marți, 8 mai 2012

Lichelismul și ticăloșia - trăsături ale peceriștilor

8 (OPT) MAI ! Ziua cînd, în 1921, a luat ființă la noi Partidul Comunist prin transformare din partidul Muncitorilor, condus doar uneori de Muncitori -considerat anterior comunist, după principiile de la 1847, elaborate de Marx, întemeietorul Doctrinei Comuniste, numită în mod curent cu adjectiv format de la numele său. Învățătura marxistă sau marxist-leninistă, aflată în continuă perfecționare, n-a definit, însă, niciodată -și, evident, nu a realizat în nici una din multele țări care au avut ori au regimuri politice democrate- esența activității și luptei de clasă a Comuniștilor - Puterea Democrată, această situație de fapt determinînd prăbușirea statelor democrate, în 73/1989, sub focul complotului/războiului mondial anti-comunist, precum și după acest an, toate statele cu regim politic democrat fiind pe calea acestei prăbușiri... De ce, oare ?!? Eu am și am publicat de multă vreme explicația acestui fenomen de extremă gravitate: nici unul dintre partidele numite ”comuniste” -dar care nu erau ale Comuniștilor, formate din Comuniști nu a înțeles, nu a abordat, nu a definit și nu a instituit deloc în Stat Puterea Democrată și nici nu a practicat corect lupta de clasă care nu a fost nicăieri o luptă politică, ideologică, ci, peste tot, un război, finalizat în favoarea Capitalismului și Imperialismului, tot prin război, ca în 73/1989, sau prin parșivenie, metodă împrumutată de la... Comuniști. Pentru caracterul tipic al peceriștilor -care pretindeau pînă în 73/1989 că sînt ... comuniști, dau în continuare textul unui articol (nepublicat încă) scris cu cîteva zile în urmă și care cuprinde o relatare simplă a unor realități trăite: Lichelismul Ciocoilor Peceriști Ca în toată țara, Ciocoii peceriști din județul Argeș sînt nemișcați de la vîrful tuturor organelor din sistemul de stat și numai cu totul excepțional a reușit vreun ne-pecerist în vreo funcție publică, subsemnatul fiind o astfel de excepție. În articolele și cărțile mele am prezentat nenumărate momente (unele monumentale !) și aspecte despre atitudinea ciocoilor cu și fără carnet de PCR, iar acum voi expune unul inedit. Nemaivorbind de perioada de pînă la apariția partidelor politice, amintesc faptul că în anii 1990-1992 am fost membru de drept (alături de alți cinci membri) în Comisia Administrativă a județului Argeș, dar, în întreaga perioadă, în care s-au ținut sute de ședințe pentru rezolvarea treburilor de conducere a județului, eu nu am fost invitat nici o dată ! Din 1992 am devenit Consilier Local la Curtea de Argeș, apoi Consilier Județean în primul Consiliu post-decembrist (1992-1996) și notez că pe lista mea mai trebuia să fie validat un Consilier Județean, dar Ciocoii peceriști l-au substituit cu un pecerist, deși acesta avea doar un vot (ceea ce era mai puțin decît colegul meu), iar la ”alegerile” din 1996 am fost furat cu multe voturi (care au fost aruncate într-un subsol) cu consecința că am fost anunțat cu … 11 voturi mai puțin decît minimul necesar… Aceasta a fost o ”introducere” expusă cu scopul de a vă atenționa asupra lichelismului Ciocoilor Peceriști care m-au tratat mereu -și înainte și după 22 decembrie, pînă astăzi- ca Deținut Politic, între ei fiind și mulți deținuți, dar … de drept comun… Au trecut anii, iar Ciocoii Peceriști, grași și groși, au organizat la cinci ani, în 1997, aniversarea primului Consiliu Județean la care, cu o excepție, au fost toți invitați și prezenți; au cuvîntat (fără Mult iubite și stimate…), au benchetuit, și-au înmînat insigne, diplome și alte distincții, premii… Eu nu am fost invitat (și am aflat ulterior din ceea ce, îngăduitori, numim ”presă”). La a zecea aniversare, alte ședințe solemne, cuvîntări, poze, pupături, insigne, diplome, decorații, premii, benchetuiri; un singur neinvitat: subsemnatul; eu am fost din nou uitat și cineva a glăsuit cu insinuări multiple: ”De ce lipsește mereu Tovarășul Ungureanu ?!? N-o mai fi trăind…” Scena se repetă la a 15-a aniversare. Firește, nu și-a amintit nimeni de mine, iar colegul indiscret a fost atenționat (foarte discret !) să nu mai pună întrebări iritante; au curs cuvîntările, pozele, pupăturile, insignele, diplomele, premiile benchetuirile… Ieri, 2 mai, s-au împlinit 20 de ani rotunzi, cinstiți, evident, cu tot fastul, la care au fost invitați și prezenți cunoscuții recunoscuți, unul singur fiind neinvitat și absent: subsemnatul. Un indignat supărător a vîrît iarși o codiță otrăvită: Dar Ungureanu ? Răspunsul a fost nu numai dur, ci și furios și amenințător: Mai taci ! N-ai văzut ce ne strigă-n pîlnie ? ”De-auzi, Gogu, ori n-auzi/ Ori n-ai minte să răspunzi ? De-auzi, Gogu, ori n-auzi/ O strigare pentru surzi…” ”Aaaa, -a fost o încercare- foarte bine i-a zis lui Gogu !” ”Ba, nu fi prost ! N-ai auzit ce împroșca pedant ? Măi, tovarășe Prefect/ Eu îți spun acum direct/ Că de unde m-asculți azi/ Mîine, poate, o să cazi…” Poate la a 25-a aniversare o să-i invit eu pe colegii de la Primul Consiliu Județean Argeș; vor risca să accepte invitația ? 3 mai 96/ 2012, Prof. Gheorghe I. UNGUREANU, Consilier Județean (1992-1996)

miercuri, 2 mai 2012

”Unde ne sînt Comuniștii ?”

Un tovarăș, cunoscut, cu declarații consecvente de Comunist încă de la începutul anului 74 (1990), Deținut Politic din timpul regimului democrat (pentru că se afirma împotriva regimului și a conducătorilor țării), care a făcut pușcărie politică (la fel ca mine), ne ține de 22 de ani în comunicate belicoase, atît pe peceriști cît și pe noi, nepeceriștii... Are cel mai mare dispreț pentru orice organiztor comunist și nu apreciază decît pe stricătorii ordinii și Doctrinei Comuniste, de tipul lui Che Guevara și Troțki, nevrînd să audă de apărarea sau pregătirea Revoluției și de constituirea Internaționalei Comuniste, pentru toate fiind condiție sine qua non organizarea Partidului Comuniștilor... La constituirea Partidului Comuniștilor (Nepeceriști) -Curtea de Argeș, 23 martie 1996- i-am propus funcția de Președinte, dar a refuzat și a fost ales Vicepreședinte. Chiar a doua zi și-a anulat înscrierea în Partid și funcția... De vreun an ne bombardează cu sute și mii de texte de la sute și mii de organizații din lume, fiind nevoit ca, zilnic, să consum zeci de minute pentru a șterge maculaturile (căci maculaturi sînht în afara organizării politice)... Supărat de fiecare dată că nu-l ascultă și nu-l urmează toți cei care se consideră Comuniști, îi beștelește permanent, fără nicio reținere; de acest 1 Mai, pentru că nu i s-au prezentat toți la ordin, a scris și a trimis un text de ocară întitulat ”Unde ne sînt Comuniștii ?” și a dat cu tifla în fiecare categorie de... netrebnici; pentru sine n-a creat nicio categorie, motiv pentru care i-am trimis un scurt și sugestiv răspuns pe care îl reproduc: Mai sînt unii care lălăie (despre Comunism și despre Comuniști) ! Prof. Gheorghe Ungureanu. Tovarășul nu a avut altă replică decît următoarea: Să ne trăiți , tovarășe Ungureanu alături de Ceaușescu și Stalin !... Nu iau în considerare eventuale conotații, dar asocierea mea cu numele celor mai importanți, mai demni și mai verticali conducători comuniști din întreaga perioadă a Socialismului primar mă onorează în cel mai înalt grad. Repet pentru toți cei care se consideră Comuniști: singurul mod pozitiv de a pune în practică sentimentele, convingerile, atitudinile comuniste este intrarea în Partidul Comuniștilor; în rest, totul este ZERO ! ZERO ! ZERO ! Folosesc prilejul de a invita pe toți cei care pot s-o facă, în orice fel, să-mi dea un sprijin pentru obținerea mandatului de Președinte al Consiliului Județean Argeș, pentru care candidez la 10 iunie 96 (2012) cînd, datorită prezenței mele pe listele de candidați, votarea se transformă, în cazul dat, în alegere. 2 mai 96. Prof. Gheorghe Ungureanu