sâmbătă, 18 septembrie 2010

Măsuri democratice în regim despotic ?!?

Un adversar politic, şef de partid, aflat pe la Curtea de Argeş, mă întreabă cu un aer încuietor şi maliţios: "Dacă sînteţi aşa de competent, cum apăreţi în cărţi şi articole, şi răspundeţi respectuos, inclusiv adversarilor, reţinînd şi faptul că dv. nu treceţi peste voinţa votului exprimat la urne, spuneţi, vă rog, ce am putea face noi, guvernanţii actuali, pentru masele populare pe care le reprezentaţi ? Menţionez că nu e vorba de chemarea dv. la guvernare, pe care ne-o păstrăm, dar să zicem că vrem şi putem să luăm măsurile miraculoase cu care dv., comuniştii, aţi salva ţara şi pe "cei mulţi".
Voi concentra esenţa cu idei şi texte din mai multe luări de poziţie de-a lungul anilor, în care se rezolvă problema pusă, creionînd şi unele aspecte noi.
Guvernanţii actuali chiar pot detensiona situaţia social-politică şi să asigure reluarea activităţii economice la un nibel sporit, dacă ar înţelege şi ar aplica aceste măsuri, pe care le prezint exemplificativ:
A. În domeniul economic:
1. Stabilirea prin lege a unui ecart bancar maxim de 1 %, toate băncile putînd funcţiona în continuare (căci sîntem în regim burghezo-moşiresc !); imediat ar pleca infractorii cei mari, iar micii întreprinzători ar cunoaşte o explozie generală a activităţii productive şi de servicii, ca şi masele claselor fundamentale: Ţărănimea şi Muncitorimea.
2. Preţ unic pentru toate produsele, stabilit şi controlat sever de către Guvern. Imediat s-ar elimina produsele de proastă calitate precum şi intermediarii hulpavi; ar spori concomitent calitatea produselor, eliminîndu-se ciurucurile, contrafacerile, mofturile.
B. În domeniul social-politic:
Totul fiind bolnav, măsurile cele mai eficiente (în acelaşi cadru politic) ar trebui plasate în partea putredă a organismului bolnav - Justiţia.
1. Sancţionarea oricărui funcţionar de stat, autor de infracţiuni, comisive ori omisive, cu pedepse duble faţă de cetăţenii obişnuiţi;
2. Cînd infractorii, funcţionari de stat sau demnitari aleşi, sînt membri ai partidului de guvernămînt, pedeapsa prevăzută să fie triplă;
3. Toţi magistraţii să fie aleşi de către justiţiabili şi să se excludă inamovibilitatea (care a produs catastrofa în care se află ţara !);
4. Introducerea, pentru justiţiabili, a dreptului de a-i da în judecată pe magistraţi pentru soluţiile date în procese, considerate abuzive sau aberante;
5. Judecarea magistraţilor să se facă de către persoane alese din afara sistemului de justiţie, iar sancţiunile, în caz de vinovăţie, să fie:
a). îndepărtarea din funcţie,
b). obligarea la plata despăgubirilor cauzate justiţiabililor.
Aplicarea acestor măsuri nu ar ştirbi cu nimic (ba, ar consolida) regimul politic burghezo-moşieresc, iar oamenii, mai ales masele populare, ar intra într-un proces de revitalizare, tulburările sociale ar dispărea...
Pot pune la dispoziţia guvernanţilor, în 24 de ore, un proiect de reglementare legală corespunzătoare; dv., tovarăşe Adversar, spuneţi-i Primului ministru.
Vă urez să înţelegeţi bine !
18 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 16 septembrie 2010

Nu - străzii, DA - ORGANIZĂRII POLITICE !

Toate demonstraţiile "sindicale" post-decembriste nu au avut decît rezultate negative pentru Muncitori, Ţărani şi alţi Oameni ai Muncii. Acesta fiind efectul, putem uşor dezvălui cauzele (cunoscute de altfel de Muncitorime).
Aşa-numitele sindicate nu sînt, în realitate, ceea ce se cheamă, ci comandouri guvernamentale anti-sindicale, iniţiate special de către guvernarea Contrarevoluţionară, pentru ca prin ele să se blocheze adevărata organizare politică şi de sindicat a Muncitorilor (şi, în general, a oamenilor muncii).
Simplu de observat de oricine: şefi "imbatabili" ai acestor "sindicate", fie că se declarau simpatizanţi ai Dreptei, fie ai Stîngii, au fost impuşi acolo pentru a-şi face popularitate spre a fi apoi împinşi în locuri de conducere în Partid şi Guvern, necontînd din ce gaşcă făceau parte, căci, de fapt, toate erau... peceriste, de dreapta.
Muncitorii şi Ţăranii ştiu şi-mi pot şopti nume de maximă rezonanţă, pentru confirmarea acestui adevăr de neclintit, precum, Ciorbă, Mitrea...
Jocul se prefigurează şi acum: unele găşti politice, care vor să le înlocuiască pe cele din Administraţie, au sunat alarma la comandourile lor, spre a arăta din stradă adversarilor cît de mare este numărul de adepţi ai organizatorilor, spre a-i zdruncina pe cei din găştile care guvernează, în scopul de a le ceda maşinăria Exploatării, a Asupririi naţionale şi a Robiei religioase. Dar mişcarea sindicală este esenţialmente politică: ea trebuie să apere drepturile oamenilor muncii, iar aceasta este esenţa politicii partidului (partidelor) democrate (comuniste), ci nu burghezo-moşiereşti ! Uitaţi-vă, Muncitori şi Ţărani, la graşii care conduc "sindicatele" !.
Politica, însă, nu se face în stradă; aceasta tulbură, destabilizează, degradează, demoralizează, instigă la dezordine, produce suferinţe şi alte consecinţe posibil mai grave.
De ce să facem aceasta cînd am ajuns o găoace în care Imperiul (şi alţii) îşi deversează dejecţiile, cerîndu-ne să-i aplaudăm şi să spunem că sîntem mici şi săraci, ei fiind cei care ne-au făcut cerşetori, sclavi şi robi ai altora ?
Hai să ne folosim energia şi bruma de mijloace, tot mai puţine şi mai greu obţinute, pentru organizare politică ! Să ne facem în fiecare localitate organizaţie de partid democrat (comunist), să ne unim în organizaţii judeţene, să ne dezvoltăm partidul la nivel naţional şi atunci, sub călăuza cea dreaptă, clară şi fermă, la primele votări -care astfel ar deveni alegeri- spulbera-vom toate găştile peceriste anti-democrate, iar Sindicatul va şti ce şi cum să ceară sub direcţionarea ideologică a Partidului revoluţionar propriu.
Aşadar, NU - străzii, care vă va aduce doar umilinţe şi felurite multe suferinţe, ci DA - ORGANIZĂRII POLITICE !
Partidul Comuniştilor stă la dispoziţia Muncitorilor şi Ţăranilor; aceste două clase sociale, fundamentale pentru societatea noastră, trebuie să fie, împreună, în acelaşi partid. Am creat Partidul în acest scop; folosiţi-l !
"Sculaţi, nu-i nicio mîntuire/ În regi, ciocoi şi dumnezei;/ Unire, muncitori, unire/ Şi lumea va scăpa de ei !"
Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte Capitalismului !
Trăiască Socialismul !
16 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 14 septembrie 2010

Tîmpitizaţi, nu rătăciţi !

Mai mulţi tovarăşi, inclusiv Muncitori şi Ţărani, îmi cer, în mod repetat, să nu mai formulez critici aspre la adresa telectualilor, cum le zic eu, în legătură cu atitudinea lor faţă de religie şi biserici, pentru că, în al doilea rănd, eu însumi sînt intelectual...
Eu sînt Ţăran -prin tot ceea ce fac, simt şi gîndesc- şi afirm permanent aceasta ! Am făcut studii pentru o profesie, dar mi-am menţinut şi mi-am apărat permanent Credinţa, adică Devotamentul nestrămutat faţă de Popor şi Clasa socială în care am apărut, precum şi faţă de Adevărurile ştiinţifice; trădătorii care au studii şi acceptă starea de Robie religioasă, se laudă cu ea şi lălăie în favoarea ei, au devenit telectuali !
Primul motiv al criticilor ar fi că intelectualii -absolvenţi de studii superioare şi, cei mai mulţi, şi ai gimnaziului şi liceului !- nu pot fi acuzaţi că sînt oligofreni, idioţi, tîmpiţi etc.
BA ! Tocmai că au mai mult de patru clase primare şi chiar licenţe, intelectualii care şi-au trădat menirea Învăţării şi au devenit exemple şi unelte ale înrobirii semenilor, nu sînt rătăciţi, cum mi se sugerează, ci tîmpitizaţi, această stare fiind superlativul de la oligofren, merită, cu îndreptăţire, să le zicem idioţi, tîmpiţi, oligofreni ! De aceea le zicem telectuali, pentru a-i opune de plano intelectualilor care nu admit, pentru ei şi pentru alţii, ciuma robiei religioase
Nu este nimic de explicat aici: telectualii ştiu că spîrcul evreu şi întreaga faună de microbi şi viruşi din Cartea tuturor măcelurilor imaginate şi neimaginabile (am numit biblia) sînt invenţii spurcate, absurde şi abominabile. (Multe alte epitete, profund justificate prezintă, pe larg şi cu trimiteri exacte la textele spurcate, scriitorul Pavel Coruţ, de exemplu în Mîntuirea de după cumplita rătăcire, Editura Coruţ Pavel, Bucureşti, 93/2009).
Deci, dacă ştiu, şi laudă, şi propovăduiesc Robia, nu sînt rătăciţi, ci tîmpitizaţi; de aceea nu merită nicio înţelegere, ceea ce fac fiind impardonabil !
Uitaţi-vă, iubiţi Muncitori şi Ţărani, în jurul dv. cînd vă aflaţi în prăvăliile numite biserici şi înţelegeţi: cine miorlăie, hămăie, scheaună, behăie, nechează, borăngăie, schelălăie -la unison ori afonic- şi vă veţi dumiri: toţi sînt telectuali !
Quod erat demonstrandum !
Moarte Robiei religioase ! Doctrina comunistă (doctrina Libertăţii Totale, Depline şi Definitive, Unică şi Unitară) cere: înlăturarea exploatării sociale, lepădarea corsetului de asuprire naţională şi moartea robiei religioase; pe aceste trepte, Omul va urca la statutul iniţial al Omenirii de Om Liber !
14 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

vineri, 10 septembrie 2010

Exceptîndu-i pe imperialişti, infractorii interni (bogaţii), slugile celor două categorii şi oligofrenii...

O veche cunoştinţă, P.c. Ion Ch., trebăluia azi printre flori, în imensa curte regală a noii sale vile (începută cu cîteva luni în urmă). Cînd m-a văzut -ca toată lumea !- m-a acostat cu întrebări despre politică (ceea ce îmi face mare plăcere):"Aşa este că la 22 decembrie v-aţi gîndit că se va schimba totul în bine ? Eu cred că niciun om n-a gîndit altfel, dar o ducem din ce în ce mai prost ! Oare pentru că nu s-a schimbat nimic, absolut nimic ?"
- "Eu văd că n-o ducem prost, i-am răspuns, ba chiar în realitate încă nu a început Răul cel mare; avem încă asigurate cele necesare traiului datorită realizărilor de excepţie din timpul regimului democrat, care nu au fost nimicite decît parţial în cei 21 de ani şi vă precizez că vom mai rezista încă 30-40 de ani..."
Părea nedumerit, îmi spunea nu-ştiu-ce despre unul, Vîntu, turbat şi spulberat, despre care i-am precizat că n-am auzit, nu este nici muncitor şi nici ţăran, iar ceilalţi nu mă interesează în mod special, în calitatea mea de preşedinte al Partidului Comuniştilor. Cît despre "niciun om n-a gîndit altfel",i-am reamintit (de mai multe ori am dezbătut tema şi, în plus, este cititor al cărţii mele "Contrarevoluţia antisocialistă, antipopulară şi antinaţională") că ştiu din 22 decembrie 73 (1989) de la ora 8,15 -cînd am auzit la "Latrina Europei" comunicatul pentru declanşarea contrarevoluţiei- că, în cazul victoriei acesteia, va urma numai şi numai Rău pentru majoritatea covîrşitoare a poporului şi pentru interesele noastre naţionale. Tot ceea ce a urmat, an de an, lună de lună, zi de zi şi ceas de ceas a confirmat această certă previziune firească.
La întrebarea despre schimbare, observînd că şi-a pierdut abilităţile de fost secretar de Partid, repetîndu-i că "tocmai pentru că s-a schimbat TOTUL în viaţa social-economică, ne explicăm dezastrul prin care vom trece; doar bestiile peceriste au rămas nemişcate, fiind mutate, de valul turbat, într-un singur sens: în sus; nu mai exista cenzura de Adevăr şi Calitate pe care o reprezenta Preşedintele asasinat".
Am continuat şi l-am lăsat să-şi admire minunăţiile florale, dînd din cap:""Sînt convins din 22 decembrie 73 (1989) că, exceptîndu-i pe imperialişti, infractorii interni (bogaţii), slugile celor două categorii şi oligofrenii, niciun om întreg la minte nu s-a aşteptat să fie mai bine.
Ştiu de ani buni că cei mulţi au înţeles aceasta.
Moarte Capitalismului şi Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
10 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU