sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Charles Darwin și Numărul

În toți cei 22 de ani ai Contrarevoluției anti-socialiste, anti-populare și anti-naționale am căutat în zadar să găsesc ”Originea speciilor”, cartea de căpătîi a Omenirii al cărei autor, Charles Darwin › , a fost declarat, pe bună dreptate, cel mai mare savant al Lumii, din întreaga sa existență. De aceea am avut mare și plăcută surpriză cînd am aflat că la Tîrgul de carte ”Gaudeamus” de la București va fi prezentată această operă, scoasă în Editura Beladi din Craiova și, astfel, la 23 noiembrie, am putut-o cumpăra de la standul Asociației Secular-Umaniste din Romînia (ASUR). Citată la loc de înaltă cinstire în timpul regimului democrat, cartea conferea autorului, încă de la început (1859) aureola strălucitoare a celei mai mari și importante descoperiri științifice din istoria Planetei, înlăturînd jalnicele elucubrații ale unor minți bolnave care comiseseră retrograde teorii denigrante la adresa speciei noastre despre ciudați ”creatori” hidoși, însărcinați (de către creatorii lor) cu misiunea de a întrona teama profundă și totală, prin care omul ca persoană și comunitățile să fie îmbrîncite și menținute în robie, în folosul unei minorități sălbatice și abominabile. Chiar la o primă lectură, volumul mi-a adus o mare satisfacție prin aceea că, în urmă cu 152 de ani, la doar 12 ani de la publicarea cărții fundamentale a Doctrinei Comuniste › marele om de știință a afirmat, ca rezultat și temei pentru descoperirile sale, pentru explicarea (originii și) evoluției speciilor, că ”numărul este de cea mai mare importanță pentru succes” (pagina 84), concluzie identică, în formă și conținut, cu susținerea noastră permanentă, prezentă în cărțile și articolele publicate de noi după anul 73 e.d., potrivit căreia ”Numărul este cea mai importantă calitate în politică”. Identitatea exprimării pentru selecția naturală a speciilor (în lumea animală) și pentru selecția calitativă a politicilor pentru constituirea Puterii Democrate (în societatea omenească), prin eliminarea luptei animalice pentru existență (practicată în orînduirile pre-socialiste antidemocratice), poate constitui un soclu la care să privească, în respect deplin, contemporanii, deveniți victime ale tîmpitizării prin Robie religioasă și deșănțată propagandă antidemocrată bubuită minut cu minut, de zecile de televiziuni post-decembriste. Notăm o altă coincidență parțială (cu calendarul nostru istoric dedicat Erei Democrate, inaugurată de M.R.S.O.) de excepțională valoare: aceeași asociație ASUR a alcătuit și a difuzat la menționatul tîrg o realizare unicat (după știința mea) – Calendar Științific 2012- în formă de pliant afișabil, format 70/50, care cuprinde evenimente și personalități din istoria științifică a omenirii, pe luni și zile, fiecare lună prezentînd în fundal, în locul faunei de jegoși religioși cu care ne-au obișnuit calendarele Robiei, portretul unei mari personalități, ”patron” al lunii respective: Nicolaus Copernic, Thomas Edison, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Isaac Newton, Stephen Hawking, Charles Darwin, Gregor Mendel, Marie Curie, Giordano Bruno, Emil Racoviță și Galileo Galilei. Bucurați-vă, romîni ! Din 12 Mari Sfinți ai Științei, unul este romîn ! Iar din cele 366 de zile ale anului, nu mai puțin de 20 sînt înstelate cu lumină dăruită Omenirii de către Poporul nostru ! Iată ce s-ar cuveni să afișăm, mărit la maximum, în toate sediile instituțiilor de stat (în primul rînd în Altarul Național -Școala), în locul ogivelor de mîl și otravă răspîndite pretutindeni de religiile (în special) evreiești. Glorie Științei ! 26 noiembrie 95 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 20 noiembrie 2011

Scrisoare către Revoluționari

Am participat ieri la o întrunire a revoluționarilor din județul Argeș avînd drept scop să tatoneze reacțiile necesare și posibile față de agresiunea barbară a guvernului contrarevoluționar împotriva epavelor ... revoluției din decembrie; ne-am zis așa pentru că, fizic vorbind, cei mai mulți epave au ajuns după 22 de ani. În afară de mine –care, neputînd vorbi în haosul ”luărilor de cuvînt”, mi-am expus tezele doar în abordări particulare- nici un vorbitor nu a invocat problematica revoluționară, ci, exclusiv, lamentațiile jalnice ale apărării drepturilor de ”recompensă și cinstire” pentru ”eroii” revoluției, batjocoriți constant, de toată lumea și mai ales de guvernarea contrarevoluției, chiar din decembrie 73 (1989). Această guvernare –care de cîțiva ani nici măcar atîta nu mai este, devenind, în Vatra națională, arendaș al imperiului european împotriva propriului popor- a desființat, se pare, sau a suspendat plata îndemnizației ”reparatorii” acordată celor care ”prin fapte deosebite” au pus plocon în brațele hulpave ale ciocoilor peceriști ”marginalizați” Puterea... Dar nici un revoluționar (cu excepția mea, repet) nu mai revendică Puterea, pe care am preluat-o cu curaj eroic în 22 decembrie și ne-au furat-o imediat contrarevoluționarii (victorioși la București, în frunte cu ceea ce a devenit cel mai mare criminal din istoria Poporului Dac, tovarășul Ion Iliescu); cei mai mulți, gîrboviți acum și cu graiul stins, nu-și mai pricep rostul de atunci și, ajunși muritori de foame, cer ca, tocmai prin foame, prin greva foamei, să li se restituie bănuții pe care, abuziv și nerușinat, guvernul îi reține pentru el... Avem astfel încă o dovadă că niciun ”revoluționar” nu s-a gîndit în acel decembrie la revoluție ci doar la contrarevoluție, deși toți voiau înlăturarea de la Putere a peceriștilor (dar ei au fost în fruntea ”revoluționarilor” și au înlăturat doar pe apărătorii de drept și de fapt ai drepturilor tuturor cetățenilor !); deveniți simbriași ai străinilor, guvernanții nu mai au nicio sfială față de cei care i-au proptit ca proștii în Putere... Sîntem cu toții, cei care muncim, sărăciți, dar nu bani cu miros de privilegii am vrut, ci Putere, Putere în sensul real, politic, dreptul adică de a da legi obligatorii pentru cei care administrează țara și înfăptuiesc justiția, doar astfel putînd înlătura abuzurile ciocoilor peceriști. Această Putere le-o cerem înapoi guvernanților ! Dar pentru aceasta trebuie să ne organizăm, să refacem organele de Putere Revoluționară din decembrie 73 (1989) –desființate în mod criminal de tovarășii Iliescu și Roman în iunie 74 (1990)- și să cenzurăm, prin ele, măsurile bezmetice ale contrarevoluției ! Vă chem pe toți revoluționarii să vă refaceți comitetele revoluționare din localitățile dv (numai UNUL în fiecare localitate), iar conducătorul ales devine membru de drept al Comitetului Revoluționar Județean ; eu îmi asum (inițial) rolul de coeziune la nivelul județului Argeș și, apoi, la nivel național.. Dacă sînteți revoluționari, înțelegeți că un singur lucru ne trebuie: organizație unică și unitară a tuturor revoluționarilor care să-și subordoneze Puterea contrarevoluționară, reparîndu-și greșelile, în primul rînd prin înlăturarea legală a guvernării-simbriaș și continuînd cu instaurarea unei legale Puteri Democrate. Să (re)constituim imediat organe de Putere la orice nivel: localitate, județ, național, care să adopte măsuri corecte față de cele ale autorităților contrarevoluționare și, astfel, votanții ar avea alternativă, care îi va determina să se organizeze politic în partide (adevărate), ceea ce ar crea premiza certă a înlăturării de la guvernare și chiar din Putere a găștilor peceriste contrarevoluționare. Jos mocirla contrarevoluției ! Trăiască permanent spiritul revoluționar ! 20 noiembrie 95 Prof. Gheorghe Ungureanu, deținut politic, revoluționar, victimă a represiunii peceriste, cu toate bunurile confiscate (de regimul pecerist ante- și post- decembrist) nerestituite.

duminică, 6 noiembrie 2011

Scrisoare către Președinte

Nu-i mai scriu direct Președintelui Republicii –așa cum le scriam, în timpul regimului democrat, lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Nicolae Ceaușescu...- pentru că la poarta dumnealui e unul cu pușcociu care-mi oprește orice intenție de a-l vătăma pe Președintele Republicii cu reclamații, petiții, propuneri și sugestii (în care pișcătoriul vede numai insulte, calomnii și minciuni, deși Președintele a preluat –cred că din scrisorile mele- cîteva elemente fundamentale pentru poporul nostru.. Dar o fac cel puțin pentru cititorii ziarului electronic; poate unii mă vor pîrî de susținător (mai ales că am dezvăluit, încă din anul 88/2004 că l-am votat pe tovarășul Băsescu). Gestul meu prinde contur în pagină pentru a-mi exprima satisfacția pentru critica esențială pe care șeful statului a adresat-o ”justiției”; este pentru a doua oară (după mine) cînd o persoană formulează în public o acuzație complectă la adresa ”justiției” criticînd-o că face și pe Puterea, și pe Justiția, și pe Administrația. Cu această ocazie, chiar dacă Președintele n-a folosit concret expresia- a ieșit la iveală inepția desăvîrșită a telectualilor, inclusiv juriști și, mai ales, a celor care fac pe jurnaliștii, care folosesc termenul Putere la plural, amestecîndu-l –absolut impardonabil- cu Administrația și Justiția, despre a căror ”separare” lălăie fără rost... Aș putea acum să-i scriu Președintelui că în Romînia post-decembristă contrarevoluționară sînt trei lucruri rele de primă mărime: ”Justiția” –deși există și magistrați serioși și corecți, chiar și în județul Argeș- , telectualii trădători și cîinii vagabonzi. Am -și țin la dispoziția Președintelui- soluții radicale și eficiente pentru toate aceste rele; dacă am avea parlament adevărat, sau dacă Președintele ar face uz complect de prerogativele sale, totul ar fi ușor și simplu de corectat (chiar în sistemul anti-democratic post-decembrist). În absența pîrghiilor necesare, masele populare –care suportă efectele acțiunii celor trei Rele- nu au decît soluția propriei organizări politice, pentru ca, prin aceasta, să realizeze îndepărtarea contrarevoluției și revenirea la regimul democrat; în 96 (2012) ar putea avea un asemenea prilej. 5 noiembrie 95 Prof. Gheorghe Ungureanu