"Dacă ai fi Preşedinte ?"

De cînd a început circul acesta ridicol cu ciuntirea pensiilor şi salariilor, mi se cere mereu să spun ce aş face eu, ca Preşedinte Comunist pentru a rezolva situaţia.
Am mai scris despre această temă, dar acum voi expune chiar răspunsul concret la întrebare care, mai întîi, ar fi trebuit să fie complectă în sensul că aş fi întrebat "dacă ai fi Preşedinte acum...".
Întrebări de felul acesta sînt aberante, ca să mă exprim delicat; ele dezvăluie lipsa de orientare politică (dacă vin de la votanţi normali) sau starea de imbecilitate (dacă vin de la "presişti", deci, nu jurnalişti, ci aceia care scriu maculatură).
Chestiunea este rezolvată tabu, căci ... nu sînt Preşedinte ! Şi nu mai e nimic de spus. Aveai o speranţă în candidatura şi alegerea mea, de ce nu m-ai întrebat atunci, consumatorule de hîrtie ? Iar eu îţi răspundeam cu elemente clare din Programul meu electoral (Vedeţi "Tezele Preşedintelui Comunist" în cartea "Pentru Socialism !", Editura "Meşterul Manole", Curtea de Argeş, 2010).
Cînd voi candida (după ce voi avea semnăturile în număr catastrofal, cum a legiferat Contrarevoluţia) şi voi obţine mandatul, va fi radicalizată opţiunea maselor populare şi, astfel, voi avea o reprezentare masivă (dacă nu majoritară) a comuniştilor în Parlament, voi fi adică "stăpîn" pe legile care nu vor mai fi anti-democratice, antiumane şi antinaţionale, ci democratice.
În acest condiţii voi acţiona ca la fiecare din cele 500 de nume de milionari şi ... miliardari (în Euro !) cum le văd într-un ziar argeşean ("Reflector argeşean") să suprim cîte patru-şapte... zero-uri pe care, în numele Dreptăţii milioanelor de oameni ai muncii -care le-au produs- le-aş trece în bugetul ţării. Iar pe cei care din 22 decembrie 73 şi pînă la 18 iunie 94 au organizat şi au înfăptuit jefuirea Statului şi a fiecărei persoane fizice, i-aş da pe mîna unora ca generalul Gips, colonelul Gică Popa, Gelu Voican Voiculescu, "avocatul" Voinea şi, desigur, Marginalizatul din frunte, spre a-i judeca după legile drepte de pînă la 22 decembrie... În afara zecilor şi sutelor de învinuiri total dovedibile, în rechizitoriu să fie una singură: păparea banilor depuşi lunar, timp de zeci de ani, de cei peste 12 milioane de angajaţi în fondul special, intangibil, pentru propriile pensii, din propriile venituri realizate din muncă...
Pedeapsa capitală ar fi un simplu leac...
Acum nu e nimic de făcut, în afara unui singur mod de salvare certă: organizarea politică a oamenilor muncii, care să transforme votarea viitoare în alegere, iar legislativul democrat să dispună abolirea Capitalismului şi revenirea la regim democrat.
Dacă peste 10.000.000 de votanţi înţeleg aceasta şi acţionează, pot răspunde simplu la întrebare; pînă atunci, aşteptăm ciuntirea...
Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
18 iunie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU