sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Cleveticii

Zilele de iarnă aproape cumplită din acest an (25 – 27 ianuarie) ne-au amintit de o alta și mai cumplită din anul 37 (1954) cînd presa (care era Presă adevărată, nu maculatură !) nu-l batjocorea pe Primul-ministru pentru că arăta, cu lopata în mînă, cum se abordează Nămeții și nici pe soldați (atunci existau soldați și armată, ci nu … mercenari !) pentru că participau, cu entuziasm, cu optimism, cu dăruire și chiar cu voioșie, la deszăpeziri, avînd în dotare, în primul rînd, unul din simbolurile hărniciei și ale Muncii – Lopata ! Deși mult mai mulți oameni sînt în suferință acum decît în 37, căci atunci, neavînd autoturisme, nu se aventurau la drumuri lungi, bandele de clevetici de la toate oficinele duhnitoare de otrăvuri, nechează, schelălăie și hămăie rînjind fără limite și fără rușine în fața poporului pe care îl ațîță la Golănii și Gunoiade, suduindu-l că nu se ridică în totalitate să înlăture ceea ce a mai rămas din șubreda ordine socială, nimicită în esența ei de către Contrarevoluție… Bolnavi de febra clăbucilor, obtuzi pînă la limita maximă, cu burdihane și obraji din care stă să țîșnească sîngele (în raport invers proporțional cu dispariția lui din trupurile osîndite ale oamenilor muncii), bărbați deșurubați și dezlînați cum și femei despuiate, cu cracii și cu sînii în forme depravate și depravante, Cleveticii se întrec în a crea scenarii apocaliptice pentru a împinge în derizoriu orice autoritate și orice persoană în funcții publice; singurii frumoși, deștepți, omnicompetenți și omniprezenți, delicați, cuminți și la locul lor, luptători pentru drepturile omului nevoiaș -care niciodată, niciînd și niciunde nu este chemat ori lăsat să vorbească la vreo televiziune, inclusiv la cele care se autoîntitulează emfatic și nerușinat ale ”poporului”- ar fi fiind, după propriile opinii, cu nimic justificate, chiar jurnaliștii clevetici, în frunte cu asasinul cel mare al Presei, numit și autodefinit drept… Maestrul ! Deținător al ultimului cuvînt, Maestrul a desființat Presa, marea Presă din timpul regimului democrat, ca un vajnic anti-comunist milenar, iar acum, după 22 de ani de măcel împotriva ”Comunismului”, se declară ritos, în nesfîrșite repetări zilnice, a fi… comunist !!! Cum am spus-o în toți cei 22 de ani, peceriștii, aliniați sub barda Maestrului, vor demola totul, ponegrind și înlăturînd la gunoi marile realizări din cei 45 de ani de regim democrat, după care, menținîndu-și și întărindu-și conducerea exclusivă a societății, pe care și-au adjudecat-o în 6 martie 30 (1946), deghizați în multe sute de găști peceriste poreclite ”partide” și susținînd înfocați că ei sînt din timpi imemoriali anti-comuniști, vor reveni, rămînînd la conducere, sub noul vechi nume drag, acela de… comuniști !!! De mai multe luni, chiar asta se întîmplă; qud erat demonstrandum ! Neorganizate în sine și pentru sine, masele populare nu și-au înființat și nu-și pot exprima interesele proprii în vreun organ de presă, astfel încît singura reacție posibilă în fața anti-presei post-decembriste, pe care o au la îndemînă, ar fi ”aruncarea” televizoarelor, spre a se salva de otrăviri și de clevetici otrăvitori. După cum știm că ei se exprimă, Muncitorii și Țăranii, precum și mare parte din celelalte categorii și pături sociale, nu cred în hărțuieli de tipul Golaniei și Gunoiadei, fenomene de mocirlă care nu au cum să adune susțineri mai mari de un procent dintre votanți ; de aceea avem garanția că Poporul cel statornic, înțelept, echilibrat și, deci, optimist, va învinge iar gunoaiele se vor scurge, pătîndu-ne, la scară istorică, doar amintirea. Jos cleveticii ! Trăiască Presa adevărată ! 28 ianuarie 96 Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 22 ianuarie 2012

Cine este Partidul... POPORULUI ?

Cine este Partidul… Poporului ? -”Toți sînt milionari în euro !” Dacă mai era cineva care nu a priceput, chiar din primul moment, cine formează Partidul... Poporului, de-acum avem siguranța că nimeni nu se mai înșeală : talentatul ziarist, marele afacerist, deci burghez, ne-a spus-o la primul congres al celui mai burghezo-bancaro-moșieresc dintre partide, referindu-se (cel puțin) la zeci ori sute de persoane din conducere: ”Toți sînt milionari în euro” ! Toate găștile peceriste post-decembriste, autonumite partide, or să plesnească de ciudă și invidie căci nici toate la un loc nu au strîns atîția bogătași ca Dan Diaconescu sub o singură cupolă, în care s-au strecurat, chiar în direct, la congres și televizor, și unii săraci lipiți, invalizi, protestatari la Circul Golaniei Noi, deveniți susținători înfocați ai auto-complexului cult deșănțat al personalității creatorului, în fața căruia pălește și cel care l-a deturnat, cu zeci de ani în urmă, pe Președintele Republicii Socialiste Romînia (deseori lăudat la OTV al noii auto-personalități).. Sărăcia și mizeria... Poporului, evocate atît de des la congresul noii Mari Capcane politicianiste, va constitui, oare, resortul magnetismului de dragoste al majorității votanților pentru a le dărui milionarilor voturile autodesființătoare, cum s-a întîmplat la început cu șeful Contrarevoluției antisocialiste, căruia. Crezîndu-l comunist, i-au dăruit 86 % din speranțe (deșarte) ? Atunci nu existau săraci –cerșetori, șomeri, milioane plecate în bejenie, sclavi, tinere și copii vînduți- nu exista mizerie, acum competenții milionari în euro spun că aceste fenomene –sărăcia și mizeria- sînt atotcuprinzătoare- dar, deși opuse axiologic bogăției și milionarilor, aceștia se împopoțonează cu ideea că ei sînt Partidul... Poporului care va veni, încrezător –credul cum s-a dovedit- să-și arunce votul în ghearele hulpave, întotdeauna hulpave, ale milionarilor... Greu încercat de-a lungul multor mii de ani, va mai fi în stare Poporul să-și cedeze singura Putere –votul- celor separați și opuși lui prin antinomia sărăcie lucie-bogăție sfidătoare ?!? Crede Dan Diaconescu imposibilul, anume că cele 18.000.000 de votanți au uitat spusa lui Bălcescu despre soarta lor care nu poate sta sigură în mîinile bogaților ? Sau că ”domnii și boierii pămîntului nu dau fără numai aceea ce smulg popoarele” ? Iar Partidul Milionarilor nu este, nu poate fi, Partidul… Poporului ! Căci Poporul este format din săracii care trăiesc în mizerie cam … 83 % ! Masele populare, în primul rînd Muncitorimea și Țărănimea –care la noi reprezintă clasele sociale fundamentale- nu au nimic comun cu înrobitorii, exploatatorii și asupritorii, iar o organizație comună nu poate fi, în niciun caz și sub nicio formă, partid ! Excrescența fulminantă a noii creaturi, care le neagă pe toate celelalte -bazată pe vanitatea inițiatorilor și multe, nesfîrșite, abuzuri din partea autorităților- evidențiază marea și grava eroare a acestora, care au blocat, timp de 22 de ani, ieșirea pe piața politică a Partidului maselor populare – Partidul Comuniștilor. Fiind formată de către și pentru bogătași, (deci exploatatori), noua organizație –care își autodemască originea, structura, idealurile și finalitățile- va avea în Partidul nostru un permanent și dîrz adversar, dar nu-i negăm, ci, dimpotrivă, îi semnalăm existența, ca o nouă entitate a celor care ne exploateaxă și ne asupresc. Oameni ai muncii, atenție: adversarii și inamicii noștri se diversifică și își perfecționează ascunsele talente pentru a vă păcăli ! Jos Burghezia și Moșierimea ! Jos Capitalismul ! Trăiască Oamenii Muncii ! Trăiască Socialismul ! 22 ianuarie 96 (2012) Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele Partidului Comuniștilor (Nepeceriști)

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Căderea în sălbăticie

-Comunicat privind tulburările stradale- Față de împrejurarea că, de peste o săptămînă, numeroase persoane izolate sau grupuri și chiar găști peceriste numite ”partide” ies zilnic în stradă, atît în București cît și în alte zeci de orașe, în manifestări spontane ori autorizate și lansează critici (pe care le considerăm total justificate) la adresa autorităților de stat și, în primul rînd, privind pe Președintele Republicii și pe Primul ministru, cerînd demisia tuturor autorităților, în modalități diverse, PARTIDUL COMUNIȘTILOR (Nepeceriști) aduce la cunoștință punctul său de vedere, în reprezentarea, exprimarea și apărarea intereselor Muncitorilor și Țăranilor, altor categorii de oameni ai muncii, greu încercați de la victoria (vremelnică) a contrarevoluției, în 22 decembrie 73 (1989). Regimul politic despotic, de esență feudalo-ecleziastică, a reușit în cei 22 de ani să distrugă toate valorile materiale și spirituale ale Poporului Dac, inclusiv independența și suveranitatea de stat, punînd în evident și iminent pericol chiar existența Poporului și a Limbii naționale. Compromiterea în fapt a economiei naționale, prin desființarea zecilor de mii de întreprinderi -care au urcat Romînia pe primele locuri în lume în timpul regimului democrat, cu cel mai ridicat nivel de trai pentru întreaga populație a țării, alungarea din țară a propriilor cetățeni, spre a fi umiliți în Occident ca cerșetori, slugi, sclavi și muritori de foame, au determinat distrugerea dramatică a familiilor și apariția unor fenomene sociale nu numai necunoscute, ci și incredibile prin caracterul și consecințele lor negative, astfel încît în cei 22 de ani societatea noastră a acumulat tot răul specific orînduirii Capitaliste. Ajunși astfel în stare de sălbăticie, cu telectualii contribuind din plin și permanent la aceasta, în folosul bogătașilor infractori, lipsiți de orice drepturi și de asigurarea unei minime existențe, multe persoane și grupuri, în special din majoritățile exploatate și asuprite de către minoritățile netrebnice conducătoare, au putut fi, cu ușurință, împinse în mocirla străzii ucigașe... Se observă de departe, chiar de către neavizați, că ieșirea în stradă a fost opera conducătorilor din vîrf, grupați în gașca PDL –care au inventat incidentul Arafat ca pretext- pentru că, neexistînd partide ale claseleor sociale fundamentale -Țărănimea și Muncitorimea- votanții cei mulți nu ar mai ieși la vot pentru așa-zisele alegeri, situație în care –nemaiavînd pe cine păcăli- nici nu ar mai fi intrat în Parlament. Versați și pricepuți –ei au înalte studii de Partid și de Stat- au creat avortoni pregătitori, pe post de Cal Troian –UNPR, PPDD ș.a.- iar în stradă speră să ucidă ceea ce a mai rămas din palidele PSD și PNL sau invizibilul PC, toate organizații ale Dreptei. Căzuți în primitivism și sălbăticie, roși de lipsuri și umilințe, unii plătiți în secret ori pe față, alții avînd curaj eroic și spirit de sacrificiu –aceștia sînt mai cu seamă Studenți, Muncitori, Șomeri, Pensionari- demonstranții s-au apucat de zurbă și se cred (chiar și vorbesc despre aceasta) în Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Siria ori în ciumata noastră Golania... Își zic chiar ... revoluționari ! Au nu ați înțeles că în toate acele țări a învins Răul imperialist și fascist ?!? Care, apoi, și-a înfipt deja ghearele în avuția națională a statelor redevenite colonii... Spre a-i ascunde pe autorii morali ai ieșirii în stradă –dar tocmai prin aceasta dezvăluindu-i total și cu ușurință- demonstranții cer de toate, în primul rînd aspecte mărunte, concrete, particulare, dar nimeni nu a cerut timp de opt zile exact ceea ce trebuia să fie esența manifestărilor anti-autorități: PARTIDE politice adevărate, adică declarîndu-și clasa socială reprezentată, ieșirea din Imperiul European și din blocul militar fascist, NATO, alungarea din țară a bazelor militare agresoare, înlăturarea religiilor din instituțiile Statului, ocrotirea Limbii, Culturii, Economiei naționale, condamnarea terorismului de stat, înlăturarea justiției burgheze, alegerea judecătorilor de către justițiabili, desființarea cercetării penale de către poliție, refuzul împrumuturilor bancare de la străini, prețuri fixe stabilite de stat, libertate numai pentru bănci cu ecart de maximum 1 %, anularea acaparării pămîntului de către ne-proprietari în baza tîlhăreștii legi nr. 18/1991... Peste puține zile vor începe să iasă la microfoane parlamentari, miniștri, primul-ministru, apoi însuși Președintele, tot cozeur, bine dispus, trasînd linii directoare, atotcunoscător, învingător și erijat în salvator, deci Jucător, nu jucărie... Orbecăind în mîlul întunecat al celor 3.800.000 de peceriști anti-comuniști și, deci, anti-democrați, demonstranții, greu încercați, se vor întoarce și mai amărîți la vatra lor de suferință, incapabili să priceapă că, după 50 de ani de regim politic democrat, nu este posibil să ieși în stradă în batjocura guvernanților infractori și sălbatici, în loc să-ți organizezi PARTID PROPRIU al majorității triplu înrobite de minorități bicisnice și să-ți depui candidatura transformînd votările în alegere și făcînd, în felul acesta, posibilă împlinirea dezideratului fundamental al Puterii Democrate: nici un organ de Putere fără comuniști ! Oameni ai Muncii, Ați fost și veți mai fi, desigur, în stradă. În numele conducerii Partidului Comuniștilor și al meu personal, vă propun să abandonați strada, ca loc al batjocoriii, de unde cei organizați în ”partide” vă vor fura apoi voturile ! Veniți la Partidul propriu și pregătiți-vă să candidați ca să ajungeți Consilieri (locali și județeni), Primari, Președinți de Județe, Parlamentari ! Succes ! 21 ianuarie 2012 Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele Partidului Comuniștilor (Nepeceriști)

vineri, 13 ianuarie 2012

Omagiu Eroului Comunist Andrei MICU !

Mulțumesc tovarășilor care au dat știrea (din păcate, preluată tîrziu din presa internațională) despre tristul sfîrșit al tovarășului Andrei MICU, om de ținută aleasă, mare Patriot și Internaționalist, Erou al Războiului pentru Apărarea Republicii Spaniole în timpul războiului civil (1936-1939), remarcabil opozant european al regimului și al dictatorului Franco. Desăvîrșit comunist, devotat Cauzei maselor populare, și-a făcut ucenicia politică intrînd la tinerețe în Partidul Comunist Romîn și a fost toată viața dîrz, deschis și consecvent susținător al nevoii de organizare politică a oamenilor muncii, în scopul apărării intereseleor vitale ale lor și ale întregului popor. Am avut o frumoasă și respectuoasă colaborare după anul 73 (1989) în cadrul diferitelor forme încercate de cunoscuți inițiatori ai organizării partidului comuniștilor, precum și în Asociația Antifasciștilor Romîni (organizație intrată în final pe mîna.. fasciștilor și nimicită, datorită atitudinii potrivnice a autorităților contrarevoluționare). Nu a fost întrunire la care, prezent, să nu participe activ, luînd cuvîntul și susținîndu-și răspicat și foarte clar opiniile sau propunerile, cu o temeinicie solidă și argumentare impecabilă, într-un limbaj adecvat, totdeauna implicîndu-se și susținîndu-și aprig tezele, profund edificat asupra problematicii și în deplin respect față de preopinenți. Am avut uneori discuții prelungi, mai ales după ce îmi citise cartea ”Contrarevoluția antisocialistă, antipopulară și antinațională” de conținutul căreia era foarte interesat, în cadrul general al preocupărilor pentru cunoașterea și organizarea mișcării comuniste în cumplita mocirlă post-decembristă. Această mișcare, care a consemnat după mulți ani și cu imense eforturi, abia în anul 89 (2005), recunoașterea oficială a Partidului Comuniștilor, în urma hotărîrii Curții Europene a Drepturilor Omului, suferă o mare pierdere prin dispariția bravului Erou Comunist Andrei MICU, stins la aproape 100 de ani. Îi vom păstra o vie amintire luminoasă și sperăm să ne bucurăm de memoriile sale (în speranța că a scris, așa cum mi-a confirmat mie, dar și altor tovarăși); eu aștept cu interes eventualul manuscris al său, precum și texte despre viața și lupta lui din partea cunoscuților care l-au prețuit. 13 ianuarie 96 Prof. Gheporghe Ungureanu.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Acapararea morților

S.c. Prăvălia B.O.R. a început, imediat după 22 decembrie 73, cînd s-a instaurat de facto tirania feudalo-ecleziastică peste Poporul Dac –acesta a fost, de mii și zeci de mii de ani, liber, din punct de vedere spiritual, nereligios- o activitate complexă de nimicire a oricărei rezistențe în fața avalanșei antinaționale, vizînd pe fiecare cetățean, viu sau mort. Imbecilizarea, tîmpitizarea și prozelitismul religios constituie, de 22 de ani, preocuparea esențială, uneori chiar singulară, a mijloacelor de comunicare în masă și a instituțiilor Statului, în special cele din domeniile învățămînt, cultură, sănătate, (in)justiție și… știință ! Cu un asemenea favorabil tăvălug asfixiant și otrăvitor, cuprinzînd tot spațiul național, satanele în sutană și-au permis orice act, orice gest, orice inițiativă care să tulbure existența multimilenară a unui popor viteaz, curajos și mîndru, astfel încît, în numai două decenii, i-a redus cerbicia pînă la condiția, de extremă umilință și neputință, de a-și dori împilarea socială, desființarea libertății naționale și… salvatoarea înrobire religioasă…. În acest climat totalmente viciat, întreaga telectualitate –dar parțial și poporul de rînd- își declamă cu emfază în public satisfacția supremă că a reușit, cu mari și prea-lungi eforturi, să înlăture trepiedul dăinuirii și eternității dacice: Glia, Credința, Limba ! Pămîntul, deci glia, l-au declarat –tocmai cei care aveau datoria sfîntă să respingă o astfel de neghiobie- provincie a Imperiului european devastator, Credința, adică atașamentul axiologic, ombilical, devotamentul datorat pentru Patrie și Popor, au declarat-o ne-credință, comportament rușinos și condamnabil, iar Limba, acuzată, de bună seamă, a fi expresia retardului general al unui popor damnat să piară fără urmă… Constatăm că acesta este un dat care a pregătit, pentru prima oară după zeci de mii de ani, condițiile obiective și subiective ale dispariției definitive a Poporului Dac… Cu spurcăciunile cocoțate pe frunte-i în chip de coroană, în climatul contemporan deschis în Europa și în lume de negurosul an 73 (1989), Poporul Dac se află în preajma unui fatal pericol iminent. Acesta se observă cotidian într-un domeniu în care cei mulți nici nu-l bagă în seamă, iar persoanele dragi, ajunse la finalul vieții, le sînt răpite de străini și introduse în ritualuri și ceremoniale stranii, de înstrăinare și desolidarizare, toți cei apropiați devenind simpli spectatori blocați în fața unor lălăiri fără nici un rost, aducătoare de insulte și umilințe la adresa celui plecat și a spectatorilor împietriți de teamă, bombardați cu fraze de amenințare, repetate la nesfîrșit. În urma lor, se produce un apendice aparent personalizat în care, însă, același turnător de lături frazeologice, reia idei și referiri scabroase la personaje din fauna basnelor religioase, tivite pe alocuri cu puține trimiteri la viața decedatului. Masa comemorativă, pomana, organizată de familie în cinstea mortului drag, acaparată și ea, s-a transformat în cele mai multe locuri, prin osîrdia barmanilor-ospătari, popii, în sursă de îndepărtare și înstrăinare, peste tot negustorind oamenii dirijați de sutane… La celelalte pomeni, familia, forțată să nu mai facă pomana acasă, aduce doar produsele și le predă negustorului-șef, iar la terminare pleacă cu mîna goală și punga ușurată, în vreme ce mesenii, dreși sau bine făcuți cu țuică și vin, se depărtează sporovăind, glumind, uneori cîntînd, neștiind să răspundă la eventuale întrebări la a cui pomană au fost, oferindu-ți un răspuns invariabil: la popa... Iată unul din efectele acaparării morților de către cei care se bucură și chiar se îmbogățesc pe seama lor… Dacă ne amintim că aceeași acaparare se manifestă și la naștere, precum și, parțial, la căsătorie –numită ca semn al înrobirii, cununie- avem deja imaginea acaparării generale a tuturor persoanelor intrate în ghearele Prăvăliei BOR, ceea ce ridică la grad imperativ nevoia dezrobirii religioase, aceasta fiind cea mai importantă latură a luptei comuniștilor pentru cucerirea Imperiului Libertății 6 ianuarie 96

vineri, 6 ianuarie 2012

Sînt Comunist; vreau să candidez !

Știu, din experiența anilor scurși, că cei mai mulți cititori ai ziarului nostru electronic sînt ne-comuniști și, mai ales, anti-comuniști, acei spărgători ai ideii de organizare revoluționară, comunistă, care încropesc mereu, obsesiv, comitete, comisii și inițieri de ”partide”, grupuri și grupări numite socialiste, muncitorești, chiar comuniste, nou-comuniste etc. Ba vorbesc și de unirea formațiunilor și partidelor comuniste, fără să observe că au abandonat proprietatea cuvintelor; nu se pot uni decît entitățile egale, adică, în cazul dat, partidele înscrise în registrul special de la Tribunalul București. Tot așa știu că există comuniști care nu ne-au descoperit și astfel nu pot să-și valorifice dorința de a se înscrie în Partidul Comuniștilor și, mai ales, de a candida la ”alegerile” din acest an care, dacă vom fi și noi pe liste, vor deveni cu adevărat alegeri. În sprijinul celor din această categorie, deschidem aici un fel de listă a celor care vor să candideze și îi așteptăm să se înscrie în Partid și să-i propunem candidați la funcțiile de Consilier local și județean, Primar, Președinte de Consiliu Județean și, poate, Parlamentar. Vă așteptăm; deviza noastră este ”Niciun organ de Putere fără Comuniști !” Succes ! La Mulți Ani ! 6 ianuarie 96. Prof. Gheorghe Ungureanu

luni, 2 ianuarie 2012

Parada oaselor de cîine

S.C. Prăvălia B.O.R. s.n.t. (societate cu nerăspundere totală) a ajuns la un profund grad de nerușinare, profitînd de regimul politic post-decembrist de tip feudalo-ecleziastic.După ce timp de 22 de ani ne-a spart timpanele, producîndu-ne dureri de cap, insomnii și neliniști, cu întreg arsenalul de decibeli (borăngăieli, mugete, behăieli, miorlăieli, grohăieli, cotcodețări, măcăieli, hămăieli ș.a., ș.a. genuri și specii de interjecții specifice faunei devoratoare de oameni și neamuri), s-au gîndit prelații, prelungii și peaînalții să forțeze nota și să salte cota… Este deja a doua oară (unii spun că-i a treia !) cînd din mănăstirea lui Nea Goie ne-Dacul, nimicitorul de neam Basarab, au ieșit și s-au revărsat pe bulevardul central al Urbei Basarabe puhoaie de satane-n sutane care-n mîrîituri de hiene, cu ochii belindu-și-i spre blîndul soare de decembrie, au făcut vechi evreiești și actuale dîmbovițene băi de mulțime pentru argintatele aurite cutiuțe purtătoare de oase de cîine, aducătoare de volum și rumeneală pentru devotații slujitori… ”Prostimea” tîmpitizată, în frunte cu telectualii își dă obolul, deși toți cei cu PATRU CLASE n-ar trebui să uite că, după secole de trudă grecească, văzînd că la Poporul Dac nu se prinde băsnăria evreiască despre și cu fauna poftitoare de dominație, s-au gîndit ingenioșii să fabrice ”sfinți” cu istorioare picante, pline de milostenii și sacrificii, întru slăbirea punguțelor de Daci îndărătnici… Și așa, în ultimele 100-150 de ani, pînă în zilele năbădăioșilor Băsescu-Boc, s-au umplut toate greu încercatele pătrățele ale calendarului, iar pelerinii străini –deveniți stăpîni acum peste noi- nu ne mai ceartă că nu sîntem religioși, ci se miră cum de-am ajuns așa de proști de pupăm pe străzi lemnele soioase pline cu bale seculare și raclele cu oasele cîinilor vagabonzi (care în trecut nu erau ocrotiți de smintiți și descreierați spre a le mușca semenii din cetate), metamorfozate în moaște aducătoare de umilințe și sărăcii… Se strofoacă sutanele, tremură-n afară și vibrează-n inimi atotcuprinzătoare la gîndul prinosului de înțeleaptă asigurare pentru viața plină de lumină, bunăstare și fericire care va urma, pentru ”prostime”, după moarte, dincolo de… viață ! Oasele cîinești aduc, unora, belșug, lux, desfrîu și chiar corogenizare, iar altora… lumină, prin existența lor străvezie… Stăpîni deja peste cele din cutii, burtoșii roșcovani au început să se facă stăpîni și peste cadavrele oamenilor morți pe care le gestionează după bunul plac și în interesul propriului profit, familiile începînd să asiste neputincioase la jefuirea lor, căci nu au decît o singură învoire: să plătească ! Pînă cînd și pînă unde te vei lăsa prostit, Popor Dac, liber, viteaz și curajos ?!? 6 decembrie 2011 Prof. Gheorghe UNGUREANU