vineri, 29 decembrie 2017

Republica la 70 de ani

Toate popoarele evoluate au renunțat în timp la formele de conducere despotică instaurate prin forță după Socialismul Primar (orînduirea Comunei Primitive), existente și caracteristice pentru întreaga pre-istorie a Omenirii, cuprinzînd în totalitate orînduirile Sclavagistă, Feudală și Capitalistă (Burgheză). Sub imperiul ideilor revoluționare de tip democrat (comunist), mai ales după 1847 (anul 70 î.e.d., adică în urmă cu 170 de ani), au început să se instituie autorități supreme diferite sau chiar opuse celei perimate –monarhia- aceasta în urma unor revoluții burgheze ori burghezo-democratice. Au existat însă și popoare vechi de mii de ani sau de zeci de mii de ani, cum sîntem noi, Poporul Dac, avînd organizare politică evoluată, cu elemente de Putere Democrată, inclusiv în desemnarea conducătorilor de comunități (locale, zonale) sau a ”șefilor de stat”, chiar în timpul orînduirilor ante- și anti-democratice. Asemenea principii au caracterizat din vechime statul Dacia și statele istorice care i-au urmat în întinsul ei cuprins (spre exemplu principatele, voievodatele, cnezatele ș.a. din Muntenia, Moldova, Ardeal) dar și ”provinciile istorice” (de exemplu Banat, Tribalia, Cadrilater, Bugeac, Transnistria, Basarabia, Bucovina, Pocuția, Maramureș, Voievodina, Istria) sau comunitățile locale (sate și grupări de sate reunite în ”țări”) care își alegeau de adevărat conducătorii, fie direct în comunitățile mici, fie prin reprezentanți formînd ”Sfatul Bătrînilor”, adevărat forum democrat venit din Socialismul Primar, ori Sfatul Boierilor, în raport de rangul dat de avere sau funcții. Izvoarele istorice ne confirmă fără îndoială această practică de tip democrat, specifică Poporului Dac, chiar la nivelul maxim –alegerea conducătorului unic, indiferent de numele funcției- așa cum este știut cazul lui Burebista, Rege Dac ales prin ”concurs” de calități dintr-un mare număr de candidați, stăpînitor pe un întins teritoriu din fosta mare țară Dacia, cuprinzînd totalitatea Centrului, Estului și Sud-Estului Europei și o mare parte din Asia. Tot astfel a fost ales, tot prin ”concurs”, fără sabie, la 1064 (anul 864 î.e.d.) Vlad, Regele Daciei Unite (1064-1102), luptele pentru realizarea Unirii ducîndu-se cu străinii, ci nu cu Dacii stăpînitori ai diverselor ținuturi și ”țări”, toți venind de bună voie sub sceptrul lui Vald, Regele Unirii, cu hotarele stabile, necălcate de nimeni fără a plăti cu viața: Marea, Nistru, Carpații Păduroși, Tisa, pe tot cursul ei, Dunărea. Acest sistem de alegere a Domnului s-a menținut pînă la 1866 (anul 51 î.e.d.) ultimul Mare și strălucit Domn, Alexandru Ioan Cuza, realizator al Unirii celor două Principate fiind ales prin cel mai evoluat sistem democrat al vremii, fără egal în restul lumii, caracteristică dată de prezența în ”Divanul ad-hoc” a reprezentanților clasei sociale fundamentale a Poporului Dac din acel timp - Țărănimea ! Din păcate, pentru Marele Domn și mai ales pentru Poporul Dac, poreclit din acel timp ”Romîn”, o gașcă de bestii politice, asemănătoare cu cea din zilele noastre, în frunte cu exponentul celei mai mîrșave familii, Brătianu, l-a obligat, ci pistolul, pe Domnitor să semneze actul de abdicare și apoi, izgonit din țară, să moară de Dor și de Jale departe de Vatra care, și ea, îl Dorea și îl Jelea... În locul acestui chip Luminos, care va străpunge toate întunecimile secolelor și mileniilor, gașca bestiilor l-a adus și l-a plantat pe tronul înnobilat de Cuza, pe un oarecare Nimeni, Karol Eitel Friedrich–Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, zis Karl Hettingen, evreu de prin Prusia care, în patru decenii și jumătate de jefuire a țării, ne-a pricopsit cu multe dezastre, între care niciodată nu vor fi uitate cele mai monstruoase crime: asasinarea Geniului Tutelar al Poporului Dac, Mihai Eminescu, asasinarea a 24.000 de Țărani, acei Sfinți mîngîiați și sărutați preventiv de Mărețul Cuza și dezastrul săvîrșit de trupele Poporului Dac pe pămîntul Dac din dreapta Dunării, împotriva Dacilor de acolo... Fără vreo încuviințare a Poporului Dac, șleahta Hopînțolilor s-a întins și ne-a otrăvit timp de 71 de ani (51 î.e.d.- 31 e.d./ 1866-1947), pînă cînd, Poporul, în sfîrșit, ajuns la guvernarea țării prin Partidul Comunist, ne-a eliberat de momîia care ne stînjenea și ne umbrea existența, zădărnicindu-ne viitorul. Ca urmare, locul fiind eliberat, la 30 Decembrie 31 e.d./ 1947, a fost instaurată Republica și anume Republica Populară ! Noi am avut astfel șansa istorică să trecem dintr-o dată la forma democrată de guvernare a statului, sărind peste republica burgheză. Pentru aceasta un merit important l-a avut conducerea de stat a Uniunii Sovietice, marele învingător din al Doilea Război Mondial, care, prin Iosif Visarionovici Stalin, l-a neutralizat pe girantul funcției de șef al statului, Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, prin aceea că i-a acordat cea mai înaltă distincție a Uniunii Sovietice, pentru gestul lui pozitiv, executat ireproșabil la 23 August 27 e.d./1944, întorcînd armele împotriva țării de origine a ascendenților săi (ceea ce i-a asigurat și plecarea liniștită din țară și ”mica” pensioară de 10.000 de dolari lunar (plătiți și primiți pînă în decembrie curent). Astăzi, cea mai mare sărbătoare a Poporului Dac din Romînia, după Unire, nu mai este menționată în public de nimeni, căci țara se află în mîinile clicilor de infractori care nu iubesc în general Republica și, mai ales, Republica Populară ori Socialistă, cum deveniserăm la 21 august 48 e.d./ 1965. Mai mult de atît: clica asasinilor contrarevoluționari din decembrie-cel-negru a exclus și din denumirea țării caracterul guvernării –Republică- țara fiind numită cu porecla denigrantă, grafiată în cvasitotalitatea cazurilor și rostită Romania (termen și noțiune care desemnează o cu totul altă realitate istorică, culturală, etnică, lingvistică, geografică, statală), principalul autor al grafierii anti-naționale –crimă monstruoasă fără egal- fiind ”Academia Romana”, înființată de Sfîntul Cuza ca academie Romînă, avînd ca scop ”cultura limbii și istoriei naționale, a literelor, a științelor și frumoaselor arte”, adică exact ceea ce ponegrește și terfelește cademia... Apreciem că este misiunea istorică vitală a generației actuale să înlăture anomaliile antinaționale și, în consecință, ca important țel, să ne definim Republica, chiar și înainte de a redeveni populară, Dacia. Trăiască 30 Decembrie ! Trăiască Republica ! Trăiască viitoarea Dacia ! 29 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

miercuri, 27 decembrie 2017

Singur

N-are nicio importanță personală, dar din punct de vedere al unei analize politice, chiar și numai din partea Revoluționarilor, aspectul este foarte important: am fost și anul acesta, ca în cei mai mulți ani, singur în fața Primăriei, deși este cert de multă vreme că majoritatea covîrșitoare a populației califică drept contrarevoluție, ”întîmplarea” care a urmat puciului militar (al Generalului Gips) din decembrie-cel-negru. Toți ceilalți Revoluționari (cu certificate) s-au reunit la sindrofie, ca în toți ultimii cinci-șase ani, sub drapelul celui mai spurcat grup de dreapta din istoria post-decembristă, și nu i-a interesat reunirea aniversară a Comitetului Popular Revoluționar, deci nu pun niciun preț pe hotărîrea noastră unanimă din 22 decembrie 1989 prin care am adoptat Proclamația ”Pentru Socialism !”; dumnealor au sărbătorit victoria contrarevoluției, deci a peceriștilor anti-comuniști. Aceștia, după cum știți, aveau un profund sentiment de masivă vinovăție proprie și culpabilizare comună și se bucurau lăudîndu-se ce mari inamici au fost ai șefului lor pe care l-au ciuruit cu 700 de gloanțe și în fiecare clipă îl ”cîntau” cu decibelii la maximum, dar nu-i mai ziceau ”mult iubitul și stimatul”, genial conducător, geniul Carpaților, ci, dînd măsura nimicniciei lor supreme, îl ofensau cu mîngîieri cuvenite numai lor: dictatorul, tiranul, despotul, cizmarul, analfabetul... (Nu uitați, docților, victima voastră avea două licențe strălucite, o ascuțită inteligență de țăran, dublată de sensibilitate și umanism din aceeași tulpină). Nici nu și-au svîntat bine ismenele, ascunși după sobă, și au ieșit optimiști urmînd steaua marginalizatului surghiunit, Criminalul-șef Ion Iliescu, pentru a organiza temeinic, distrugerea realizărilor socialiste, de excepțională valoare, apoi nimicirea Statului și a Țării, prin îmbrîncirea în cel mai hidos bloc militar fascist, NATO, precum și în cel mai spurcat imperiu din cîte au existat pe Planetă, Uniunea Europeană, desființătoare de state și popoare, de economii, armate, bănci, culturi, școli și limbi naționale. Acum sîntem ca o oază selenară, cu Țara devenită o amintire ca o epavă eșuată, nemaibucurîndu-se decît puțini Corbi care îi prohodesc sfîrșitul în hîrîiala anglo-saxono-americană, cu proiecte de junglă în care Omul a redevenit entitate primară: meritocrație, s.f.p, anarhie, nihilism, globalizare, unică divinitate supremă, proiectată ca isvor de Teamă pentru toți (din care se exceptează bestiile meritocrate); niciun dram de minte nu mai putem dibui în cavitatea cerebrală a telectualilor... Între timp, cîțiva sclavi analfabeți dintre telectuali îl ponegresc pe Președintele-cel-Mare, Nicolae Ceaușescu, Erou-Martir Național, ”lăudîndu-l” cu cele mai odioase epitete, comparații și metafore, specifice inamicilor cei mari ai Omului și ai Societății Omenești; nu are niciun rost să reținem și ceea ce spun inamicii și autorii arestării, răpirii, sechestrării și asasinării Sfîntului nostru. Oare, cîți dintre colegii, superiorii, subordonații (căci au ajuns colonei și generali, oameni de știință), copiii, părinții, nepoții, rudele celor doi soldați care i-au ferecat în funii pe Președintele țării și Comandant al lor Suprem și pe soția acestuia, înalt demnitar de stat, cîți din categoriile sugerate și alții încă, îi laudă pe cei doi soldați din 22 decembrie și faptele lor ??? Și cîți consideră că fapta lor netrebnică ar fi trebuit îndreptată împotriva celor de la care au primit ordine ?!? Voi continua să mai merg încă doi ani la locul singurei Revoluții... 25 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

vineri, 22 decembrie 2017

A 28-a oară

Astăzi voi fi prezent a 28-a oară la Primăria orașului Curtea de Argeș unde, în 1989, am proclamat înlăturarea peceriștilor din conducerea aparatului de stat, pentru ca, astfel, să ne putem apăra Democrația și Socialismul, pentru care am propus miilor de participanți instituirea Comitetului Popular Revoluționar. Numai două localități –Comuna mea natală (Cicănești, în dimineața zilei de 22 decembrie, la ora 8 și 25 de minute, cînd Președintele Republicii era încă nerăpit și nesechestrat) și acest Oraș (în care locuiesc din 1981) au cunoscut o autentică revoluție victorioasă prin constituirea unui organism de Putere Revoluționară de esență Democrată; în toate celelalte nu a existat decît (și a învins) Contrarevoluția anti-socialistă, anti-populară și anti-națională, sub conducerea criminalului șef, conducător pecerist de prim rang, Ion Iliescu, aceasta după puciul militar deținător al puterii timp de opt ore și jumătate, după care Generalul Gips (poate din ordin străin) l-a vîrît în față pe Criminal cu gașca lui de peceriști odioși. Tot nămolul asfixiant de peceriști, cel mai mare din lume, țopăia de bucurie și fericire, mai ales după 26 decembrie, de la vestea asasinării mișelești a șefului lor, Președinte în funcție legală și legitimă a Republicii, devenit Erou-Martir Național. Eu sînt singurul, din cei 25 de milioane, care am suferit și am plîns, purtînd și doliu pînă în 3 ianuarie 1990; nu cred că au dreptate, dar ei ar putea dovedi contrariul, cei care (vreo doi-trei) susțin în ultimii ani că au plîns la asasinarea Președintelui-cel-Mare. La București, prin trădarea unuia Brateș, sub protecția puciului militar, televiziunea a fost pusă la dispoziția măscăricilor peceriști trădători Caramitru și Dinescu, trecuți la înfăptuirea complotului contrarevoluționar complex, pregătit de zeci de ani, de conducătorul moral, Adrian Păunescu, proiectat politic de pretinsul monarh, nenea Mișu, străin de Neam și de Țară, și marea organizație anti-statală, anti-democrată și anti-națională, BOR. Cu fondurile USA (63 de miliarde de dolari) și conducerea tehnică a CIA, utilizînd forțele militare interne (patru armate, care au apărat, însă, și frontiera) și străine puse la dispoziție de Uniunea Sovietică (80.000 de militari), au învins; beneficiari sînt devalizatorii țării și Marii îmbuibați, față de care putem scanda: BOR și Monarhia devastează Romînia, în timp ce nămolul peceriștilor, după un sfert de veac, fredonează la urechile cadavrului monstruos: ”Trăiască PCR !”. Anti-comuniști (ei nu știu ce înseamnă a fi Comunist), doresc numai să facă parte din organizația de stat PCR, ”partid al întregului popor” (ce inepție !) și, cei mai mulți, confirmînd distrugerea totală a țării, nimicirea populației (cu cinci milioane alugați din țară, baza producției și a viitorului), doresc să revină la conducerea discreționară de tip anti-politic; nici unu nu a venit să candideze la alegeri pe listele Partidului Comuniștilor (înscris legal de 21 de ani !) și, dacă se va repeta gestul lor și al altora și în 2020, nu vom mai avea niciodată șansa de a ne pune numele de candidați sub semnul-cel-mai-drag, Secera-și-Ciocanul, simbol alungat, de către peceriști în magazia cu vechituri a istoriei... Îi rog pe cei care au cartea mea ”Contrarevoluția...” să posteze Proclamația din 22 decembrie 1989. Azi, din nou, la întîlnirea de la Primăria din Curtea de Argeș, ora 15, cum am stabilit în 1990 cu Comitetul Popular Revoluționar, unde nu mai apare, decît uneori, un singur tovarăș; ceilalți benchetuiesc, unii în birourile primăriei, de unde se uită pe fereastră, cu mijiri de zîmbet superior, la ciudatul ”paznic de căteva ore” din fața ei. În primii ani eram invitat înăuntru, la o cafea, un suc în biroul Primarului și unele vorbe de respect și mulțumire. Niciodată Consiliul Local ori cel Județean sau Prefectul nu m-au invitat la vreo ceremonie aniversară, nici la 5 ani, nici la 10 ani, nici la 15 ani, nici la 20 de ani, nici la 25 de ani (deși am fost membru oficial al acestor prime organisme și al celui Național); toate sînt împănate de peceritști, evident anti-comuniști, susținătopri ai celor două imperii, USA și UE, ai Capitalismului, precum și ai blocului militar agresiv, de tip fascist, NATO. Moarte Imperiilor ! Trăiască Statele Independente și Suverane ! Pentru Democrație și Socialism ! 22 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

miercuri, 20 decembrie 2017

Nu sînt nepăsător sau... indolent !

Rețin ca justificată critica unor tovarăși adresată conducerii Partidului Comuniștilor și, în special, mie personal, pentru absența noastră de la mijloacele de comunicare în masă, mai ales de la posturi TV. Și, pentru că mi s-a cerut să răspund în public, iată, m-am conformat. Dar vreau să vă precizez că și întrebarea, retorică, ”De ce sînteți indolent și nepăsător ?” îmi produce satisfacție pentru că ea dă la iveală nu doar nemulțumirea, ci și un interes deosebit al Comuniștilor și al oamenilor muncii în general în sensul de a-i vedea și a-i asculta la TV pe cei care îi reprezintă, îi exprimă și îi apără pe cei mulți. Dar, formulată astfel (cu cele două sinonime), critica adresată nouă nu are temei în realitate, căci noi dorim și sîntem gata să ne prezentăm în orice zi, ba chiar în fiecare zi, la orice post TV sau de radio, dar acestea nu ne cheamă, inclusiv cele care au formal datoria legală (fiind ale statului, asigurate prin buget cu fondurile necesare) să acorde timpi de antenă. Aceste posturi nu ne cheamă pentru că nu are cine le lua de ureche, fiind în primul rînd, datoria Președintelui Republicii, dar el nu a făcut dovada că înțelege care îi este rolul (cel mai important) al funcției de mediere între autorități –constituite prin votul unei minorități, de maximum 37 %, din care cei care hotărăsc sînt pînă în 20 %, adică reprezentanții unei cincimi din populația votantă- și grosul populației anume de patru cincimi, care sînt total nebăgate în seamă, tratate cu nepăsare și indolență, deși ele au organizare politică oficială (peste 130 de partide) ! Fiind total lipsit de reale cunoștințe politice și de simț politic, avînd un comportament nociv, Președintele nu poate să ceară celorlalte autorități de stat (Parlamentul, Guvernul, Avocatului Poporului, conducerea CNA) ca acestea să-și îndeplinească obligațiile legale constituționale față de majoritatea covîrșitoare a populației, care este lăsată, ba chiar împinsă în afara politicii. Dacă ar fi Președinte al Republicii, nu doar girant al funcției, ar lua sau ar propune imediat măsuri ca toate partidele, mai ales cele neparlamentare, să fie invitate periodic la consultări și să aibă asigurate sedii din fondul spațiilor de stat, să li se repartizeze obligatoriu timpi de antenă, gratuit, la toate mijloacele de comunicare în masă ale statului și altele. Iar dv, cititorii, care vreți să vedeți la TV și personalități de stînga –total absenți în cei 28 de ani de la victoria (vremelnică) a Contrarevoluției- ar trebui să vă folosiți de șansele pe care nu le băgați în seamă, precum: să cereți autorităților să respecte legea privind dreptul fundamental la comunicare, să vă înscrieți în Partid, în fiecare județ și în străinătate, să contribuiți pentru organizarea unui ziar propriu, a unui post de radio, a unei televiziuni, să citiți și să scrieți la ziarul electronic ”Pentru Socialism !” și la ziarul internațional ”Comunistul BOLȘEVIC” etc. etc. Cînd veți face fiecare cîte ceva din toate acestea, veți vedea că nu veți mai fi desconsiderați și batjocoriți și, poate, veți înțelege că toate mijloacele de comunicare în masă, nu numai cele de stat, sînt plătite de dv., căci averile fabuloase ale patronilor și salariile nesimțite, cum ziceți, ale unor ifosați care cred că sînt jurnaliști sînt plătite, fără excepție cu bănuții dv. puțini, rezultați din munca prin care plătiți toate produsele, absolut toate, realizate de dv sau de alți oameni ai muncii din alte locuri ale lumii, dar manipulate de exploatatori (între care sînt și cei care conduc toate mijloacele de comunicare în masă). 20 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 17 decembrie 2017

Hopînțolii

Față de circul incredibil de pornografii, minciuni și calomnii la adresa Poporului, săvîrșit de autorități și mijloacele de comunicare în masă, am hotărît să realizez o carte în care să adunăm pe scurt toate șarlataniile Hrubei regale pentru a le cunoaște toți cei care doresc să iasă din mocirla zoaielor pestilențiale. Voi deschide cartea cu pancarta pe care am utilizat-o în urmă cu 25 de ani la poarta mînăstirii din Curtea de Argeș, la sosirea mujustății sale, cu textul: ”Nea Mihai, Nea Mihai,/ Bun venit pe-al nostru plai,/ Însă prea mult să nu stai;/ Te întoarce la Versoa,/ Căci Poporul nu te vrea;/ Mai păstrăm un dram de minte/ Să ne-alegem Președinte !” Și voi încheia cu poezia ”Anti-necrolog” publicată la 16 decembrie 101 e.d. din simpatie pentru consăteanul Radu Curteanu, fiul pretinsului fost Rege. Voi introduce orice materiale științifice sau artistice (de întindere scurtă) care mi se vor trimite pe adresa electronică daciapcn@yahoo.com semnate și însoțite de nume real și datele de identificare ale autorului, necontînd dacă textele vor avea explicații politico-ideologice nereale sau inacceptabile, dacă textele evidențiază vandalizarea Romîniei în perioada 1866-2017, de către camarila poreclită ”regală”. Am primit un text ”Adevărul murdar despre așa-zisa Casă Regală a Romîniei” semnat Dr. Gheorghe Funar, cu date de cercetare foarte exacte; urmează să verific autenticitatea semnăturii. 17 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 16 decembrie 2017

Anti-necrolog

Mișulică Fonfănici Vine iar la noi, aici, În Oraș Voievodal, Poreclit de snobi ”regal”, În cutie-ntins, cuminte, Cu picioarele-nainte, Cum ne place, mă-nțelegi, Să-i primim la noi pe regi, Să-și încheie vis himeric, Îngropați pe... întuneric... Trist, doar Radu, Fiul, iată, N-are cui să zică Tată, Căci monarhu-n mare fală N-a produs nicio scofală... În aceste varii stanțe, Transmitem condoleanțe Lui Radu (la noi în sat), Rege neîncoronat, (Singur fiu de Rege, căci Ceilalți sînt doar niște crăci, Lăstărite din ne-rege Prin vicii de om betege), C-a dorit o viață-ntreagă Pe tatăl real să-l vadă, Care și-acum stă ascuns În cosciugul nepătruns; Rămîi cu setea nestinsă, Radule, cu mîna-ntinsă, Fără ca să-i simți fiorul, El necunoscîndu-ți Dorul... Cum nu și-a știut nici Glia Păstorită, Romînia, Niciunul din neamul tern De străini hohențolern... 16 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

joi, 14 decembrie 2017

Cu Radu Curteanu, Fiul Regelui

M-am reîntîlnit acasă la dumnealui cu ”consăteanul” Radu Curteanu (avem amîndoi în acte localitatea de naștere Oești) supranumit, în comună și în jur, Regele, pentru simplul motiv că este fiul (singurul) al celui care a fost Rege al Romîniei și care, decedat de curînd, nu are niciun alt copil din timpul cît a îndeplinit funcția de șef al statului. Cel dintîi fiu, Nicolae-Vasile, a fost născut în 1939, cînd Nenea Mihai nu era Rege, iar ceilalți copii sînt născuți în familia unor cetățeni obișnuiți, ne-rege și ne-regină, ba Nea Mihai nu mai avea nici cetățenia romînă. Născut la 14 noiembrie 1944, Radu apare identic în întreaga prezență, cu tatăl său, dar, evident, mai tînăr cu 23 de ani, este fiul Aureliei Bădiță, căsătorită cu cel care i-a dat numele de familie lui Radu (care i-a zis totdeauna ”tată”, căci acela natural, biologic, nici măcar acum, la bătrînețe, nu a vrut să audă de urmașul său; năravuri firești la regi...) A încercat să ia legătura cu tatăl său, după revenirea acestuia în țară, dar a fost refuzat. Ca foarte mulți alții, l-am îndemnat să participe la ceremonia înmormîntării tatălui, dar nu vrea să fie prezent, căci tată-său l-a refuzat și l-a lăsat cu mîna întinsă... 13 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 12 decembrie 2017

Prietenie ?

Stimați tovarăși, De zeci de ani, toți care scrieți aici, dv. personal, precum și firma care vă prezintă utilizați substantivul/ adjectivul și verbul din aceeași familie, ”prieten” privind pe cei cu care corespondați, deci sînteți cunoscuți, cunoștințe, corespondenți, colegi, colaboratori, tovarăși, iar căte o pereche dintr-o sută-două, după mai mulți ani, deveniți prieteni, unii chiar iubiți, logondici, soți... Firma însăși, în necunoașterea și nerespectarea proprietății cuvintelor (posibili să nu fie și Daci/ Romîni pe acolo !) sau, poate, din dispreț pentru termen și relația corespunzătoare, urmărește să demonetizeze, să devalorizeze acest cuvînt superb... Și o face cu succese pline de ”succesuri”, căci aproape zilnic citim ce insulte, calomnii, vorbe pestilențiale sau din cîmpul semantic al sexului pornografic își aruncă ”prietenii” deveniți, fără vină, deoarece au opinii diferite, adversari, inamici dușmani de moarte... Ce vreți în realitate aceia care vreți să fim... prieteni ?!? Eu am deja doi prieteni și, consider eu, un om nu are loc, în același timp și în același spațiu, de mai mulți; se poate adăuga o... prietenă, aici am un loc liber... Eu scriu în internet, în mai multe locuri, cu total respect pentru cunoscuți și necunoscuți, pentru adversari și tovarăși, la fel pentru inamici și dușmani de moarte (aceștia sînt peceriștii care în cei 28 de ani nu au făcut ”mea culpa”, toți cei 3.831.000, dar nici măcar cei care zeci și zeci de ani mi-au pus toate piedicile posibile (profesional, cetățenesc, politic, de blocare a publicității -ca jurnalist, scriitor, inițiator de acțiuni culturale etc-), m-au dus de zeci de ori la beci, în zeci de procese și la pușcăria politică, m-au ucis (dar, din fericire pentru mine și din nefericire pentru alte două persoane, acestea au fost cele care, în locul meu, au trecut... Dincolo ca victime ”colaterale”, cum ar zice fasciștii; eu, cel puțin aș fi murit pentru o cauză eroică, numită... banditească, atunci ca și acum, pentru că stăpînesc, nemișcați, întregul spațiu public, de 71 de ani, plini de ifose și noxe, cum ar zice Nocivul despre marele Patriot !). Au scurs 28 de ani de la cumplita victorie (vremelnică) a Contrarevoluției anti-socialiste, anti-democratice, anti-naționale, iar peceriștii roșii-înverziți-multicolori nu mi-au dat nici drepturile de Deținut Politic, nici pe cele de Victimă a represiunii, nu mi-au restituit pămîntul acaparat (ba, mi-au acaparat încă altul, jefuit de bestiile de la primărie, cu concursul generos al organelor de cercetare penală și al in-justiției post-decembriste), nu mi-au dat despăgubiri pentru apartamentul jefuit abuziv (chiar mîine am proces, ultimul, la tribunalul Argeș pentru restituire), nu mi-au restituit pușca și muniția de vînătoare, nu mi-au restituit manuscrisele literare și politice confiscate la percheziții... În 2004, la pensionare, au refuzat să-mi înmîneze o simplă ”Diplomă de Excelență” pentru întreaga activitate didactică, chiar semnată de către Ministru și transmisă la Inspectoratul școlar (unde fusesem după decembrie-cel-negru inspector școlar și Consilier juridic), ”tovarășii” tîlharăși” fiind furioș, mai ales Unii dintre ei, sau toți la un loc pentru că diploma era prima acordată de Ministru și avînd amintirea înnegurată că nu am putut fi ”murit” atunci, în septembrie 1974, la inaugurarea Transfăgărășanului... Scuze pentru dimensiunea ”răspunsului”, dar am observat pe mulți între cei care fac lista de ”prieteni” că sînt între cei care mi-au provocat această nesuferită dimensiune. Pentru cei care vreți să fim tovarăși, am creat Partidul Comuniștilor (pe baza unui embrion, evident ilegal, din 1977) și vă aștept, în interesul exclusiv al dv., ca să fiți Consilieri, Primari, președinți C.J. Deputați, Senatori și, cel mai bun dintre Comuniști, să-l ducem în postul de Președinte, în locul dezonorat de dezonoranții post-decembriști. Există o singură barieră: nu-i primim pe Burghezi, pe Moșieri, pe Bancheri (și pe slugile cele mari ale lor). Poftiți, nu zăboviți; sfîrșitul Neamului Dac, ci nu numai al Statului, al Țării și al Poporului, sînt concepute și este inițiată punerea în aplicare. Cu cele mai bune urări de sănătate și împliniri pentru dv, familiile dv și tovarăși ! 12 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu tel.: 0745.056752

duminică, 10 decembrie 2017

Comunistul BOLȘEVIC

Caut colaboratori, Comuniști Romîni sau ne-Romîni, pentru traducerea în limbi de circulație mondială (Rusă, Franceză, Spaniolă) și difuzarea ziarului ”Comunistul BOLȘEVIC”. 10 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu, tel. 0745.056752, daciapcn@yahoo.com Anul I Nr. 1 7 Noiembrie... Vezi mai mult

Război Romîn-Romîn ?

Război Romîn-Romîn ? Zi și noapte, Clevetitorii din infinitele televiziuni, ca și din presa scrisă, dacă poate fi numită presă, toate ale Dreptei anti-democrate și anti-naționale –inclusiv cele ”de stat”, care ar trebui să fie cum este Poporul, de Stînga- emit această calomnie impardonabilă cu trimitere la Circul parlamentar sau la prăbușirea în Strada ucigașă. Incapabili să priceapă că ei reprezintă cel mult două-trei procente din cei 25 de milioane, se împopoțonează numindu-și nimicnicia cum că ar fi... Poporul ! Ar trebui să afle Cleveticii că Poporul Dac (poreclit Romîn) nu se află în război cu sine, fiind echilibrat și stabil, nestricabil și imbatabil de la începuturi, nemișcat din Vatra Dacică în care a apărut, deși el a constituit baza formării multor popoare și state din Europa și nu numai, dar noi am nimicit pe toți Barb arii care ne-au călcat; apoi noi am dat omenirii prima Limbă (pe care, din păcate și din vina Hămăitorilor, o numim cu porecle) precum și prima scriere; Clăbucitorii nu știu că, de la Atlantic și pînă la Himalaia există aproape 200 de milioane de vorbitori ai Limbii Dace, construită în diferite variante pe tulpina comună (vedeți, de pildă, studiile dr-lui Iosif Lucian Cueșdean). Savanți ne-Daci (ne-Romîni) din întreaga lume confirmă primatul nostru mondial, statornicia și verticalitatea, respectul nostru pentru alții, dar Lălăitorii nu văd și nu-i foarfecă decît pe... gunoieri și aceasta pentru că grupul minuscul, lipsit de orice demnitate și atașament patriotic și democratic, prin uneltiri, abuzuri și violențe, ne-a pus pe grumaz pe cei mai calificați dintre Calomniatori, întru scopul (străvechi și unic pentru toți Barbarii) de a ne extermina. Dar apa tulbure și toxică sfîrșește prin a se pulveriza prin izbirile de granitul Stîncii care sîntem noi, Dacii; nu se aplică dictonul latin ”gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo”, ci inversul lui... Siguri în dăinuirea noastră și în evoluția fără vicii, acumulăm în timp îndelungat efectele prestațiilor potrivnice și dăm replici în răstimpuri largi, dar, nu uitați, existăm în Vatra în care am apărut de peste 30-40 de milenii, iar cei care zornăie vorbe (și nu numai) despre absența noastră de pe aici, unde ei și-au înfipt pe alocuri pintenii, nu fac altceva decît își etalează violențele și propriul spulber. Am depistat din 22 decembrie-cel-negru, de la ora 12, la două ore de la producerea puciului militar, că va veni peste noi Tornada devastării și vandalizării, dar, în ciuda unor bănuieli justificate, nu puteam concepe că întreg Nămolul de peceritști –cea mai mare organizație anti-comunistă din lume- se va lepăda de culoarea mincinoasă și va trece in corpore în slujba Asupritorilor Poporului Dac, a Exploatatorilor interni și externi, a Înrobitorilor neuro-psihici, acțiune complexă care chiar pune în pericol, pentru prima dată, în favoarea inamicilor noștri, existența Poporului și a Neamului Dac (Statul fiind deja o treanță în mîna globalizanților). Chiar în aceste zile, nemaivorbind de slugărnicia mijloacelor de comunicare în masă, parlamentul țării vrea să-l omagieze pe Nea Mihai de Hopînțol și să instituie prin lege aberațiile instituționale ale familionului străin, aceasta în condițiile în care Decedatul nu a fost în realitate nici Rege și, parțial, nici Om. Rege nu a fost pentru că prima dată era copil, iar a doua oară a mimat -și doar o scurtă vreme- rolul de șef al statului. Om cu greu putem zice că a fost, deși constatăm că și-a întemeiat o familie, are, în familie, mai mulți copii de care s-a preocupat, muncind, după cîte aflăm, ca un om obișnuit, dar nenea Mihai și-a îndepărtat pe cei doi fii, născuți anterior; despre Nicolae-Vasile se afirmă că i-a fost respinsă filiația de către justiție și, văzîndu-i chipul, se pare că instanța ar fi nimerit adevărul (greu se întîmplă asta !). Dar Radu, Radu Curteanu de la Oești, cel născut cînd Scelența Sa se-nfigura ca Rege, este leit taică-său... Cercetați-l, ”jurnaliștilor”, apoi spuneți adevărul, nu mai bălăciți în minciuni; căci Poporul cunoaște și stăpînește și această temă și nu face război cu Bălăcitorii, ei doar între ei duc zi și noapte un ”război” de circ, pentru a stoarce bînuții de la buget, iar bugetul –economiștii și finanțatorii nu pricep aceasta !- se alimentează de către acea mare majoritate a Poporului prin taxe, impozite și, mai ales, prețuri. Cînd nu va mai putea plăti, atunci să vedeți Război... 8 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 5 decembrie 2017

N-am avut Rege, n-avem nici... Regină !

N-a apărut bine știrea despre decesul fostul Rege, că s-au și ivit vorbe deocheate cum că am avea o regină... Cît despre Mihai, ne este clar că nu a fost de adevărat Rege niciodată; prima oară era un copil, iar Poporul Dac nu avea exercițiul de a preda copiilor conducerea statului, aceasta fiind obținută în cvasitotalitatea cazurilor prin votul Sfatului Țării sau prin sabie, iar crîmpeiul început în 1866 și finalizat în 1947 a fost o găselniță criminală a inamicilor Poporului speriați de reformele de important și real progres înfăptuite de Marele Domn al Unirii, Alexandru Ioan Cuza... A doua oară, Mihai a fost un simplu figurant, chiar dacă, la un moment dat, a făcut un gest remarcabil prin care a pus capăt colaborării armatei noastre cu cea germană agresoare, ceea ce i-a adus o recompensă fulminantă din partea conducătorului Uniunii Sovietice, I.V. Stalin. La nici un an însă, a intrat într-o prostească grevă funcțională, ieșind, practic, prin proprie voință din istoria țării. Ca urmare, abdicarea din 30 Decembrie 1947 și instituirea Republicii Populare au fost actele care au consfințit realitatea istorică. Notez în plus că gestul de la 23 August 1944 nu este drept a fi apreciat ca trădare din partea Regelui, ci tocmai o măsură dictată de interesele majore ale Patriei, prin aceasta realizîndu-se scurtarea războiului și, desigur, cruțarea multor zeci de mii de victime și, în plus, reîntregirea de la Nord-Vestul țării. Nu găsesc nimic pozitiv de reținut, legat de funcția de șef de stat pe care a deținut-o defunctul Mihai, în afara gestului menționat din 23 August 1944. Ca om și familist, se poate reține preocuparea de a-și forma o familie și de a-și crește copiii (din familie) într-un spirit normal, cu afecțiune pentru Patria din amintirile tatălui (după cum ei afirmă). Dar nu poate trece nimeni cu vederea atitudinea de tată incalificabil în raport de nașterea unui fiu al său,altul decît Nicolae-Vasile, pe cînd era formal Rege, de care nu a vrut să știe niciodată, respins cu dispreț... regal, lăsat să crească în condiții grele și dificile de mama sa de la Oești (comuna Corbeni, județul Argeș). Cu un fizic absolut identic, inclusiv înălțime, cu o statură și prezență asemănătoare, de copie exactă, părînd doar mai tînăr (o diferență de 25 de ani !), fiul fostului Rege s-a format în satul natal, a fost angajat ca muncitor forestier la Curtea de Argeș, este acum pensionar, are familie, a vrut să se întîlnească și i-a scris lui Mihai, dar acesta n-a avut dramul de înțelepciune Dacică și lumină paternă, spre a-i strălumina, măcar pentru o clipă, fața îndurerată a copilului care n-a putut spune nimănui miraculosul cuvînt-reazem ”tată”... Nu mai adaug că Țața Ioana, colega de joacă în curtea Palatului de la mănăstirea Curtea de Argeș, a copilului Mihai (era la o diferență de vîrstă de un an) l-a felicitat de ziua d-lui în urmă cu cîțiva ani și așteptînd în zadar să primească un răspuns, nu-și ierta gîndul nespus decît mie că, poate, Scelența Sa o va invita la masă, cum se întîmpla cînd, copil fiind, nu avea ifose... De unde găsesc unii –e-adevărat puțini- fluvii tulburi de laude pentru acea persoană, cu meritul real doar că a trăit 96 de ani ?!? În respect pentru insul din specia noastră care a trecut Dincolo, nu-i pot purta altă amintire decît complexul trăirilor noastre de Păduchi, Rîie, Picioare desculțe, Foame generalizată, în timpul Regatului fudul, precum și imaginea fiului respins, act impardonabil chiar și pentru ultimul țăran amărît... 5 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Lămurire

Mulți îmi scrieți (aici sau în alte locuri), telefonați ori spuneți direct mie sau prin cunoscuți că sînteți comuniști și să contăm pe dv. Vă înțeleg că faceți aceasta dintr-o suferință ori neîmplinire personală și ați vrea să vă cuprindă efectele de protecție ale solidarității, ceea ce este un bun (prim) pas... Să știți că este Comunist numai cel care conștientizează o poziție activă, altruistă, a fiecăruia în modul organizat politic al clasei sociale de care aparține, căci nimic nu se realizează corect și trainic pentru sine decît în cadrul succeselor comune, după formula străveche a folclorului ”unul pentru toți și toți pentru unul”. Eu nu public articolele pentru a primi mesaje tip ”îmi place” (știu că sînteți cam 90 % din populația țării cărora vă place ceea ce scriu, inclusiv unii peceriști), ci pentru a ști că existăm ca Partid organizat și, astfel, imediat să vă puteți înscrie pentru ca, în solidaritate de clasă, împreună, să ne putem reprezenta, exprima și apăra interesele de clasă (în care se cuprind cele personale); altfel, eu rămîn singur cu un drapel și o ștampilă, fără să pot candida pentru cele 588 de locuri în parlament și pentru altele 60.000 de Consilieri, Primari, Președinți CJ, continuînd să scriu, iar dv. să spuneți că vă place în timp ce vă duceți să-i votați ori să-i bălăcăriți pe Burghezi, Moșieri, Bancheri și să-i instalați în fotolii pe infractorii care îi reprezintă cu pricepere, talent și... vorbe goale. Totul rămîne neschimbat, în sensul continuării prăbușirii noastre totale... Iar cînd noi, cei maturi, vom dispărea (cum dorește, de grabă, tînăra aceea din Diaspora, ca și alți tineri, ba chiar și un Primar !), nu veți mai avea ce citi ca să vă placă; va fi vai-și-amar cînd veți începe, în gol, lupta pentru revenire... Așa că, reflectați, noi vă așteptăm pentru a vă da cheile izbînzii. 5 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

vineri, 1 decembrie 2017

La Mulți Ani, Dacilor !

Ca președinte de Partid politic înregistrat oficial, reprezentînd, exprimînd și apărînd interesele claselor sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea, precum și ale întregului Popor Dac (poreclit Romîn) din punct de vedere național, am onoarea să să transmit o vibrantă urare, așa ca în poezia poetului Comunist Nicolae Labiș, tuturor Dacilor, cu prilejul Zilei Naționale a Patriei, 1 Decembrie – La Mulți Ani ! Vă urez să aveți sănătate și cît mai multe împliniri ! În primul rînd să rezistați eroic, în ciuda vremilor grele prin care trecem, împinși de acțiunile trădătoare criminale din 22 decembrie-cel-negru înfăptuite de către ciocoimea peceristă și acceptate criminal de toți peceriștii, începînd cu puciul militar și continuînd cu asasinarea propriilor (dar și ai Poporului și ai Patriei) conducători patrioți, exterminarea Partidului clasei muncitoare, nimicirea economiei naționale, băltăcirea în iazul spurcat cu isme nocive al imperiilor fasciste USA și UE, aplicarea unui program complex de genocid, țintind –după toate aparențele și rezultatele din cei 28 de ani- la abandonarea Limbii Naționale (Limba Dacă), desființarea statului, ponegrirea totală și compromiterea Poporului și chiar a Neamului Dac... Adresez urările mele tuturor cetățenilor Romîniei, indiferent de poziția lor politică și ideologică, precum și de rădăcinile etnice, chiar necunoscute ori negate, cum este cazul, mai ales, al Dacilor din jurul Romîniei -și al cîtorva sute din interior- care sînt de alte expresii lingvistice (impuse prin Asuprire, Exploatare și Robie) și își declară amarul spunînd că nu (mai) sînt Daci, aceasta pentru că i-au deznaționalizat inamici cotropitori veniți din depărtatele puste străine și, după ce s-au încuibărit ieri-alaltăieri pe pămîntul nostru, au nesimțirea să strige că ei, ci nu noi, sînt ai acestui pămînt.... Urările de bine și respect le am pentru toți, inclusiv pentru adversari politici, precum și pentru inamicii din monolitul PCR de 3.831.000 de cetățeni care, din nefericire pentru Poporul Dac, nu s-au ridicat la nivelul de demnitate și patriotism cum jurau cu roșu pe carnetele multicolore din inimile lor largi și sparte; știu că suferă conștienți de ipocrizia grosieră, dar mai ales de dorul Fotoliilor, și de aceea s-au gîndit să-și refacă, după 26 de ani, partidul care ne era -urgent, suprem, vital- necesar cel mai tîrziu în 22 decembrie-cel-negru, la ora 10 cînd s-a declanșat puciul militar al Generalului Gips... Le așteptăm măcar 3.831.000 de autocritici... Doresc să-mi exprim încrederea că nu vom lăsa să ne treacă, intrînd în neant, generația matură fără să ne (re)organizăm Partidul Comuniștilor și, astfel, să ne putem reveni din Cutremurul devastator de acum 28 de ani; organizați, noi vom putea să blocăm trimiterea tinerilor, ca mercenari, în slujba imperiilor fasciste să nimicească țări și popoare, altădată prietene; vom putea să înlăturăm de pe pămîntul Patriei orice cizmă străină; să spunem acelui ”departament de stat” care se încurcă prin treburile noastre, bune-rele, să se ocupe de proprieul stat și teritoriu, unde există cele mai grave probleme ale propriilor cetățeni; să nu admitem alungarea din Patrie nici măcar a unei persoane, ca și intrarea la noi a străinilor; fiecare să stea în țara lui – să se bucure ori să sufere împreună cu propriul popor... Daci de pretutindeni, pentru toți și pentru fiecare: La Mulți Ani ! 1 Decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu