că în folosul lor o vor face !
Voi milita constant pentru Democraţie, deci pentru Socialism !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat comunist pentru alegerile prezidenţiale.
8 august 93