Toate demonstraţiile "sindicale" post-decembriste nu au avut decît rezultate negative pentru Muncitori, Ţărani şi alţi Oameni ai Muncii. Acesta fiind efectul, putem uşor dezvălui cauzele (cunoscute de altfel de Muncitorime).
Aşa-numitele sindicate nu sînt, în realitate, ceea ce se cheamă, ci comandouri guvernamentale anti-sindicale, iniţiate special de către guvernarea Contrarevoluţionară, pentru ca prin ele să se blocheze adevărata organizare politică şi de sindicat a Muncitorilor (şi, în general, a oamenilor muncii).
Simplu de observat de oricine: şefi "imbatabili" ai acestor "sindicate", fie că se declarau simpatizanţi ai Dreptei, fie ai Stîngii, au fost impuşi acolo pentru a-şi face popularitate spre a fi apoi împinşi în locuri de conducere în Partid şi Guvern, necontînd din ce gaşcă făceau parte, căci, de fapt, toate erau... peceriste, de dreapta.
Muncitorii şi Ţăranii ştiu şi-mi pot şopti nume de maximă rezonanţă, pentru confirmarea acestui adevăr de neclintit, precum, Ciorbă, Mitrea...
Jocul se prefigurează şi acum: unele găşti politice, care vor să le înlocuiască pe cele din Administraţie, au sunat alarma la comandourile lor, spre a arăta din stradă adversarilor cît de mare este numărul de adepţi ai organizatorilor, spre a-i zdruncina pe cei din găştile care guvernează, în scopul de a le ceda maşinăria Exploatării, a Asupririi naţionale şi a Robiei religioase. Dar mişcarea sindicală este esenţialmente politică: ea trebuie să apere drepturile oamenilor muncii, iar aceasta este esenţa politicii partidului (partidelor) democrate (comuniste), ci nu burghezo-moşiereşti ! Uitaţi-vă, Muncitori şi Ţărani, la graşii care conduc "sindicatele" !.
Politica, însă, nu se face în stradă; aceasta tulbură, destabilizează, degradează, demoralizează, instigă la dezordine, produce suferinţe şi alte consecinţe posibil mai grave.
De ce să facem aceasta cînd am ajuns o găoace în care Imperiul (şi alţii) îşi deversează dejecţiile, cerîndu-ne să-i aplaudăm şi să spunem că sîntem mici şi săraci, ei fiind cei care ne-au făcut cerşetori, sclavi şi robi ai altora ?
Hai să ne folosim energia şi bruma de mijloace, tot mai puţine şi mai greu obţinute, pentru organizare politică ! Să ne facem în fiecare localitate organizaţie de partid democrat (comunist), să ne unim în organizaţii judeţene, să ne dezvoltăm partidul la nivel naţional şi atunci, sub călăuza cea dreaptă, clară şi fermă, la primele votări -care astfel ar deveni alegeri- spulbera-vom toate găştile peceriste anti-democrate, iar Sindicatul va şti ce şi cum să ceară sub direcţionarea ideologică a Partidului revoluţionar propriu.
Aşadar, NU - străzii, care vă va aduce doar umilinţe şi felurite multe suferinţe, ci DA - ORGANIZĂRII POLITICE !
Partidul Comuniştilor stă la dispoziţia Muncitorilor şi Ţăranilor; aceste două clase sociale, fundamentale pentru societatea noastră, trebuie să fie, împreună, în acelaşi partid. Am creat Partidul în acest scop; folosiţi-l !
"Sculaţi, nu-i nicio mîntuire/ În regi, ciocoi şi dumnezei;/ Unire, muncitori, unire/ Şi lumea va scăpa de ei !"
Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte Capitalismului !
Trăiască Socialismul !
16 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Un comentariu:
Ciudat rau. Cum adica? In nadejdea venirii la putere a partidului ciomunistilor muncitorii sa stea ca mainile in san? Pai exact asta vrea basescu si portocalii...
Trimiteți un comentariu