marți, 30 august 2011

Limba noastră


Se dedică eternei iubiri dacice, Basarabia, precum şi Maestrului Ion Druţă, Înaintemergătorul


Limba e iconostasul
Unde iconim eroi,
Aducînd, din neguri, glasul
Dacilor străbuni spre noi.

Dulce limbă între cele
Ale globului bătrîn,
Eşti icoana ţării mele
Şi a neamului prea bun.

Căci te-au vrut bijuterie
Înţelepţii Daci (şi bunii),
Limba leagăn să ne fie
Pînă la sfîrşitul lumii...

Limba ni-i suflarea sfîntă,
Trup pătruns de duh divin,
E regina ce ne-ncîntă,
Chiar şi în veşmînt străin,

Curcubeu pe bolta-albastră,
Plin de farmec şi mistere,
Catedrala scumpă-a noastră,
Fagur nepătruns de miere.

Scut şi platoşă ori lance,
Nobil sceptru princiar,
Limba -i urna-n care zace
Dorul nostru milenar,

E pecetea-n dungi stelare:
Nistrul, Dunărea şi Tisa,
Cu Carpaţi şi Marea Mare,
Precum Mircea-Vodă zis-a.

Monument din cremeni, Graiul
Vremi cumplite le înfruntă,
Dăltuind în el şi traiul
Şi Petrecerea cea cruntă.

Limba este apa vie
A izvorului străbun,
Ea-i eterna-mpărăţie
A poporului stăpîn,

E balsamul ce renaşte
Pururi Doina şi Iubirea
Din ţărîna ţării, moaşte,
Un miracol: dăinuirea.

Limba -i magica unealtă
Sondînd sufletul şi lanul,
Ca o soră înţeleaptă
Cu Măria Sa, Ţăranul.

E Altarul Naţiunii,
Unde-oficiază ales, cu
Harul Geniului şi-al Mumii,
Chiar Maestrul - Eminescu.

Simfonie ori furtună,
Imn sau bocet ancestral,
Este fulgerul ce-adună
Şi desparte val cu val,

E blazonul nemuririi,
Aurul sonor al vetrei,
Puls sangvin al Infinirii
În tăria sacră-a pietrei.

Cînt de pasăre măiastră,
Dinspre secoli şi milenii,
E menit să dăinuiască
Peste asprul curs al vremii.

Limba e iconostraiul
Unde ne zidim Lumina,
De cînd ne încearcă graiul,
Pînă ne cuprinde Tina ...

Astru luminînd în zare
Cugetul şi glia castă,
Primenita Casă Mare -
Limba este Viaţa noastră !
8 februarie 1989


N.B.
Pentru Ziua Limbii tuturor Dacilor - 31 august
Gheorghe UNGUREANU
30 august 95

vineri, 26 august 2011

Da, sînt scriitor comunist !



Unii tovarăși și-au exprimat uimirea, alții bucuria, dar sînt și dintre cei care au contestat afirmația scriitorului Marin Ioniță (din ziarul ”Curierul zilei” din 6 august 2011) potrivit căreia, sub titlul Un comunist – cavaler rătăcit în anii tranziției, ”Gheorghe Ungureanu este singurul scriitor comunist din Romînia”.
Cunoscîndu-mi diferite aspecte din viața personală și din lupta politică de circa 45 de ani, dusă împotriva ciocoilor peceriști, scriitorul Marin Ioniță a putut să-și întemeieze constatarea, atît pe conținutul tematico-ideologic al romanului ”Amfiteatrul Trei”, pe care l-am publicat de curînd în Editura ”Arefeana” a poetului Ion C. Ștefan -și la care se referă expres articolul citat- cît și pe informații și cunoștințe directe, pe care le-a utilizat –cu simpatie, sinceritate și talent- și în texte anterioare.
Las la o parte că nu sînt un ”cavaler rătăcit în anii tranziției”, ci un luptător comunist conștient, consecvent, vertical și devotat Cauzei Socialismului, fiind dintotdeauna, de cînd mi-am conștientizat atitudinea poltică (momentul iluminării fiind anul 1955 cînd am intrat în UTM) aspirant al luptei pentru Libertate, sub toate cele trei aspecte (Dezrobire religioasă, Eliberare socială și Neatîrnare națională), susținător al cunoașterii și aplicării Doctrinei Comuniste, în scopul instaurării Puterii Democrate.
Iată, acestea toate înseamnă a fi comunist. Iar scriitor comunist este cel care scrie opere literare și științifice în care conținutul tematico-ideologic îl constituie aceste idei, prezentate din poziția și interesul maselor populare. Cunoscutul scriitor Marin Ioniță a constatat în toate cărțile mele existența acestor caracteristici, motiv pentru care a înțeles și a scris, simplu și clar, neechivoc, expresiv șI ferm, că sînt scriitor comunist.
De ce sînt singurul scriitor comunist ? Pentru că toți ceilalți, care se declarau, pînă la 22 decembrie, comuniști și scriitori comuniști, sînt, fără nicio excepție, anti-comuniști, adică iubitori sau simpatizanți ai Robiei religiose, ai Exploatării sociale, ai Asupririi naționale; ei susțin înlăturarea oamenilor muncii din propriile proprietăți (fabrici și uzine, IAS, CAP, cooperative de producție, de consum, meșteșugărești) de către uzurpatorii burghezi și moșieri, îmbrîncirea țării în imperiul european și în blocul militar agresiv, de tip fascist, NATO, desființarea statului național. Imbecilizați și imbecilizanți, scriitorii peceriști care pînă în 22 decembrie ne-au terorizat cu fraze goale, fac acum apologia Răului absolut și universal, venit peste noi dinspre Capitalism și Imperialism, toți, fără excepție, fiind anti-comuniști: astfel, realismul socialist mai.există numai prin scrisul meu.
Folosesc prilejul și menționez că omagiul suprem pe care mi l-a adus scriitorul Marin Ioniță nu este singular; o altă mare personalitate, criticul și istoricul literar George Gibescu a afirmat într-un medalion literar publicat în aprilie 2011 (în ziarul ”Argeșul” din Pitești) că, prin scrisul meu (se referea la poezie și în special la volumul ”Medalia de Jar”), eu sînt, ca scriitor, exponentul literaturii proletare și, în general, al culturii proletare.
Mulțumesc pentru aceste supreme elogii !
Gheorghe Ungureanu
25 august 95

miercuri, 10 august 2011

Londra = Jarul de sub liniștea poleită


Au mai fost scăpări de lavă în încețoșata Londră, dar acum, indiferent de pretest, a izbucnit chiar Vulcanul care a deversat în jur stropi periculoși de puroi adunat de secole în catacombele feudalo-sclavagiste din anchilozata bază a unuia dintre cele mai mari imperii ale lumii.
Edificiu prost deghizat al extremismului, terorismului și, mai ales, al fascismului imperialist –care și-a atins apogeul sub tandemul Bușiblerilor, cîrdășia barbară dintre conducătorii USA și Anglia, Buș și Bler- imperiul britanic a acumulat, în timp, sub poleiala de sclipici, mai toate contradicțiile apărute în lume, aici reacționînd, prin simpatie, multe din ”bombele” pregătite și făcute să explodeze, chiar în acest an, în diferite țări din Africa și Orientul Mijlociu.
Lipsa oricărui element de democrație autentică precum și tactica șantajistă a perfidului Albion, de a fi ”permisibil” față de străinii primiți și dresați apoi ca adversari politici ai guvernelor democrate au făcut posibilă o lărgire progresivă a bazei de nemulțumiri, ceea ce a acumulat tensiuni, din ce în ce mai mari, transformate, pe negîndite, în vîlvătăi inspirate de propriile pîrjoluri guvernamentale, făcute să joace peste liniștea, bogățiile și pacea țărilor care nu au acceptat de bună voie să redevină colonii...
Tinerii insurgenți –care se ansamblează și se autodirijează spontan- mai au nevoie de puțin ca să-și organizeze o structură politică și apoi, cu spiritul lor de sacrificiu și cu tehnica preluată de la guvernanți, să pună în real pericol existența statului feudal despotic, intrat de multă vreme în putrefacție.
10 august 95
Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 9 august 2011

Boscorodeala guvernului anti-național

De puțină vreme ne-a vizitat o gașcă de amploiați ai F.M.I. (Formula Masacrării Independenței) care, stînd verticali, impenetrabili și imperturbabili, au dat ordine servitorilor lor din guvernul Romîniei, aceștia ascultînd încovoiați, sfioși și supuși supuși, așa cum Poporul nostru Dac nu a acceptat niciodată, reușind să-și păstreze, consecvent, verticalitatea.
Culmea nimicniciei, ca expresie a stării de robie -care caracterizează guvernarea post-decembristă, de esență anti-națională- ne-a fost imediat arătată în public, prin transmiterea în direct a întîlnirii guvernului marionetă cu gașca trimisă de stăpînii imperialiști, noi avînd astfel prilejul să fim martorii maximei trădări naționale: abandonarea limbii naționale și exprimarea oficială de către guvernul țării într-o hîrîială străină !
Prim-ministrul însuși boscorodea, fără jenă, ba chiar cu mîndrie, în acea hîrîială străină, în prezența miniștrilor săi, iar pentru propriul popor nici măcar nu se traducea boscorodeala respectivă, în limba națională...
Momentul semnalat este încă o dovadă certă că Romînia nu mai este un stat suveran, ci o simplă componentă a unui imperiu sălbatic.
Oare, din spirit de economie, Prim-ministrul nu poate angaja un traducător spre a discuta cu străinii, poftiți ori nepoftiți ? Sau îi face mare plăcere să se manifeste în pielea de Rob cuminte și ascultător ?!?
Se impune să reamintim uzanța internațională ca orice oficial al unui stat, mai ales de la cel mai înalt nivel, are elementara datorie patriotică să exprime atitudinea statului său exclusiv în limba națională.
Mai avem stat național, mai există limbă națională ?
Votanții ar trebui să reflecteze.
9 august 95
Prof. Gheorghe Ungureanu

luni, 1 august 2011

Pe cine ajută dumnezeu ?

Răspund tovarășului profesor Tănase BĂRUȚĂ din orașul Ștei, județul Bihor, care, îngrijorat de situația tot mai grea a oamenilor muncii, mai ales a bătrînilor și a tinerilor, mă întreabă De ce nu ne-ajută dumnezeu să scăpăm de infractorii care ne distrug țara ?!?
Tovarășe Băruță, așa cum puneți întrebarea, înțeleg că ați uitat tot ce v-ați însușit la școala primară și la gimnaziu, apoi la învățămîntul politico-ideologic, precum și în cadrul organizației PCR din care făceați parte, pe vremea cînd peceriștii își ziceau ... comuniști !
Un personaj cu nume de dumnezeu ori zeu, în diferite limbi ale Pămîntului, a fost inventat și apoi construit în zeci, sute și mii de variante, în toate comunitățile umane, avînd la bază două categorii de cauze, cu o explicație comună: sărăcia – cea în cunoaștere și cea materială.
Pe cînd societatea nu era împărțită în clase sociale, dumnezeul era o entitate cu rol explicativ, mai ales auto-explicativ și, din această postură, el nu făcea niciun rău, nefiind manevrat de pungași, dar, după apariția claselor sociale și a comunităților înarmate (care puteau năvăli peste altele), dumnezeii au devenit arme în mîna exploatatorilor și a asupritorilor, el funcționînd ca instrument de înfricoșare a supușilor și de pedepsire a neascultătorilor, a celor care tînjeau după libertate.
Cu această imagine hidoasă, ne-a sosit dumnezeul în epoca noastră și el face ravagii în țările cu regimuri politice ecleziastice (cum este cazul Romîniei de după 22 decembrie 73 /1989).
Sînt popoare care și-au creat zei și dumnezei cu care se joacă, pe care nu i-au făcut stîpîni ai oamenilor, ci se distrează cu ei ca și cum ar fi păpuși, inventînd frumoase frumoase povești și legende; cel mai elocvent și mai semnificativ exemplu este al grecilor cu păpușile lor din Olimp, așa cum a cunoscut și Poporul Dac în urmă cu 2.000–30.000 de ani, pe cînd era liber, necontaminat de ciuma religiilor evreiești.
Cel mai spurcat dumnezeu din tot ce se cunoaște pe planetă este cel evreiesc, inventat special pentru a susține ambiția neroadă de dominare a lumii (prin teza despre o turmă și un păstor) și prin lichidarea libertății omului în cadrul comunității (prin preceptul supunerii către stăpînire, ”căci de domnul este lăsată”.
Acest dumnezeu, cu întreaga lui faună de năzbîtitori –care sînt porecliți sfinți- este instrumentul dominării poporului nostru după 22 decembrie, adică de 22 de ani, de cînd, așa cum singur spuneți, la noi în țară se petrec numai lucruri rele și își fac de cap infractorii...
Chiar acesta este răspunsul pe care, de fapt, vi-l ... restitui: infractorii, ei sînt cei care beneficiază de sprijinul dumnezeului evreiesc (în cazul majorității robilor din comunitatea noastră), manevrat de ceea ce se cheamă, aberant, BOR. Misiunea lui –pe care și-o îndeplinește cu sîrg și pricepere- este să-i ajute pe infractorii din interior spre a-și menține dominația asupra robilor sociali și pe cei din imperiu pentru a ne ține înjugați la plugurile și carele lor...
Așadar, cei care îl invocă pe dumnezeu în ajutorul celor săraci și năpăstuiți sînt, fără îndoială, robi sau oligofreni; dumnezeu este kalașnicovul infractorilor dominanți !
1 august 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU