"Spaiul" a ales trădarea ?

La toate întîlnirile cu diverşi tovarăşi, aceştia, dintre care mai ales telectualii, mă întreabă despre celebrul scriitor, fost spion (al Romîniei, după cum se autodefineşte zicîndu-şi "spai"), rugîndu-mă să le explic ce farsă joacă sau ce rol; l-ar certa pentru dreapta, suculenta şi pitoreasca hulire a cristosului evreu şi a dumnezeilor abominabili, dar îi blochează paralizaţi cu dumnezeul celălalt, care ar fi... perfecţiunea întruchipată...
Le expun logic şi simplu trădarea spaiului-scriitor, dar telectualii se afundă tot mai mult în nedumeriri; doar ţăranii se luminează rapid, punctînd deosebirea dintre dumnezeii abominabili şi dumnezeul cel nou, perfectul, găsit prin ne-credinţă de ciudatul "spai": "tot un drac !"
De ce este ciudat ?!?
Păi, ce spion îşi dezvăluie secretele, imediat după încheierea misiunilor (adevărate sau inventate) printr-o bogată fabulare anti-dacică, subliniată ("per a contrario ?") cu deşănţate declaraţii de dragoste neţărmurită pentru Dacia Mamă ???
Apoi, mare "credincios" faţă de Dacia, îşi declamă iubirea nestrămutată pentru isusul dintîi al evreilor şi pentru "tatăl" lui, devenit acum unul dintre groteştii dumnezei abominabili; deci mare trădare impardonabilă !
Nişte popi care nu pricep nimic (nu pot fi bănuiţi c-au priceput ceva vreodată !) îi strigă vorbe spurcate bătrînelului scriitor care întinereşte vizibil, devenind tot mai prezentabil, echilibrat şi ... puternic. Mărturiseşte senin dar ferm că ştie totul ca rezultat al unui intens studiu ştiinţific prestat timp de douăzeci de ani, răstimp în care a scris şi un metru cub de cărţi; apără Ştiinţa la fiecare propoziţie, împotriva dumnezeilor abominabili -ceea ce este colosal de lăudabil- dar o şterge de pe faţa Pămîntului şi a Universului cînd îl pune în operă pe noul său dumnezeu...
A studiat singur şi temeinic totul, afirmă cu acurateţe divină că în cărţile sale doar vreo treime este contribuţie proprie, pe care o dăruieşte semenilor cu infinită amabilitate.
Liber şi independent, nu are niciun stăpîn şi nici coechipieri. Nu ştie de ciudatele coincidenţe stranii, ba chiar fenomene, vînturate inclusiv la acelaşi post TV: (nu mai reiau istoria cu marele demician, dar) un mare şi necunoscut general, deţinător de secrete mai mari decît Universul însuşi, are multe, mari şi certe dovezi palpabile despre oculta supraplanetară care conduce inflexibilă totul pe Pîmînt şi în Univers, ne sugerează chiar că aceasta a dejucat succesul de neînlăturat al arabilor împotriva evreilor în războiul celor cinci zile şi aflăm, oficial, ce unii aflaserăm surprinşi, de atunci: evreii pregătiseră isusul al doilea spre lansare în acele zile, dacă toate cele 20 de rachete arabe n-ar fi făcut fîs topindu-se în clipa comenzii de lansare, în loc să transforme în "mojave" sau spaţiu selenar crîmpeiul de pămînt maternal al palestinienilor, ocupat de "statul" evreilor...
Cine, cine se juca dezechilibrat cu omenirea ? Desigur, godzila aceea, neabominabilă, ţinta noii "credinţe" a ne-credinciosului tînăr şi fermecător scriitor, doborîtor de hidoşi dumnezei abominabili în locul cărora a meşterit unul singur, ne-abominabil ! Şi astfel şi-a trădat ... trădarea...
Moarte tuturor dumnezeilor abominabili şi ...ne-abominabili ! Trăiască zeii din Olimp, jucării în mîna Omului care i-a creat !
7 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU