Eu, Moșierul Prezidențiabil (2)

            V-ați lămurit, măi sărăntocilor ? Voi nu aveți nicio putere și singura voastră șansă este să mă votați pe mine, căci trăiți din mila mea și a colaboratorilor  mei, burghezii și bancherii. Toți cei buni de muncă dintre voi au plecat în străinătate ”pentru un trai mai bun”, unde sînteți de fapt slugi netrebnice, iar tovarășii noștri de pe-acolo vă papă copiii și se dedulcesc cu fetele voastre, în vreme ce bătrînii, bolnavii și nevolnicii rămași aici vin în fugă să ne voteze și chiar dacă nu vin toți, noi știm să facem minuni în localități unde ne votați chiar și 300 din totalul de o sută !

            Pămîntul l-ați părăsit, se transformă în rîpi și păduri, pe care le vom umple noi cu lupi și urși ca să vă mănînce vitele chiar și în grajd, apoi o să vă hertepelească și pe voi (nouă nu ne mai trebuiți, căci vă înlocuim cu mașini și unelte moderne), pădurile vi le-am dat pe hîrtie și, practic, nu vă mai aparțin: ca să puteți tăia un fag, trebuie să faceți zeci de drumuri la primărie, la ocol, la oameni de-ai noștri pentru cereri, avize, marcare, APV-uri, autorizații, tăiere, fasonare, transport; mai bine furați și, bucuria noastră: vă băgăm la răcoare sau veniți și cumpărați de la noi, cît timp mai aveți bruma aia de pensie. Dar ca s-o aveți trebuie, neapărat, să ne votați, cîți ne votați, restul ne votăm noi și nici nu vă chemăm la mediere; o facem numai cu ”părțile” noastre din parlament și nu ne interesează că nu veniți la vot decît 37 %, din care ne-ajung să ne voteze 19 %. Deci cu 1/5 din voturi facem ce vrem, în vreme ce voi, cu Numărul vostru imens nu ați putut să strîngeți semnături pentru un candidat propriu. 

            Ați lălăit mai mulți ani, începînd cu din 22 decembrie, ”nu ne vindem țara !” și n-ați vîndut-o; ați donat-o prin emanații voștri. De altfel țara nu a fost a voastră, ci a noastră, a oamenilor competenți. Ați uitat ce v-au spus Marx și Engels, luminătorii voștri ? ”Muncitorii nu au patrie”. Nici într-o sută și cincizeci de ani nu ați înțeles că Marx, Engels și Lenin nu au fost ai voștri, ci ai noștri: moșieri și burghezi; deștepți, geniali, au știut să vă păcălească: v-au determinat să fiți violenți, ca să avem noi motiv să vă măcelărim; v-au organizat într-o structură unică, globalistă, exact ce ne trebuie nouă, chiar pentru Globalismul contemporan atotstăpînitor; v-au indus iluzia puterii care, însă, le aparținea exclusiv lor, adică nouă, cei competenți și bogați; voi nu aveați decît libertatea de a ne ridica osanale, iar acum, după ce ne-am restabilit Puterea, vă împroșcați reciproc cu noroi și… ne votați pe noi; de n-o faceți, veți muri de foame…

            N-are cine vă apăra; gașca voastră vă conducea ca pe-o turmă; îi spuneați ”partidul”, dar nu era partidul vostru, ci, de fapt, al nostru. El hotăra pentru toți cei 25 de milioane și nu orice, ci numai ce voiau ”cei aleși”, adică cei grupați în CC. Dar și aceia doar ovaționau ce hotăra CPEx, iar acesta nu cîrtea în fața conducătorului unic; el singur făcea ce voia: tot ce-ați avut, bun sau rău, iar ca răsplată voi l-ați ucis și apoi îl huliți copios; cîțiva mai prostănaci și confuzi sau cei cu carte, deveniți Pucări, îl plîng; toți cei din ”partidul” vostru sînt contra voastră, toți, cei din CC sînt contra ”partidului”, toți cei din CPEx sînt contra CC-ului, toți sînteți contra tuturor…

            Ați redevenit ce-ați fost de mii și zeci de mii de ani, sălbăticiuni. Doar noi, competenții, am rămas ce-am fost: cu mîinile pe cîrmă, am devenit bogați, iar voi, ca să mai trăiți, vă tîrîți ca viermii –la Nicola, la Curtea de Argeș, la Iași, la București- și mereu, fuga-fuga, la urnele de vot; dacă nu vreți, nu mai pupați îndemnizații și ajutoare sociale, nici lemne, nici pachețele, nici strachina cu fasole și ciolan, nici bere, nici mici mititei…

30 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Eu, Moșierul Prezidențiabil (1)

Potrivit Doctrinei Comuniste, a Libertății totale și Democrației, orice clasă/ pătură socială are dreptul să se organizeze politic și să depună candidaturi, inclusiv la Președinția Republicii, iar astăzi eu presupun că sînt candidatul Moșierimii.

            Nu fiți proști, voi, prostimea; toți moșierii și angajații noștră devotați există –au avut și reprezentare politică după 1989, PNȚ, ”scos dintre gunoiaiele istoriei”, cum spun conducătorii voștri comuniști- numai că, șireții (au fost 3.831.000 de deștepți) n-au mai folosit numirile vechi, desuiete, ci le-au mascat, acum se numesc ”fermieri”, adică viermieri, cum zic ai voștri, care, cum ziceți, ”sug sîngele poporului”, cum spunea nenea Caragiale, omul nostru de bază care vă făcea să rîdeți de noi și credeați, de proști ce sînteți, că, prin rîs, îndreptați societatea după pofta voastră, dar nici acum nu v-ați prins de păcăleala asta …

            Eu, Moșierul, am depus candidatura pentru a fi Președinte al Republicii (vă rog, tovarăși, să utilizați cele două substantive mereu împreună, căci Dreapta a cam făcut deja din funcția de Președinte al Republicii o… monarhie; aveți la îndemînă exemplele recente !) fiindcă, deși noi sîntem în societate doar 0,1 %, am reușit să am (nu ca prostimea !) sute de mii de semnături, aduse de funcționari din instituțiile statului și de la firme (care sînt tot ale oamenilor care conduc statul), toate fiind, după părerea voastră, ”falsuri grosolane”; chiar dacă ar fi, voi, prostimea, nu aveți ce face pentru că Președintele e al nostru, parlamentul e al nostru, guvernul e al nostru, AEP e a noastră, BEC e al nostru, iar voi, proști cum sînteți, nu puteți trăi fără noi, oamenii competenți; chiar voi vă mirați, cînd șefii voștri vă cer să candidați ”noi, proștii, să candidăm ?!?”

            Vreau să fiu Președinte al Republicii și să mă comport ca monarh. În această poziție voi asigura, prin atribuțiile constituționale, toate libertățile distinșilor mei susținători – moșierii/ viermieri, cum șe ziceți voi, și marilor Telectuali, devotați dintotdeauna Dreptei cea dreaptă, precum și colaboratorilor colaterali (cunoașteți voi conjurațiile anterioare): distinsa Burghezie –au și ei cam 1 %-, cu care colaborăm după apariția maeștrilor Marx și Engels, la care adaug mica mulțime puternică, atotstăpînitoare, Bancherimea și, sigur, mai vin aluviuni.

            Mulțumiți de tătucul nostru, Ion Iliescu (v-aminiți: ”tovarășe Coposu, politician ca dv…”), îi vom ține sus poza-i zîmbitoare, tușată-n purpură, dar vom face unele plusări: vom pune și pe dragul Mihăiță (ce, dacă n-a fost de-al vostru, proștilor ? Și ce, dacă n-a fost monarh adevărat și nici n-a depus jurămîntul ?!?). Apropo: Fiindcă voi fi Președinte-Monarh, voi înnobila și jurămîntul-înjurătură, la adresa voastră, poștilor, astfel: ”Din mila lui Eli și voința nărodului… jur să fac parteneriat strategic cu norodul lui Eli”, chiar așa neporeclit, pe latinește (de ciufutul acela de călugăr Eremia), căci Eli nu era stăpînul zilei și al luminii, ci al crimelor și tuturor monstruozităților numite și nenumite, exterminator nu doar de persoane, ci de sate și cetăți, de popoare și țări întregi, încît nici Atila nu l-a putut întrece, asigurînd prin vitejia lui, dreptul poporului de a stinge răul care i se opunea și a-și întrona stăpînirea peste toată lumea …

            Voi face tot posibilul să vă onorez prin a vă lua tot pămîntul –pe care l-ați lăsat în paragină- și să-l cultiv eu cu mijloacele moderne de care dispun, iar vouă vă voi da o coajă de pîine ca să puteți lucra de azi pe mîine și chiar să lălăiți poezii, cum știm că vă pricepeți: ”mălai negru zguruit și uscat și mucezit”, că mai mult nu meritați; greul muncii îl duc eu, ca să fac planurile, să aduc mașini și unelte, să vă chem pe voi la muncă, să organizez strîngerea recoltelor, valorificarea produselor…

            Voi ce știți ? Să beți, să vă plîngeți, să faceți copii, să fugiți de muncă… D-aia trerbuie să mă votați pe mine, că altfel veți muri de foame…

27 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Eu, Prezidențiabilul, Mircea Diaconu

 

            Încă sînt solicitat să formulez aprecieri critice pentru cei 14 prezidențiabili. Deși am afirmat că nu este treaba mea (pentru că eu, neavînd semnături decît puține, nu sînt contra-candidat al lor), am să încerc, cum am făcut deja cu unul dintre ei (căci prea era total în afara politicii).

            Cum nici unul din cei 14 candidați (cu parțială excepție la Viorica Dăncilă – se observă urme din amprenta Stîngii declarate !) nu a rostit nici o propoziție legată de categoria socială pe care o reprezintă și, de aici, cum înțelege să-și îndeplinească atribuțiile Președintelui Republicii, voi încerca să mă substitui (unora sau, dacă vreți, tuturor).

            Fiindcă nu știu dacă nu este Burghez, Moșier, Bancher ori slugă a lor (categorii sociale detestabile), apreciez că, fiind actor (ceea ce este sigur) cu salariu de la buget, face parte din pătura Intelectualității. Desfid insulta unora că ar fi deficitar și ca actor, pentru că a interpretat numai roluri de… prost și aș preciza, nu doar din respect, ci din admirație, că, de fiecare dată a fost (în rol) un prost perfect ! N-ar strica, ba chiar le-ar prinde bine unora, să precizez că e mult mai greu să faci pe prostul și mult mai simplu și ușor să te dai… deștept (simulare la care sînt mulți talentați).

            Revin: Eu, Mircea Diaconu, cum știți, sînt actor, cu venituri modeste (de la buget), locuiesc în apartamentul pe care l-am primit de la stat, am soție, copii și nepoți. Am reușit cu greu să adun semnături și să candidez –regret și îmi cer scuze- ca Independent; nu sînt snob, nu sînt îngîmfat, nu mă cred zeu și nici semizeu, dar am crezut că lumea mă știe și mă iubește (mi-a strîns și semnături), motiv pentru care am încercat, nevrînd să mă ploconesc la găștile numite ”partide”.

            Ca fiu de oameni săraci, știu ce înseamnă greul și, ca Președinte, am să fac totul ca în toate funcțiile care depind cumva de mine să orientez pe cei mai competenți intelectuali (la fiecare specialitate), pentru care îi rog pe intelectuali ca ei și familiile lor să mă voteze pe mine.

            Cît despre cei mulți –știu că fără votul lor nu pot ajunge Președinte- îi rog pe Țărani și pe Muncitori să mă voteze pe mine și le promit în mod solemn că nu voi avea nicio clipă de odihnă sau de liniște pînă nu voi determina parlamentul să adopte o lege adevărată a partidelor politice, care să fie, obligatoriu, exponentele claselor sociale, fiecare al clasei sale, astfel ca în parlament să ajungă atîți Muncitori și atîți Țărani (procentual) cîți sînt în societate.

            Iar principala datorie a Președintelui, Medierea, o voi realiza cum se cuvinte, între Marii Adversari: parlamentul și guvernul de o parte și Alegătorii care nu au fost la vot, de altă parte; nu cum lălăie anti-președintele actual despre medierea între ”partidul mieu” și celelalte… găști.

            În final, am greșit, iertați-mă, votanților, pentru vorba proastă (doar am urmat și clasele primare !) despre ”buni sau răi, așa cum ne-a lăsat…” (Cum să ne ”lase” cineva ? Nu ne-au făcut părinții ? E clar că am făcut pe… prostul !)

25 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Nu e treaba noastră !

 

            Stimați tovarăși, degeaba îmi cereți să vă spun cu cine să votați (din cei 14 inamici ai Democrației, deci ai noștri); nu e treaba noastră, a Comuniștilor –cu atît mai mult a Președintelui de partid- să vă spunem cu cine să votați dintre candidații Dreptei, fie ei Burghezi, Moșieri, Bancheri sau Telectuali vînduți (pe blidul cu linte), de vreme ce v-am spus, chiar repetat: nu avem candidat propriu, singurul comportament pozitiv este NU VOTĂM, ceea ce este absolut firesc: clasele sociale fundamentale, din fruntea societății -Țărănimea și Muncitorimea, plus alte categorii de Oameni-ai-Muncii- nu pot vota, contra intereseleor lor de clasă, pe vreunul dintre cei care le țin pe grumaz JUGUL Exploatării, Asupririi, Înrobirii.

            Ce e greu de înțeles ?  V-au spus infractorii că v-ați face ”datoria patriotică” ? Aflați că este exacat invers: votul dat inamicilor, unelte ale dușmanilor Patriei, este trădarea Patriei, căci minoritățile din Mocirla societății –repet: Burghezia, Moșierimea, Bancherimea, Telectualitatea trădătoare- nu au patrie; ei au doar anti-patrie, adică imperii, globalism, amestec etnic, migrații, extremism, terorism, fascism, războaie, genocid, pe scurt interese egoiste, comerciale, de mic grup infracțional. Uluitor și incredibil, ne-a avertizat despre aceste grave Boli ale Planetei, chiar  persoana din vîrful Relelor – Donalt Trump; probabil (în fața unor pericole mortale, așa cum ne apar China și Mexic), chiar criminalii au vreo iluminare…

            Noi nu criticăm niciodată pe adversari (nominal), ci numai politic, și aceasta numai în sibsidiar, iar inamici nu avem (cu excepția PCR); doar pentru a ne apăra Doctrina Comunistă (doctrina Libertății Totale, Depline și Definitive, Complexe și Complecte, Unică și Unitară), aplicată în total respect pentru adversari, ne apărăm principiile violentate de către adversari (cum sînt cei 14 Candidați la funcția de Președinte al Republicii).

            De aceea îmi este ”peste mînă” să formulez critici la adresa fiecăruia dintre ei; nici nu am documentare suficientă, nici posibilități pentru a o realiza. Am făcut, totuși, dese referiri la chiriașul de la Cotroceni, care, cred, că a fost impus în 2014 prin viclenie, deoarece era imposibil ca o asemenea entitate -în plus reprezentînd minuscula grupare de dreapta numită PNL, cu o pondere socială de circa 1-2 %- să aibă adeziunea unui procent de aproape 19 dintre alegătorii din liste.

            Apoi, spre a ne apăra esențele Reginei, Politica, batjocorită prin fluturașul publicitar, am făcut referiri exprese la altul dintre candidații anti-politici.

            Nu știu exact, dar voi mai încerca, însă vă solicit, pe Comuniștii care-i cunoașteți, să-mi spuneți ce clasă/ pătură socială reprezintă fiecare.

24 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Replici pentru un străvechi... olog

            Am găsit pe stradă un fluturaș împăturit îndelung, cu poză și chemarea ”Votați PALEOLOGU PREȘEDINTE”, care se deschide cu un precept, semnat Alexandru Paleologu, ”Bunul-simț este filozofia însăși” (bine marcată scrierea termenului filozofia !). Fiindcă mi-am amintit și evoc deseori replica unui Ambasador post-decembrist –care a refuzat să dea curs rechemării în țară pe considerentul că nu respectă ordinul Guvernului întrucît el este ambasador al Poporului, ci nu al… Guvernului- exprimare de cea mai profundă și cuprinzătoare ne-simțire, am dat curs interesului spontan de lectură.

            Incitat de bîlbîiala fluturașului –care adună la un loc toate inepțiile anti-politice, cum nu am mai citit decît în cartea lui Primo Laurențiu ”Meritocrația și meritocratismul”, am hotărît să scriu acest text, ca efect al surprizei –caracteristică pentru toți Telectualii, cu cît sînt mai… educați, mai… educați, mai… educați, în realitate fiind vorba de Instrucție, ci nu de… educație- spre a-i avertiza pe cititorii mei (și mai ales pe membrii Partidului Comuniștilor) să țină la distanță, cît mai mare, asemenea specimene, aceasta din următoarele considerente:

            Din textul fluturașului se văd exprimate ori rezultă multe trăsături de caracter ale Candidatului PMP, toate fiind susceptibile de a-i îndepărta pe toți posibilii votanți din afara micului grup social de dreapta, deși dirijorul PMP este personalitate politică de certă capacitate (însă, din păcate, de dreapta). Nu am găsit absolut nimic pozitiv în toate paginile, nici măcar în cea cu poza, toate afirmațiile evidențiind formule străvechi de… olog în Politică.

            Am reținut că a studiat, între altele, și ”Teoria politică la Paris și Munchen”, ceea ce îmi dă certitudinea studiilor anti-politice; în cele două zone nu s-a învățat politică (măcar parțial) adevărată decît prin Karl Marx și Friedrich Engels (a stîngii false și violente, ca îmbrăcăminte lucioasă pentru dreapta ascunsă) .

            Corect spune Candidatul că ”Romînia merită în sfîrșit o direcție clară”, dar cu opiniile dumnealui despre ”căderea odiosului regim ceaușist” îmi este limpede că direcția pe care o caută este profund neclară și întunecată de vreme ce singura perioadă de regim politic democrat din istoria multidecamilenară a Poporului Dac (poreclit Romîn) a perceput-o ”odioasă”, rezultînd că se trage direct din străvechii stăpîni de sclavi care își numeau regimul politic ”democrație”… sclavagistă !

            Elementele dezastrului apocaliptic din istoria noastră recentă –”apartenența la Uniunea Europeană și NATO”- sînt în ”viziunea” ologului… siguranță, iar, ca să aibă și tichia de mărgăritar, pune un citat din perechea sa apocaliptică, Andrei Pleșu, care-l laudă pentru că… ”știe să vorbească”, uitînd să adauge ”și să scrie” !

            Devotat inamicilor noștri cei mari –U.E, USA și NATO- tovarășul Paleologu nu uită să ne îndemne ”să nu uităm de romînii de peste Prut și de obiectivul unirii”, căci avînd atîtea studii și servindu-și țara ca profesor, antreprenor în domeniul educației, ambasador, deputat, ministru ”al culturii și cultelor” (vedeți cum unește dintr-un condei antonimele cele mari și perfecte ?), ba a și ”protestat în ultimii ani împotriva abuzurilor și incompetenței regimului actual”, adică, înțelegeți, cel pe care l-a… servit în multele mari dregătorii.

Cu ”obiectivul unirii” i-ar servi pe inamicii noștri fasciști care, în prima dimineață după o eventuală unire s-ar afla cu tot arsenalul lor militar agresiv fascist chiar pe malul drept al Nistrului, ceea ce ar însemna lichidarea ultimului crîmpei de Dacie liber… Vedeți ? Este As în teoria politică învățată pe băncile lui Napoleon și Hitler !

Cu atîtea merite în formarea profesională intelectuală, Candidatul ne dovedește, în toate cele șțase pagini ale fluturașului, că este complect în afara sensului noțional al termenului politică, dar mai ales sub titlul ”Meritocrație și Performanță” adună perlele cele mai alese, amestecînd total Puterea (Regina societății) cu Administrația (care trebuie să fie Servitoarea ei) într-un concept politic esențial anti-politic, vădindu-se a fi exponent docil, fixist și imuabil al micii drepte sociale care îi dictează scopul monstruos ”de coagulare a tuturor forțelor politice parlamentare” sub drapelul ”Meritocrației”…

Nu i-or fi spus dascălii din Occidentul anti-civilizat, fătător al marilor măceluri mondiale din ultimul mileniu, că nu pot fi unite Meritul -nedefinit politic (obligatoriu ca organizare separată a fiecărei clase/ pături sociale, pentru interesul social-economic de clasă propriu și specific), ci nu profesional, intelectual- cu Crația (=Puterea), aceasta neputînd fi reprezentată, corect și deplin, decît de Competența politică a reprezentanților direcți ai fiecărei clase/ pături sociale ?!?

            Tovarășul savant (o fi și cademician !) reia, prin dorința coagulării, teza ne-partidului PCR ”al întregului popor” pentru ”restabilirea eficienței funcționării instituțiilor statului” ca să nu mai grăiască nimeni în afară de puținii bogați (desigur, infractori) care au transformat, demult, statul într-o mafie, care, prin supremația propusă, ar transforma Educația în dresaj, astfel încît ”prostimea” cea multă să se miște ca titirezul sub bagheta infimilor… meritocrați !

            În puținele texte (cam cît replica mea) Candidatul micilor procente (defăimate prin ”mobilitate bazată de meritocrație” în cei 30 de ani ai Contrarevoluției și defăimante) ajunge chiar la sîmburele din esența aberațiilor anti-științifice: vrea depolitizare ! Păi, ce va spune șeful dumnealui, Președintele titular al Dreptei, condamnator al ”Comunismului” (de ce nu i-o fi explicat savantul ce este aceea Comunism ?) dar care și-a numit ”partidul” mișcare… populară ?

Cine să voteze asemenea struț ?!? Să-l lăsăm ca să-și continue dresajul, în Viziunea sa, pe ”drumul spre nicăieri”, care trece, viciat, prin UE, USA, NATO  și se încheie, prin pîrjol, în Haos. Mulțimea, năpăstuită de meritocrați, știe însă, instinctiv, că prima calitate în Politică este… Numărul ! El trebuie să ofere Puterea, după cum ne-a luminat Poetul Național, Mihai Eminescu, Geniul tutelar al Poporului nostru și al Neamului Dac; o fi crăpat Pată Pievici ?!?

21 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Păcăleala cea Mare

 

            Micul și furiosul PNL, exponentul unei mici minorități sociale -a cărei organizație politică este condusă de Omul cu Parul, dirijat de Tunătorul de la Cotroceni- nu trebuie și nu poate să ajungă în turul II al alegerilor prezidențiale. Este adevărat că majoritatea covîrșitoare a a Alegătorilor și Votanților, neavînd organizare politică și, deci, candidat propriu, nu poate să-și utilizeze eficient participarea la votare și votul.

            Din această cauză, imensitatea votanților de stînga participă derutat și derutant la vor, distribuindu-și opțiunile între dreapta ascunsă (în vorbe goale de stînga) și dreapta titulară. Dar aici este păcăleala cea mare: toate găștile anti-politice, autonumite ”partide”, cu candidați la prezidențiale –ca și toate celelalte înregistrate oficial, cu excepția Partidului Comuniștilor- sînt exclusiv de dreapta, la fel cum sînt și impostorii ”independenți”.

            Față de această situație, oricum și-ar folosi votul, cele vreo 17 milioane de oameni ai muncii votanți nu pot opține o satisfacție de clasă proprie; de aceea noi nu participăm la vot, urmînd ca ”alesul” –care este, în realitate, doar ”votatul” nu se poate bucura de adeziunea vreunei majorități, căci majoritatea votul obținute, reprezintă, în cifre absolute raportate la populație, o minoritate. Acest decalaj ar reprezenta principala îndatorire a Președintelui Republicii, niciodată respectată în cei 30 de ani ai Contrarevoluției, căci în mințile înguste (ca și în inimile lor și mai înguste) nu s-a luminat înțelesul acestei îndatoriri primordiale.

            Numai cînd va fi prezentă Stînga în legislativ, vor înțelege toți, posibil, ce este aceea Medierea politică a Președintelui Republicii; sînt însă tot mai slabe speranțe, deoarece Stînga socială, alungată din țară, nu înțelege nimic din Politică și, din cauza Tîmpitizării începută sub PCR, susține exclusiv găștile de dreapta, care fac totul pentru dispariția noastră ca Stat și ca Popor…  În această vreme, peceriștii, chemați să-și arate fața în organizații proprii, îți arată, tîmpi, pieptul și rostesc. Cu demnitate, în slove de nedisimulată prostie: ”Eu am carnet, aici !”

            Niciodată nu am fost așa aproape de dispariție; mereu ne-au salvat Satele; acum satele se transformă în Rîpi și Păduri peste care sînt stăpîni Lupii și Urșii (pe care nu-i atacă Omul-cu-Parul și gașca lui)…

21 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Nu, tovarășă, nu, tovarășe !

  

            Răspund unei femei și unui bărbat care mi-au telefonat, sub protecția anonimatului și cu numărul ascuns, criticînd –în termeni plini de respect- poziția mea din tableta ”Romînia apolitică”, afirmînd că așa ar trebui să fim toți oamenii serioși – apolitici.

            Aș vrea mai întîi să fac două observații cu privire la apelurile dumnealor: 1. Cred că ambii (apelurile au fost separate) aparțin claselor sociale de jos, cele mici adică din punctul de vedere al Numărului și al valorii social-economice: Burghezia, Moșierimea și Bancherimea, căci numai aceștia se exprimă în general respectuos; nu se includ aici Golanii din circul politic post-decembrist, mai ales cînd este vorba de dialogul dintre ei (apropo de Tunătorul de la Cotroceni care-i împroașcă, pe tovarășii săi, chiar dacă sînt sute ori mii, cu vorba de ocară ”voi”, așa cum numai Pucării se exprimă, aceștia fiind, în general, telectualii (licențiați, doctori, docenți, cademicieni); 2. La aceeași deducție mă îndrumă și anonimatul: numai cei de dreapta se ascund, în vreme ce noi, cei de stînga, instinctiv, ne lăsăm identificați, deoarece noi nu avem nimic condamnabil să ascundem -și nici de pierdut, în afară de lanțuri- după preceptul lui Marx și Engels, excepțional formulat în ultimul alineat din Manifestul Partidului Comunist: ”Comuniștii detestă să-și ascundă vederile și intențiile.”

            Apoi, fiindcă cei doi sînt de dreapta și, probabil, peceriști cu studii superioare, îmi apare firesc să susțină apolitismul, pentru că sînt primordial interesați ca majoritatea covîrșitoare a populației să nu se organizeze politic spre a fi ușor supuși și menținuți în Exploatare, Asuprite și Robie, exact ca niște obiecte inerte, transformate în tuburi digestive dotate cu sex (metafora aparține lui Pavel Coruț, mulțumesc, maestre !), spre a semăna cu micile categorii sociale din mocirlă, care sînt însă organizate politic într-o multitudine de găști infracționale autonumite ”partide”.

             Într-o asemenea bi-polarizare, fără partide politice, cu circa 90 % din populație inertă, fără viață, țara este apolitică, deci fără viață, adică moartă; nu mișună decît acei 2-3 % în interesul Burții și Sexului lor și al stăpînilor imperiali (la noi UE, USA, NATO); putem ieși din această stare, doar organizîndu-ne în partide: unul al Burgheziei, al doinea al Moșierimii, altul al Bancherimii, reprezentînd, în total, cam 250.000 de Votanți, altele al Țărănimii  (7,5 milioane), al Muncitorimii (alte 7,5 milioane), unul al telectualilor (cca 1,8 milioane, care, în acest caz, nu ar mai fi de dreapta), altele cuprinzînd pe funcționari, liber-profesioniști ș.a. Între partide (adevărate) nu este loc de găști etnice, extremiste, teroriste, fasciste, religioase, tăietori-de-frunză…

În concluzie, cu partide politice țara trăiește, fără partide este a-piolitică, deci moartă sau pregătită pentru aceasta.

            Cei care vor ca Țara să existe și încă vie, să treacă imediat sau ”de îndată” la organizarea partidelor; cei din stînga socială sînt așteptați la Partidul Comuniștilor (fără peceriști).

19 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Romînia apolitică

 

            Romînia este, fără îndoială, singura țară din lume fără organizare politică; pînă și în Turcia, țară agresoare, cu război, împotriva propriului popor și teritoriu, are, după obligarea de către CEDO, un partid politic recunoscut legal și funcțional, ceea ce la noi nu este permis decît formal. Aceasta pentră că, în afară de găștile peceriste, care au primit nenumărate drepturi și înlesniri, pe baza bugetului de stat, marea majoritate a populației (peste 85 %) nu se poate organiza politic, fiind, deci, lipsită de mijloacele necesare pentru apărarea legală a intereselor proprii de clasă socială.

            Multele sute de găști, înființate în ultimii 30 de ani, poreclite ”partide”, nu au absolut nimic în comun cu partidele și cu viața politică; ele utilizează toate pîrghiile statului contrarevoluționar anti-democrat și despotic, cu infinite taxe și impozite puse pe seama Oamenilor Muncii, spre satisfacerea intereselor egoiste, ilegale, tot mai multe și mai nesimțite, ale infractorilor –Burghezii, Moșierii, Bancherii- și slugilor lor, iar Pucării, pretinzîndu-se politicieni, resping cu indignare existența acestor mici categorii sociale, care concentrează marea avere a țării, bălăcindu-se în mocirla socială, în care includem și circul politic.

            Caracterul apolitic al tuturor găștilor, toate guvernamentale, deși unele se numesc, strategic, organizații ne-guvernamentale, este subsumat organic și imprimat în prezentarea ca ”partide” a găștilor: nicio gașcă nu precizează ce clasă/ categorie/ pătură socială reprezintă, toate cucurigînd și cotcodăcind despre… doctrine și că, împreună, reprezintă o clasă abominabilă, absolut inexistentă: cea… politică ! Ea fiind, în realitate, o clasă… infracțională.

            Acest caracter apolitic iese de fiecare dată în mod pregnant în evidență cu prilejul ”alegerilor” care nu sînt deloc alegeri, ci doar votări, așa cum vedem la actualul circ monstruos privind prezidențialele: nici unul din cei 14 ”hidalgo” nu știe și nu a rostit nici măcar o propoziție despre ce este și ce trebuie să facă, de fapt, potrivit Constituției, Președintele Republicii, toți, de la tunătorul de la Cotroceni și pînă la figurina ”Ei, bine !” spun platitudini abominabile, descalificante și impardonabile, chiar și pentru simpli oameni analfabeți, fără respect față de popor, dar nici față de sine și față de parteneri-adversari; nici bețivii în cîrciumi nenumite nu-și aruncă așa nici vorbele, nici bolovani; uitați-vă la Tunător, la Omul-cu-parul, la speriatul pretins jurnalist…

            14 alergători după Dulcineea Cotrocenilor aleargă clăbucind, cheltuind banii munciți de alții sau arginții trădării, fără să se ocupe de singurul lucru strict și imperios necesar, de unde ar curge toate într-o normalitate normală (cu a vocalizat prelung), ci nu… evident anormală: o lege adevărată pentru partide politice (adevărate), situație în care, deținătorul cîntarului de Mediator, neutru și a-partinic, care vrea ”partidul mieu la guvernare”, să fie imediat destituit și tratat ca trădător al statutului de cel mai înalt demnitar din stat.

18 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Țara arde !

Venirea la guvernare a Dreptei titulare, care înlocuiește (cum a vrut chiar ea) Dreapta ascunsă =pretutindeni în lume, orizontal, și vertical, de cînd se numește așa, social-democrația este forma cea mai periculoasă a Dreptei politice, căci reprezintă cea mai mică și violentă parte a societății, anume Dreapta socială a Burgheziei, Moșierimii și Bancherimii care dispune de un procent de 1-2= reprezintă un moment istoric demn de atenția întregii populații, mai ales a întregii mase de Votanți.
Mai întîi pentru că, numai guvernînd, Dreapta titulară (”partidele” liberale)se nimicește treptat-treptat pînă la dispariție, reintrînd în maldărul gunoaielor istorice, pe drumul fostului PNȚ - care a guvernat, deși dispunea numai de 5 % din voturi.
Apoi, o asemenea guvernare, în mod pregnant față de cea pesedistă, arată societății, mai ales celor 85-90 % formînd Stînga socială -care nu are și o Stîngă politică organizată- goliciunea ei hidoasă iremediabilă și impardonabilă, această realitate construind temeiul ideologic și faptic pentru conștientizarea Stîngii sociale care, treptat și progresiv, se va organiza.
Pe această bază, guvernarea Dreptei va pregăti, neîndoielnic, ascensiunea, sub toate aspectele, a Stîngii, stare de fapt care ne obligă să fim FOARTE VIGILENȚI, căci, altfel, se re-infiltrează Dreapta socială ascunsă, adică menșevicii, toți de dreapta, slujind dreapta cu vorbe... de stînga.
În aceste condiții, cînd Țara arde, nu avem alt interes decît pentru Politică, cea care este Regina vieții sociale.
Iată de ce nu pot da curs niciunei alte inițiative ori sugestii.
16 octombrie 102 e.d.
Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Măscăricii

            O gașcă ridicolă de zănatici bîțîie prin televizoare pretinzînd să guverneze țara. Deasupra tună de-a războiul un Pucăr care le spune ”voi” mulțimilor, formulă agresivă de cea mai josnică speță, pe care n-o găsim decît în societățile anti-civilizate, barbare și fasciste, ale Occidentului, în vreme ce Limba Dacă –a celui mai mare și mai vechi popor din Europa- are cel mai bogat și suplu, pînă la subtilități și nuanțe, sistem de exprimare a Respectului și Politeții; Pucărul n-o fi fost la școală decît ca să predea, fără să învețe.

            Ridicat, de forțe nevăzute, prin mijloace obscure, în vîrful movilei de unde tună peste țară, n-a făcut anterior nici o zi activitate de partid, spre a înțelege că, în postul de unde fitilează artileria grea, el, Tunătorul, trebuie să fie neutru; nu are dreptul la ”partidul meu”, ”guvernul meu”. Dacă am mai fi o Țară adevărată, un asemenea specimen ar trebui să fie imediat, dar imediat, demis.

            Omul cu parul, urangutan calificat și cu pretenții -nu putea fi altul- este împins să formeze și să conducă guvernul; va da, desigur, cu parul în Primar, va da cu parul în Prefect, va da cu parul în Președinte C.J., repetînd cuvîntul magic, definitoriu, total neînțeles: democrație ! Grecii, prin nume celebre în știință, artă, politică, războaie, ne-au dat măsura anti-democrației perfecte. Dar, atenție, măscăricilor, ei se aflau în… sclavagism ! Cînd unu la sută, cît sînteți dumneavoastră, erau Cetățeni, în vreme ce restul, 99 %, erau Vite care articulau sunete, așa cum vă imaginați că ne veți transforma pe noi…

            Urlătorul care face pe jurnalistul, ca ”toboșar al timpurilor noi” a început cultul personulității: ”Io-ha-nis ! Io-ha-nis ! Io-ha-nis !”

            Sălile în care se întrunesc măscăricii par a fi pline. Cum să umpli sălile cu 1-2 %, cît sînt în societate titularii exploatării ?!?  Este cert că se practică metoda gunoiului istoric PNȚ: trambalarea, cu trenuri, autobuze și autoturisme, a puținilor adepți, pentru ca toate sălile să fie pline.

            Vai de țara cu asemenea prostipendadă…

14 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Nu, nu le vrem despletite !

  

            Unii tovarăși îmi propun să le ”despletim” pe cele două Drepte politice. Mai întîi noi nu sîntem în stare, căci deținem doar Adevărul Doctrinei noastre –fagure de miere pentru clasele sociale fundamentale, din fruntea societății, Muncitorimea și Țărănimea- dar, după cum știți de la Marx, ”teoria devine o forță materială îndată ce cuprinde masele”, iar noi sîntem doar cîțiva care avem limpede (doar) doctrina pe care ne-am creat-o…

            Apoi, este în interesul maselor populare, pentru aspectele sociale și de libertate, ca cele două Drepte să se ciopîrțească, să se înmulțească pentru a fi, fiecare, tot mai mică și mai mică.

            Și pentru interesul național, al întregului Popor, este important ca dreptele să se dezvăluie reunite pe dunga anti-națională și astfel Stînga Socială va înțelege mai ușor cine sînt năpîrcile și va căuta calea spre Stînga Politică; noi sîntem în orice moment gata să primim pe fiecare, spre a ne împlini competența politică supremă: Numărul !.

11 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Două Drepte împletite

            Jocul de-a politica din cei 30 de ani ai devastării Romîniei s-a purtat, fără excepție, între multele găști peceriste, toate de Dreapta, autoprezentate drept… partide, deși nu au nimic în comun cu această noțiune, toate fiind grupuri de infractori, reprezentînd interesele economice egoiste ale Dreptei sociale care însumează un procent maxim de… doi-trei.

            De aceea, neexistînd în scena publică un partid adevărat care să reprezinte Stînga socială, în toți cei 30 de ani, nu s-a întîmplat nimic pozitiv în viața poporului nostru, iar schimbarea de astăzi a Guvernului este simplă mascaradă patronată de Bubuitorul de la Cotroceni, vîrf de lance al Răului titular, care n-a priceput nimic din atribuțiile Președintelui Republicii (nici nu putea să înțeleagă, după cum aflăm direct din cărțile dumisale) și mai ales din cea mai importantă – medierea, rămînîndu-i străin chiar și sensul termenului constituțional.

            Constituția, așa proastă și… anti-constituțională, adică despotică și anti-democrată, cum e, dispune ”Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate”. Lăsînd la o parte analfabetismul din redactarea acestui text –căci nu există în stat decît o singură Putere, celelalte fiind Administrația și Justiția !- Președintele Republicii nu a fost niciodată preocupat de interesele majorității imense a societății –de peste 85 %- cu accesul interzis în Labirintul Politicii; în toți cei 30 de ani Președintele a ”mediat” numai între găștile emanate de ciocoi și slugile lor, din procentul de doi-trei, noi avînd și guvernare condusă de beneficiarii unui procent de 5 dintre votanți (1996-2000).

            Cele două Drepte împletite, au produs astăzi, sub tunetul Președintelui, prin jocul lor de circ, posibilitatea de-a desemna un guvern cu saltimbanci de tipul Urangutanului cu parul (președintele PNL) sau al Fascistului (userist) ori al speriatului care face pe ziaristul, răcnind…

            Dacă votul anti-PSD va duce la spulberarea acestei găști –prin voința certă a pesedinștilor- iată că răul de astăzi va însemna marele bine post-decembrist; împingerea la guvernare a Dreptei titulare va determina, în timp, un început de clarificare politică, urmată de o profundă prăbușire a acesteia, cu apariția în prim plan a Stîngii reale.

10 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

În 2020 vom avea alegeri ?

Fiindcă nu ne-am prezentat anul acesta nici la Europarlamentare și nici la Prezidențiale, unii tovarăși mă întreabă dacă ne vom prezenta la alegerile generale din anul viitor, întrebare pe care eu am formulat-o ca în titlu, căci, dacă noi nu ne vom prezenta, nu vor fi alegeri, ci doar votări, așa cum au fost în toți cei 30 de ani ai Contrarevoluției (șca și în cei anteriori, de după 1946).

Neparticipînd decît o singură opțiune politică, Dreapta, nu vom avea Alegere, ci Votare.

Pentru a fi alegeri, este necesar ca să fie prezentă și Stînga, prin Partidul Comuniștilor.Dar dacă noi nu vom avea organizații locale și județene și nici membri care să candideze, evident că nu vom participa (la parlamentare) cu foarte puțin candidați, deoarece nu vom putea trece de pragul banditesc pus în abuziva lege electorală.

În raport de aceste perspective, oamenii muncii trebuie să se hotărască rapid și să ne contacteze pentru înscriere în partid, astfel încît, pînă la sfîrșitul lui decembrie a.c. să refacem cele 33 de organizații județene pe care le-am avut în trecut (și încă altele) și să trecem la întocmirea listelor de candidați. Ar mai fi 11 săptămîni; dacă în fiecare săptămînă vom avea înscrieri în cîte trei județe, plus cele cîteva pe care le mai avem, ne-am putea organiza pentru prezentarea la locale și apoi, în toamnă, la parlamentare.

Numai de noi depinde: vrem să ne apărăm interesele de clasă împotriva adversarilor (burghezie, moșierime, bancherime), putem să obținem 85-90 % din voturi, căci noi deținem arma de cea mai puternică și înaltă calitate în Politică – Numărul !  Succes ! Eu sînt dispus, cu tot devotamentul de Comunist să vi-l asigur.

Imediat ce vom intra în parlament vom propune cea mai importantă lege: Legea organizării politice a țării (adică a partidelor politice, care să înlocuiască simulacrul post-decembrist); în ea vor fi prevăzute obligații severe pentru guvern pentru ca, în maximum o săptămînă, să pună la dispoziția tuturor partidelor politice, cu acces liber și gratuit, fără nicio cenzură, fără excepție, cu timp de emisie și spații egale, mijloace de comunicare în masă adecvate: ziar, radio, post de televiziune, internet, centru de întruniri în fiecare județ (și capitală).

În scurt timp vom prezenta o nouă și adevărată lege electorală, aruncînd la gunoi maculaturile post-decembriste. Acestea și încă foarte multe altele vor deveni realitate dacă vor ajunge în parlament –în număr corespunzător, spre a-și putea impune voința de putere- clasele nobile: Țărănimea și Muncitorimea, alte pături ale Oamenilor Muncii. Iar cele de jos, din noroi, care trăiesc din exploatarea Muncii altora, vor fi nevoite să-și reconsidere gîndirile, ideile, opiniile, hotărîrile, desfătările și luxul…

9 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

”Nașul TV” televiziune liberă ?

            În noaptea dintre 1 și 2 octombrie a.c. am văzut un fragment dintr-o discuție foarte interesantă (și foarte importantă) între un candidat la funcția de Președinte al Republicii, Radu Morar, și un jurnalist, Mihai. Nu i-am mai văzut niciodată, fiindcă, de 30 de ani, nu mă interesează malaxorul libertăților și drepturilor noastre – televiziunea.

            Jurnalistul Mihai (n-am reținut și numele) a spus, ca și acel Radu Morar, că postul dumnealor este ”televiziune… liberă” și chiar că Romînia ar fi o ”țară liberă și democrată” ! Lăsăm la o parte teza că (mai) sîntem o țară, dar este cert că nu putem demonstra nici o fărîmă de libertate și democrație -și nici că preopinenții dețin proprietatea celor doi termeni- poate cu excepția prezenței acolo a dr-lui Roxin, care însă este pe jumătate autoneutralizat prin intoxicarea cu religie, împroșcată chiar pe imaginea singurului popor nereligios din istoria omenirii, Poporul Dac.

            Cum este televiziune ”liberă” dacă pe mine nu m-ați invitat niciodată la emisiune dv. ? Evident, în calitate de Președinte al Partidului Comuniștilor, singurul care se definește corect și deschis, în respect pentru termeni, ca Partid, adică organizație politică a unei clase sociale, parte a societății. De aici adevărul zdrobitor, susținut de Radu Morar: cei 85 % dintre votanți –pe care îi reprezentăm ca Partid și care nu sînt liberi să voteze, deoarece nu au candidatul propriu (neputînd prezenta cele 200.000 de semnături false)- noi, cei 85 % nu avem ce căuta la mascarada votării, căci nu poate exista Votare fără Alegere !

            Așadar, felicitări și succes Candidatului Radu Morar ! (Pentru principiul enunțat, eu neștiind dacă este de Stînga, sau, mai bine zis, deși bănuind că nu este de Stînga, după poziția de șef la o televiziune). Dacă își clarifică deplin principiul, aștept să mă invite pentru a-i susține candidatura în sensul de a-i chema pe 85 % la urne, pentru a-l vota. Cu dumnealui Președinte al Republicii, vom putea obține imediat, dar imediat, Legea organizării politice a țării, care să ne deschidă drumul spre Democrație, printr-o Putere Democrată (în care noi să putem avea, alături de Dreapta și anti-stînga pesedintă, chiar 85 % din parlamentari).

2 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu