sâmbătă, 30 ianuarie 2010

De ce-i condamnaţi pe popi ?

Aflîndu-mă într-un spital, am fost violentat la un moment dat, de intrarea bruscă în salon a unei entităţi bărboase care, fără "bună ziua", fără vreo explicaţie sau cerere de învoire, a început să împrăştie cu un pămătuf, dintr-un vas, apă înnoroiată punînd în pericol nu numai pereţii imaculaţi ai încăperii şi lenjeria, ci şi cărţile, hîrtiile, manuscrisul şi calculatorul la care lucram; bodogănea ceva...
Brusc m-am gîndit că în spital vor fi fiind internaţi şi dezechilibraţi, apoi m-am pregătit de o reacţie corespunzătoare, deşi sînt un tip calm şi răbdător, reacţie pe care mi-am reprimat-o văzînd că arătarea era însoţită de un medic din spital, cunoscut de altfel şi apreciat de mine, nu numai pentru meritele profesionale.
Entitatea se apropia ameninţător de mine şi cred că voia să mă brutalizeze cu obiectele pe care le deţinea, dacă nu l-aş fi oprit cu un gest aproape disperat; văzînd cine sînt (eram singur în salon) şi înţelegînd reacţia mea, tovarăşul doctor l-a luat de braţ pe individ şi, răsucindu-l, au ieşit amîndoi...
Am formulat critici respectuoase dar dure, la adresa medicului meu curant, o personalitate de înaltă ţinută morală şi profesională, precum şi la adresa instituţiei (de stat !) pentru că aceasta permite asemenea ingerinţe impardonabile în activitatea ei şi a cetăţenilor; exprim şi cu acest prilej repulsia fără margini pe care o simt cînd sînt bruscat de pe frontispiciile instituţiilor statului de numiri şi diverse obiecte religioase care nu ar trebui să apară în public, ci numai în intimitatea celor preocupaţi şi interesaţi de ele.
Comentînd episodul cu persoane cunoscute, acestea mi-au reproşat că, în ciuda faptului că sînt om liber (adică ateu), am relaţii bune şi foarte bune, în unele cazuri foarte apropiate, considerate chiar prieteneşti, cu anumiţi preoţi, numind respectul reciproc dintre noi drept un paradox, în vreme ce foarte mulţi au numai critici şi caracterizări negative la adresa slujitorilor de religii, mai ales din aria celor evreieşti şi în primul rînd referitor la ortodocşi...
Am mai avut prilejuri să răspund la această nedumerire şi acum mă repet. Eu nu sînt prieten sau în relaţii bune, de colaborare, de respect şi sprijin etc. cu popii (indiferent de ce culoare ar fi), ci cu cetăţenii, cu persoanele respective, pe care dv. ceilalţi, le ocărîţi,de cele mai multe ori pe nedrept, cu cele mai nechibzuite cuvinte şi expresii...
Sigur că sînt şi ticăloşi (ca şi printre noi) de talia corogenilor, dar nu trebuie să confundăm, să suprapunem pe popă cu omul (vorbind de una şi aceeaşi persoană). Omul în discuţie este ca oricare altul: cu bune şi cu rele, unii fiind sensibili, îndatoritori, plini de respect, gata să te ajute, au preocupări gospodăreşti şi agricole meritorii, sînt buni soţi şi taţi, nu te sîcîie în viaţa "civilă" cu năstruşniciile serviciului...
Tocmai pentru activităţile serviciului sau în legătură cu acestea, li se aduc cele mai cumplite critici şi acuze din partea tuturor, inclusiv a celor care mimează supunerea cerută de relaţia specială. Căci eu ştiu ceea ce este cert: în afară de rudele apropiate şi cei care fac publicitate în anti-presa post-decembristă, nimeni nu-i laudă şi nu-i respectă pe popi, dar nu-i numai atît: toţi îi ponegresc chiar pentru serviciul cerut sau acceptat, ceea ce este absolut nedrept căci ei, popii, îşi îndeplinesc misiunea serviciului lor. De vreme ce există oameni care, nefiind obligaţi de nimeni, au nevoie de serviciul popilor, cred că aceste persoane trebuie să le acorde toată înţelegerea şi tot respectul datorat faţă de acela care îşi îndeplineşte o misiune licită.
O singură critică este total îndreptăţită, care însă trebuie adresată mai întîi organelor statului, funcţionarilor de stat, dar mai ales persoanelor din Putere, în special celor din Parlament: este un abuz GROSOLAN fără pereche ca slujitorii oricăror religii şi bisericile lor să primească fonduri de la bugetul de stat, alcătuit din BIRURILE NENUMĂRATE puse pe spinarea tuturor cetăţenilor !!! Această stare, absolut inadmisibilă, trebuie să înceteze ! Cine vrea religie, slujitor al ei la dispoziţie şi spaţiu - să-şi facă ! Noi toţi îi recunoaştem dreptul acesta şi libertatea de a şi-l practica, dar nu cu bănuţii mei amărîţi, luaţi hoţeşte prin forţa statului, stat care trebuie să-mi asigure şi mie aceleaşi drepturi ! Cînd statul ia de la toţi, cu Japca, dar dă numai unuia, acel stat este despotic şi trebuie înlăturat ! Statul nostru post-decembrist este un asemenea stat !
Conchizînd, cred că trebuie să fim mai raţionali în judecăţile şi "judecările" noastre; putem şi trebuie să ne apărăm drepturile şi libertăţile constituţionale, dar în aceeaşi măsură să recunoaştem acest drept şi celorlalţi. Ca să fii liber, trebuie să recunoşti libertatea celorlalţi. Unele religii, în special cele evreieşti, mai ales cea poreclită BOR, nu recunosc, ba chiar condamnă, inclusiv capital, pe ceilalţi. Gravă şi condamnabilă eroare ! Iată ce trebuie să condamnăm, ci nu pe popi pentru că sînt ... popi !
Trăiască Libertatea, aşa cum a definit-o Marx ! "Libertatea este necesitatea înţeleasă".
Prof. Gheorghe UNGUREANU
30 ianuarie 94

vineri, 29 ianuarie 2010

Fraţi Moldoveni

Mă adresez oamenilor muncii din Basarabia, Bucovina şi Transnistria, cu cîteva idei şi gînduri sugerate de evoluţia evenimentelor din Republica Moldova de după aprilie 93 (2009).
1. Mai întîi, în Republica Moldova întreagă, inclusiv Transnistria, Găgăuzia şi Sudul răpit în favoarea Ucrainei, sînt la Putere aceleaşi grupări (nu le-am zis "găşti", pentru că acolo există şi un partid adevărat - Partidul Comuniştilor din Republica Moldova", precum şi o organizaţie regională la Tiraspol) care au condus teritoriul în întreaga existenţă a Uniunii Sovietice. Aşadar, cei care se declară anti-comunişti sînt trădătorii din PC, identic cu situaţia din Ţara Mamă, Romînia.
2. Nimic din ceea ce face guvernarea propulsată de declicul belzebuţilor din aprilie 93 (2009) nu se deosebeşte de ceea ce s-a făcut pînă atunci, în toţi anii de după 1991, inclusiv în cei opt ani ai Puterii Democrate. Căci în acei opt ani, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a construit Capitalismul, exact ce face şi guvernarea actuală.
3. De asemenea în întreaga perioadă, inclusiv în cei opt ani ai PCRM, Republica Moldova s-a declarat adepta Imperiului Cotroman Romano-German European, ceea ce reprezintă esenţa tragismului întregului Popor Dac, din întreaga Dacie, popor care trăieşte astăzi risipit în peste zece ţări vecine centrului Vatrei străbune unde se află cele două state dacice ("romîneşti") actuale Romînia şi Republica Moldova, a căror unire nu ar trebui discutată nici la televizor şi nici pe la colţuri, ci făcută, aşa cum pe bună dreptate, spunea -deschis, dar tardiv- cunoscutul om politic romîn din Moldova, fost Prim-ministru, Mircea Druc:"Nu mai vorbiţi de iubire, iubiţi-vă, nu mai vorbiţi de unire, uniţi-vă !". Dar observaţi, domnia sa a folosit persoana a II-a, deşi a fost în momentul secular oportun Persoana Întîi.
4. Guvernările nominal de dreapta (pentru că toate au fost de dreapta după 1989) din Romînia şi Republica Moldova ar trebui să facă Unirea !. În aceeaşi zi, un Referendum în ambele state ar rezolva simplu totul, sub protecţia ONU (căci, să nu uităm, Romînia este, practic, o colonie ocupată militar de cel mai agresiv stat din lume, USA).
5. Preşedintele nostru -jucător, nu jucărie !- pe care l-am susţinut şi l-am votat din repulsie faţă de Dreapta care se lălăie a fi de Stînga, ar trebui să ofere post de Vicepreşedinte celui desemnat de Republica Moldova şi, împreună, să izgonească cizmele străine din ţară şi treanţa Imperiului, cu lumina ochilor îndreptată spre adevăratul nostru ocrotitor: Federaţia Rusă (dar numai după ce aceasta ne restituie Tezaurul şi toate teritoriile ocupate, "donate" altora, în primul rînd Ucrainei, care s-a născut cu fătul nostru în burta ei).
6. În final, deocamdată, Fraţilor Moldoveni, Muncitori şi Ţărani, alţi oameni ai muncii, nu vă luaţi după rătăciţii de la guvernarea din Chişinău; ei vor să vă facă slugile Europei şi ale lumii, cum am devenit noi, prin victoria (vremelnică) a Contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale din 1989 !. Două pericole mari ne ameninţă şi vor tuşa desfiinţarea Poporului Dac: NATO şi Imperiul European. Feriţi-vă, cît mai puteţi. Salvarea noastră (a Dacilor din Romînia) este la Dumneavoastră ! Respingeţi cele două ghilotine şi vom fi cu toţii salvaţi.
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Moarte Fascismului şi Terorismului Internaţional de Stat ! Trăiască Socialismul !
Cu fierbinte iubire frăţească,
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), co-preşedinte al Mişcării Naţionale "Rezistenţa Comunistă" din Romînia.
29 ianuarie 94 (anul Erei Democrate, inaugurată de M.R.S.O.)

miercuri, 27 ianuarie 2010

Preşedintele cel Mare - 92 de ani de la naştere

Ca în fiecare an, începînd cu 1991, am fost prezent la "mormîntul" Preşedintelui Nicolae Ceauşescu, localizat teoretic în cimitirul Ghencea din Bucureşti, pentru ca, în numele Comitetului Naţional pentru Cinstirea Preşedintelui cel Mare, Nicolae CEAUŞESCU şi al Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) să-i aducem un omagiu firesc, datorat de întregul Popor Dac celui mai mare dintre conducătorii săi din cele trei-patru milenii de cînd avem ştiri istorice despre noi.
Erou-Martir Naţional, care a condus ţara în cei mai glorioşi ani ai ei, Preşedintele cel Mare a fost asasinat mişeleşte de gaşca din conducerea PCRăului trădător, în condiţiile declanşării contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale, pe fondul ocupării practice a ţării de cei 80.000 de militari străini şi cu cheltuirea a 63 de miliarde de dolari de către USA, Romînia fiind în 1989 penultimul stat democrat din Europa (în afara Uniunii Sovietice).
Am exprimat în cuvîntul meu scurt (pe care îl vom da publicităţii) cîteva idei şi proiecţii despre viitorul partidului nostru şi, evident, al poporului care trebuie să se pregătească pentru înlăturarea Contrarevoluţiei şi revenirea la un regim democrat.
Am remarcat că şi anul acesta, ca în mai toţi anii trecuţi de la mişelescul asasinat politic, vin mereu la locul stabilit a fi "mormîntul" Preşedintelui (cu scopul de a avea un punct de reper pentru revirimentul necesar, pentru clasele sociale fundamentale -Muncitorimea şi Ţărănimea- dar şi pentru întregul popor) oameni săraci, plecaţi din frigul de acasă chiar pe gerul cumplit de anul acesta, ca şi pe ploaia torenţială de anul trecut, dar vin mereu şi cîţiva bufoni, farseuri, circari lălăitori care pun în mişcare aparatul de scos sunete articulate şi ponegresc prin ceea ce elimină nu numai Marea Personalitate a Preşedintelui cel Mare, ci chiar întregul Popor şi Istoria sa multimilenară.
Notă aparte a făcut Asociaţia "Scînteia" prin cinstirea memoriei Preşedintelui în sensul depunerii de flori şi coroane dar şi prin prezentarea unui material scris, chiar de către Preşedintele Asociaţiei, tovarăşul Petre Ignatencu, conducător al organizaţiei bucureştene a Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), prin care s-au evidenţiat multe din realizările de seamă ale Poporului nostru în timpul regimului democrat, sub conducerea Preşedintelui asasinat de slugile Capitalismului şi Imperialismului.
Remarcăm faptul că Asociaţia "Scînteia" a reiterat propunerea noastră anterioară de a pregăti mijloacele necesare în vederea ridicării unui mauzoleu dedicat vieţii şi activităţii lui Nicolae Ceauşescu, acţiune pentru care Asociaţia "Scînteia" a deschis şi conturi la bănci, pentru depunerea contribuţiei voluntare.
Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Comitetul Naţional pentru Cinstirea Memoriei Preşedintelui cel Mare, Nicolae Ceauşescu, sînt recunoscători pentru preluarea ideii şi o vor spijini prin toate mijloacele de care dispunem.
Notez că a fost de faţă şi anti-presa din Bucureşti, care a avut, cum procedează de mulţi ani, receptoarele şi camerele de luat vederi deschise numai către balivernele neaveniţilor, dar le-a închis imediat cînd am apărut spre a prezenta omagiul oficial al Partidului Comuniştilor şi al Comitetului special.
Trăiască în veci în sufletele şi minţile noastre imaginea luminoasă a Preşedintelui cel Mare, Nicolae CEAUŞESCU !
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
26 ianuarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU