luni, 19 mai 2014

Problemele noastre grave



            Găștile peceriste care se pretind, după 22 decembrie, a fi partide, flecăresc permanent despre orice, în toți cei 25 de ani ai dezmățului contrarevoluționar, dar niciodată, niciuna, nici măcar pentru un minut, nu evidențiază nici una din gravele noastre probleme pentru a propune ori sugera, în planurile ori proiectele lor, vreo soluție.
            Nici chiar cînd lălăie, săptămîni și luni întregi despre ”alegerile” –care nu există, ei fiind singurii care se votează reciproc, împotriva marii majorități a Poporului, împinsă în afara Puterii- nimeni nu vorbește despre ceea ce preocupă majoritatea Poporului în cei 25 de ani de destrăbălare post-decembristă
            Această destrăbălare complexă și atotcuprinzătoare ne-a șters practic din existență Statul, Limba, Economia, Cultura specifică, Învățămîntul, Sănătatea, a pus în pericol extrem Familia și nivelul de trai asigurat la o înaltă cotă în regimul democrat, toate aceste crunte realități la un loc, făcînd nesigur viitorului Poporului nostru.
            Dacă am avea Partide (adevărate) potrivit criteriilor normale (de clasă) pentru organizarea lor, iată ce ar discuta acestea în fiecare zi, în fiecare ceas și, mai ales, ce preocupări ar avea o Putere și o Administrație ne-infracționale.
            1. Prima Problemă națională foarte gravă: inundațiile care, de 25 de ani, devastează tot cuprinsul țării, acțiune care îmi apare a fi întreprinsă, sigur, de forțe ostile Poporului Dac, aduse peste noi (ca protectori) de găștile peceriste, dar guvernarea post-decembristă contrarevoluționară nu face altceva decît, cu mare bucurie și competență, să toace banii de la buget pentru îndepărtarea efectelor, preocupare prin care se îngroapă permanent saci cu nisip, bolovani, combustibil în buzunarele patronilor de firme ”salvatoare” (întotdeauna fiind cele ale familiilor și prietenilor de ”baroni” peceriști).
            Se lucrează cu așa desăvîrșit devotament și talent dragnic, încît la noile inundații (nelipsite în nici un an), nimic, absolut nimic nu există ridicat în calea apelor din imensele consumuri anterioare și eforturi eroice ale ostașilor din toate structurile militare. Motiv pentru care se reia jocul de-a sacii de nisip, bolovani, combustibil, utilaje, fonduri peste fonduri aruncate în hăuri…
            Dacă am avea Partide (ci nu găști hrăpărețe servind exclusiv pe infractori), în fiecare an, cu aceiași bani, aruncați pe apele învolburate ale sîmbetelor, am construi diguri preventive de apărare, durabile, permanente, complectabile, perfectibile, iar în 25 de ani nu ar mai rămîne nici un sat, nici un cătun, nici un sătic, nici un pod sau podeț neapărate și nu ar mai fi nici o casă în calea apelor…
            În cadrul unui Program național de apărare contra inundațiilor, un loc aparte l-ar ocupa adoptarea de Măsuri severe privind autorizarea locuințelor spre a nu mai fi în calea apelor, precum și asigurarea certă sau mutarea celor aflate în pericol (cu aceleași fonduri date pe ape)…
            2. A doua Problemă foarte gravă va face obiectul articolului următor.
            Pînă atunci reamintesc celor care mă solicită să-i susțin pe ”băsiști” sau pe ”pontiști”, că aceste găști nu au nimic în comun cu Politica maselor populare, ci doar cu burdihanele lor, iar cei 85 % dintre alegători –împotriva cărora acționează constant toate găștile paliticarde- au două alternative: să-și facă Partidul propriu ori să doarmă în vecii vecilor…
            Soluția la 25 mai – Boicotul total !
Techirghiol, 16 mai 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU

vineri, 16 mai 2014

Sînt gata pentru Luptă !




            Se prefigurează război civil în țara vecină, Ucraina, pus la cale, fără îndoială, de bezmetici politicieni pro-occidentali, cu sprijin de specialitate de la ”sportivi” sosiți la jocurile olimpice de la Soci, cu prestație directă în Maidanul Kievului…
            Ucrainenii ruși nu puteau răbda la nesfîrșit, mai ales că a fost alungat din țară președintele legal și decapitate toate organele importante ale statului; cu curaj de la vecinii conaționali, ei nu au zăbovit răbdători să fie ochiți și batjocoriți de inamicii (de dreapta) aflați sub influiențele zurbei mondiale și ale imperiului european, acesta așteptînd cu mare nerăbdare și pregătind cu imens interes extinderea blocului militar agresiv de tip fascist, NATO, pînă la granițele directe cu ținta finală – Federația Rusă.
            Duă primele deșirate comunicate neutrale ori liniștitoare ale Președintelui și Primului-ministru, responsabilii iresponsabili ai autorităților romîne anti-romînești au început să vorbească despre stare de pericol la granițele estice ale Romîniei și Republicii Moldova, momentul periculos avînd și un (singur) aspect pozitiv: conducătorii de stat ale celor două state, Romînia și Republica Moldova, le pun pe amîndouă într-o exprimare unitară, deși, din păcate, aceasta este defavorabilă, căci este înclinată puternic pe panta prăbușirii în Occidentul murdar și mîrșav.
            Tragismul acestei căderi este subliniat de împrejurarea, ca izvor de optimism, că Republica Moldova putea constitui salavarea pentru întregul Popor Dac (poreclit Romîn) prin păstrarea unor elemente specifice poporului nostru comun: memoria Daciei străvechi, păstrarea scrierii în alfabetul propriu din Mileniul Chirilic, independența față de cele mai odioase guri care ne-au înghițit pe noi: Imperiul European, NATO, Imperiul american (USA).
            Sugestia pozitivă se amplifica prin faptul negativ al ruperii din Republica Moldova a unei părți Dacice din stînga Nistrului, adaos semnificativ la multele întinse teritorii Dacice aflate în afara granițelor celor două state romînești, în toată cuprinderea celor 360 de grade, unde conservarea elementelor de populație, limbă, cultură, port, tradiții, sentimente, conștiința comunei Glii străbune, determina rezistența Neamului Dac însuși.
            Alunecarea Republicii Moldova, sub cea mai retrogradă și reacționară guvernare, în mocirla Imperiului European grăbește degradarea generală și slăbește la maximum capacitatea noastră de rezistență consemnată și păstrată de-a lungul a zeci de milenii…
            De aceea ”chemările la război” cu care își presară discursurile vîrfurile autorităților naționale, trezesc profunde reacții contradictorii: populația matură acceptă ideea reluării pregătirii militare a poporului precum și chemarea sub arme pentru apărarea Patriei, în vreme ce tinerii –obișnuiți cu petreceri, discoteci, alcool și droguri, tutun, sex, dezlănțuiri destrăbălate în multele mini-vacanțe pe litoral sau la munte- se miră de năstrușnicia pregătirii militare, insensibili la cuvîntul gol (pentru ei) Patrie, indiferenți la numele țării, nepăsători dacă țara are Capitală și unde s-ar afla ea – la București, Budapesta ori Sofia…
            Noi, maturii, inclusiv cei care ne aflăm la maturitatea de 60-90 de ani, vrem să mergem la arme; dacă ne ajută starea de sănătate, dorim să-i alungăm din țară pe ocupanți, să le radem bazele militare, să găurim cît mai multe caschete străine de pe pămîntul nostru, să-i alungăm pe fasciști din Marea noastră cea Mare, să-i pulverizăm pe cei care ne pîngăresc atmosfera noastră cu reptilele lor zburătoare, să nimicim imperiul european pentru care nu ne-am exprimat nicio opțiune favorabilă, singurii care ne-au băgat în această închisoare fiind politrucii infractorilor, cărora le vom pregăti, la timp, lecția națiunii.
            Necontînd anii adunați în buletin, sperînd într-o sănătate din ce în ce mai bună, sînt gata să merg la Luptă împotriva inamicilor, pentru apărarea Patriei, pentru revenirea și păstrarea la specificul național și la regimul democrat, sacrificate în 22 decembrie pentru destrăbălarea infractorilor interni și imperialiști.
Pentru Patria Liberă și Independentă, de va fi nevoie, la Luptă !
Bughea de Jos, 3 mai 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

miercuri, 7 mai 2014

Există o singură alternativă - BOICOTUL !


 
            Mă întreabă mulți, pe stradă sau la telefon, cum să procedeze, dacă se duc la votare (ei spun ”alegere”, semn că n-au citit bine articolele mele !), de vreme ce eu sînt contra tuturor găștilor numite ”partide” fiindcă toate sînt peceriste și, deci, anti-democrate.
            În consecință voi repeta răspunsul meu, prezent foarte des în articole și în cărți, precizînd de la început că, în toate cazurile post-decembriste –cu excepția cînd eu însumi am putut candida- a fost vorba de votare, ci nu de alegere, sens în care.corectez întrebările care mi-au fost adresate și subliniez că răspunsul meu se referă la votarea din 25 mai 98 e.d..
            Partidul Comuniștilor (Nepeceriști), pe care îl reprezint în calitate de Președinte, nu a putut depune candidaturi și, deci, nu-l veți găsi în liste, deoarece pecerista guvernare post-decembristă contrarevoluționară nu ne-a permis să candidăm, partidul nostru fiind radiat din lista partidelor înregistrate la Tribunalul București, în urma încheierii celui de-al treilea proces (în luna martie a.c.) promovat de Parchetul București, în acest scop.
            În consecință, infractorii, burghezii, moșierii, bancherii, slugile lor, însumînd cam 3 % din numărul total al votanților –care m-au întrebat sau care vor citi acest articol- se pot duce optimiști, ca de fiecare dată în cei 25 de ani, că ei vor avea ce alege: toate listele cuprind pe reprezentanții opțiunilor politice ale lor, căci toate ”partidele” și toți candidații independenți sînt exponenții contrarevoluției, susținători ai Imperiului Cotroman Romano-German European.
            În aceeași situație se află și telectualitatea trădătoare, adică alt procent de cca 10, toți așteptînd după votare grase recompense de la clanul ciocoiesc al dragnilor, pe care îl slujesc de la 6 martie 1945 și pînă astăzi, 1 Mai 98.
            Rămîne problema grosului format din clasele sociale fundamentale – Muncitorimea și Țărănimea, cei care însumează cam 85 %, pentru care repet aici răspunsul meu grav și responsabil privind participarea lor la circul votării și la modul de a vota. Acești CEI MULȚI care ați uitat că-n ”voi e Număr și Putere” (Eminescu), veți vota -CUM FACEȚI MEREU DE 70 DE ANI- punînd ștampila pe oricare dintre ciocoi, căci toți sînt peceriști, inamici ai dv.
            De altfel, nu are nici o importanță cîți vă deplasați la secția de votare și pe ce nume aplicați ștampila; rezultatele vor fi numai cele ordonate de dragnii diriguitori. Eu știu din timpul regimului democrat (Socialism) că mult peste jumătate dintre votanți nu veneau la urne, dar erau întotdeauna votați fie de capul familiei, fie de către peceriștii desemnați; eu singur rămîneam nevotat, căci partizii știau și se temeau că-i voi reclama, în ipoteza că refuzam să vin la votare; de multe ori trimiteau după mine, mașina instructorului de partid și votam în mijlocul sălii, în văzul tuturor din comisie, înmărmuriți de ceea ce vedeau: tăiam numele candidatului, inclusiv la Marea Adunare Națională (de exemplu Constantin Drăgan, Alexandru Stanislau Codarcea…) și scriam Ungureanu I. Gheorghe…
            Chiar atunci și acolo ori mai tîrziu, unii mă întrebau mirîndu-se: ”De ce ați votat așa ?!?”, iar eu le răspundeam ostentativ, invariabil și mîndru, cu sentimentul datoriei împlinite: ”Am respectat și am aplicat îndemnul conducerii Partidului dv: să-l alegem pe cel mai bun; eu așa am făcut !” Aproape întotdeauna din comuna mea (Cicănești) se raporta ”un vot împotrivă”…
            La votarea de acum doi ani, am fost la cabine împreună cu un coleg (de școală și de partid), am votat, apoi ne-am plimbat cîteva ore în sus și-n jos pe lîngă secția de votare și cîrciumă (vecine, aflate cam la zece metri una de alta), cu care ocazie am constatat și am reținut că a fost o participare extrem de scăzută, mai scăzută decît în toți ultimii 50 de ani, tot așa cum am văzut și la Curtea de Argeș; cred că în toată țara nu au fost la vot mai mult de 25-30 %; deci, nu puteau fi 7,4 milioane, ci… 4,7 !
Am mai observat un alt fenomen absolut specific în imperiul dragnilor: toți votanții erau dirijați discret, de departe, mai întîi la cîrciumă –unde permanent erau toarte locurile ocupate, de unde  plecau, unul cîte unul la votare. Am mai remarcat că toți (cu excepția noastră) aveau în pahare aceeași băutură (noi am băut doar cafea, iar vînzătoarea ne-a primit banii) și pe nimeni nu am văzut… plătind !. Colegul meu, hîtru ca orice țăran, însinua: ”Îmi e clar că s-a dat o singură comandă…”.
            Dacă putem să facem ceva pozitiv la 25 mai, mă întrebați ? Da, putem - un singur lucru: să nu ne prezentăm la vot, în masă, apoi să spunem în gura mare că noi, CEI MULȚI, nu am fost la vot, aceasta pentru că împotriva despotismului politic post-decembrist nu avem decît o singură armă: BOICOTUL. Astfel, atît guvernanții cît și noi, vom ști că au fost votați de o mică majoritate dintr-o mare… minoritate !
            Boicotînd pe despoți, ne cîștigăm libertatea de-a ne numim adversari ai lor ! Succes !
Bughea de Jos, 1 Mai 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU