miercuri, 25 decembrie 2013

Ofertă politică excepțională

Ofer PARTID cu NUME și RENUME de COMUNIST pentru  unire –în orice formă- cu alt(e) partid(e) legal înscris(e), pentru evitarea radierii. Contacte: tel/fax  0248.722546, telemobil 0745.056752,  e-mail: daciapcn@yahoo.com . Prof. Gheorghe UNGUREANU. 24 decembrie 97 (2013).

luni, 19 august 2013

Condoleanțe familiei Regelui Florin Cioabă

Condoleanțe familiei Regelui Florin Cioabă

În numele Partidului Comuniștilor, al oamenilor muncii și al meu personal, transmit sincere și profunde condoleanțe familiei lui Florin Cioabă, Regele țiganilor, tuturor Romînilor de această etnie, urîndu-le să aibă tăria de a suporta și a trece cu bine prin această încercare. Am luat act de ipocrizia autorităților și a unor mijloace de comunicare în masă care nu se sfiau să-l bălăcărească pe Rege (cum fac și acum insultîndu-l cu denominația auto-proclamatul, cînd, în realitate, el este desemnat, în succesiunea tatălui său, Ion Cioabă, potrivit unei reglementări a etniei, acceptată de autorități, precum și moral de Popor) și pe ai săi.



Remarc faptul că sub Regele Florin Cioabă s-au accentuat aspecte esențiale ale existenței etniei: bogații și infractorii s-au îmbogățit și mai mult, uneori în cîrdășie cu Romînii de același tip; faptele penale au devenit mai multe și mai profunde; oamenii muncii din rîndul etniei au fost înlăturați sau au părăsit locurile de muncă, pe care le aveau în timpul regimului democrat; ei au intrat, prin reprezentanți proprii, în organele de Putere sau în Administrație, dar aceștia nu au solicitat iar autoritățile nu le-au dat, ceea ce trebuia să primească în urmă cu 150 de ani cînd au fost ”eliberați” din robie și împinși pe drumuri ănfundate, fără ieșire și fără soluții, fără hrană, fără adăpost, fără îmbrăcăminte și, mai ales, fără pămînt, în verme ce pămîntul cel bun al țării este cuprins de bălării și ciulini...



Laud efortul Regelui Ion Cioabă, tatăl lui Florin, pe care l-am cunoscut și cu care am proiectat o listă de preocupări pentru conducerea etniei lor în sensul dobîndirii de loturi de pămînt unde să devină sedentari, clarificării și definitivării evidenței tuturor persoanelor, susținerii în fapt a intereselor Statului pentru instrucția și educația copiilor și tinerilor, aspecte de care s-a ocupat explicit, inclusiv chiar prin exemplu personal, Regele Florin Cioabă. În același timp apreciem că preocuparea de a-și împinge semenii în ghearele unor religii, este un fapt negativ, dăunător etniei minoritare -cea mai mare din țara noastră- ca și majoritarilor.



Asigurăm că îi vom păstra o amintire frumoasă și îi chemăm la aceasta pe toți compatrioții.



19 august 2013. Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele Partidului Comuniștilor.

luni, 3 iunie 2013

Candidăm la europarlamentare ?



Ca orice imperiu modern, Uniunea Europeană respectă anumite rigori inventate pentru a induce în eroare prostimile naționale formate din circa 80-90 % oameni ai muncii care își duc traiul în tot felul de lipsuri și dificultăți, mai ales în țările din Occident, un nivel de viață mai bun îl au cei din țările foste democrate pînă în 73/1989, deși au trecut printr-un proces devastator în ultimii 24 de ani.

Romînia are (încă !) între toate țările fost democrate un statut privilegiat, care determină menținerea unui nivel de trai ridicat pentru întreaga populație, doi fiind pilonii acestei susțineri: 1. cel mai mare procent de proprietari de locuințe din lume și 2. cel mai mare procent de angajați, din lume, la sfîrșitul regimului democrat: 14.000.000 (în ianuarie 74/1990), la care se adaugă cca 4-5 milioane de pensionari (dintr-un total de 19 milioane de maturi); nicio țară din lume nu a avut niciodată o asemenea situație pozitivă.

Aceste două elemente, asigurate de economia socialistă ante-decembristă, constituie și piedicile esențiale ale radicalizării atitudinii politice ale oamenilor muncii care, astfel, pot rezista sărăcirii programate și înfăptuite de conducătorii țării și ai imperiului, imperiu care nu are nicio trăsătură de ”uniune de state” egale, ci este un imperiu în sensul propriu-zis, cu deosebirea că, pentru unele state, nu este realizat cu pușca.

Rezistînd -acesta fiind și un specific vechi de zeci de milenii al Poporului Dac- oamenii muncii nu observă, nu conștientizează că ei nu fac nimic pentru a-și apăra drepturile, atît în interiorul țării cît și în cadrul imperiului european sau în cel mondial, noi fiind singura țară din lume în care nu poate funcționa un partid democrat, deși acesta –Partidul Comuniștilor (Nepeceriști)- există încă din 23 martie 80/1996.

Am reamintit aceste aspecte pentru ca oamenii muncii să înțeleagă ce mare importanță ar avea prezența lor în listele de candidați la ”alegerile” europarlamentare, putînd, prin participarea lor, să ducă în parlamentul imperiului pe adevărații mari reprezentanți ai Poporului Dac - Țăranii, inclusiv Ciobanii, Muncitorii, alți Oameni Muncii. Normal, pentru o reprezentare firească (raportat la cifrele actuale, absolut ne-normale !), în parlamentul european ar trebui să fie 30 de Țărani, Ciobani și Muncitori; cu ei acolo, nu s-ar mai putea adopta nicio măsură împotriva poporului nostru.

Putem să ajungem în acest parlament al imperiului ? Desigur, chiar în ciuda dispozițiilor banditești, discriminatorii, impuse de guvernanții noștri, în favoarea minorităților trădătoare – infractorii, slugile lor ”alese”, telectualii slugoi, singurii de dreapta de pe întreg mapamondul.

Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) își exprimă disponibilitatea de a întocmi liste de candidați formate din Țărani, Ciobani și Muncitori, pentru ”alegerile” din anul 98/2014; cu noi în listele de candidați, votarea va deveni alegere, ceea ce este esențial, nu numai pentru soarta maselor populare, ci și a întregului popor, inclusiv privind existența lui în Oborul Europei, care nu are nimic în comun cu o uniune de state egale.

Vă chem, așadar, oameni de ai muncii, conctactați-ne de urgență să ne pregătim pentru a participa la europarlamentarele din 98/2014 !

Pentru că, de fiecare dată, cînd vorbim de asemenea acțiuni, sînt întrebat de cei interesați despre ce mijloace dispunem, ce sume acordăm celor care s-ar ocupa de pregătirea participării la alegeri, le repet răspunsul nostru sigur și permanent: dispunem de un singur mijloc – disponibilitatea de a ne pune la dispoziția oamenilor muncii, de la care așteptăm ca EI să candideze, ci nu noi și să vină cu sumele și cu toate cele necesare organizării, pregătirii și obținerii succesului. Nu pe noi trebuie să ne voteze Oamenii Muncii, ci pe ei înșiși, pe cei mai buni dintre ei, pentru care noi le asigurăm susținerea. Precicez că, dacă oamenii muncii mă vor propune și pe mine, eu voi fi ultimul din listă.

Facem și propunerea concretă ca acei Țărani, Ciobani, Muncitori care aduc 5.000 de semnături din județul propriu să fie candidații noștri ! Reflectați, hotărîți, noi sîntem gata în orice moment să vă susținem; succes ! Dezastrul țării noastre nu poate fi oprit decît de Oamenii Muncii.



31 mai 97



Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 7 mai 2013

Karl Marx și Spîrcul


          Astăzi, 5 mai, de ziua nașterii lui Karl Marx am primit un singur mesaj de cinstire a memoriei celui mai mare analist economic al Capitalismului și primul mare autor clasic al materialismullui dialectic și istoric, făuritorul ideologiei comuniste și (programatic) al Partidului Comunist; chiar și acest singur mesaj nu venea din țară, ci din străinătate.
          Tot astăzi (și ieri) am primit trei mesaje și două apeluri telefonice de la cunoscuți –care știu foarte bine că sînt Om Liber și cel mai mare adversar al Robiei religioase de orice fel- prin care mi se spunea o enormitate (pe care n-o pot accepta decît oligofrenii) anume că... a înviat Spîrcul ! Dacă precizez că patru din cei cinci sînt permanent în internet și mîzgălesc vome tumultoase sub titluri de tipul ”Noi, Comuniștii”, vă puteți da seama în ce hal de degradare au ajuns peceriștii (căci ei sînt autorii mîzgălelilor)...
          De 1 Mai, Ziua Internațională a Oamenilor Muncii, pe care după 22 decembrie, timp de mulți ani, am sărbătorit-o numai noi la Curtea de Argeș, am primit numai două mesaje de urări adecvate...
          Iată cîteva repere la care propun cititorilor actuali și celor viitori să reflecteze profund privind netrebnicia celor 3.800.000 de peceriști care au degradat din temelii Socialismul, l-au trădat apoi și, in corpore, construiesc Capitalismul și Imperialismul. Ei reprezintă și sînt practic baza valorică și cantitativă de practicare a expremismului, terorismului de stat, corogenizării adeversarilor, agresiunii și fascismului, cu alte cuvinte ei coboară istoria pe toate treptele tenebrelor sinucigașe ale Neamului și Poporului Dac: tismănenizarea, becalizarea și corogenizarea
          Iar celor care, indiferent că sînt membri ai Partidului Comuniștilor sau nu, dar se consideră Comuniști și gîndesc, chiar dacă nu acționează, la Libertate socială, la Independență Națională și la Eliberarea de sub Robie (religioasă), le sugerez să ne organizăm salutul după tipul Robilor (care afectează cîteva sute de milioane de oameni pe întreaga planetă). Am putea să utilizăm oricare din trei nume reale (ci nu invenții scabroase, cu rol negativ absolut, ca în fauna Ciumei evreiești) ale unor mari personalități: Karl Marx, Decebal sau Făt-Frumos, expresie supremă de comportament cu rol pozitiv absolut.
          Peceriștii, în ciuda ticăloșiei lor desăvîrșite, ar putea reflecta ei înșiși la propria dedublare, devenită tornadă cu rol devastator care pune în pericol total existența Poporului Dac: atunci cînd își ziceau Comuniști –sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol și Nicolae Ceaușescu- au preluat niște făbricuțe și ateliere de la burghezo-moșierimea cea odioasă și, păstrîndu-le pe toate, le-au făcut mari giganți ai industriei care a făcut din Romînia prima țară din lume independentă economic.
          Acum, cînd și-au dat arama pe față, continuînd să conducă Poporul, dar spre distrugerea totală, au masacrat toate cele 36.000 de întreprinderi, în loc să le mențină și să le dezvolte... Prin aceasta au stîrnit disprețul și condamnarea (deocamdată morală) a mari majorități a populației, dar...
          Deja, de cîțiva ani, posturile de televiziune, desconsiderate pe bună dreptate de către telespectatori, nemaiavînd adepți pentru programele lor pestilențiale, au început să schimbe macazul și, pricepuți la cultul deșănțat al personalității, au început să-l reia, în același climat de ticăloșie și cu aceleași elemente de decadență, căci toți cei care ne umplu ecranele cu cefe grase, gîrbițe porcești, crupe și funduri (uneori goale-goluțe) care zdrobesc scaunele, toți, absolut toți sînt exponenții Dreptei politice, mai ales cînd își zic ori cînd sînt prezentați a fi... de Stînga !
          În acest climat, ar fi nimerit să ne salutăm, mai întîi noi, Comuniștii adevărați, cu ”Karl Marx a înviat !”, ceea ce se va întîmpla cu siguranță și în Romînia, iar răspunsul îmbucurător și firesc ar fi ”Adevărat a înviat !”
          Aștept cu încredere.

Karl Marx a înviat !
5 mai 97

Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 14 martie 2013

Robilor cu Papă, aveți și ce păpa ?


        Am asistat la un circ ridicol prin care s-a schimbat șeful unei mulțimi de Robi, spectacol sinistru care a confirmat încă o dată că stăpînii Robilor există și prosperă permanent pentru că Robii doresc aceasta...
        Una dintre Robiile cele mari, biserica catolică, și-a schimbat conducătorul, iar Robii, ca oriunde și oricînd, s-au bucurat, atît la plecarea fostului, mai ales că nu s-a dus Dincolo, cît și la venirea noului, iar la aceste ieșiri-intrări Robii n-au trecut nepăsători și rapid, prin ploaie și sărăcie, ci s-au oprit îndelung suportînd în frig și descărcări de nori să vadă și să audă chipul celui care îi va biciui...
        Nerăbdători să știe cine le va aminti mereu, supărător de agresiv, că sînt robii unei Godzile, supușii ne-credincioși catolici au așteptat cîteva zile agitate și lungi ore apăsătoare, în piața publică a Vaticanului, plouați și profund preocupați pentru a prinde momentul cînd se albește negrul, spre a ști sigur și prioritar, că-și pot continua, fericiți, starea de Robie...
        În mulțimea ticsită se agitau și steaguri ale statului romîn care exprimau prin prezență și subliniau prin fluturare că nu pot lipsi de la ceremonia perpetuării Robiei reprezentanții țării cu cel mai profund, cuprinzător și agresiv regim politic de esență feudalo-ecleziastică...
        Iar cleveticii cu clăbuci prezenți și disponibili pînă la epuizare pe canalele Tîmpitizării Naționale, aflînd pe Ales, în grabă de viteji deștepți, au și lansat explicația ”guvernării” din America Latină: noul stăpîn de Robi, ne-credincioși propriilor conduceri, Libertății sociale și Independenței naționale, va fi cel care va întreprinde diligențele știute pe lîngă Godzilă (căci și șeful Robilor are... șef, pe care... îl folosește ca instrument pentru sine și ai lui !) ca milioanele de săraci ai zonei de origine să fie... salvați de sărăcie !
        Abili politicieni, experimentați diriguitori, conclaviștii Răului știu cum să stoarcă ultimul bănuț chinuit din buzunarele cusute ale săracilor, plătindu-i cu deșarte speranțe ridicole...
        Nici un clăbucitor nu spune însă, ori nici nu gîndește sau nici nu vrea s-o facă, la șmecheria determinantă a înălbirii fumului la Vatican, pe numele unuia din America Latină: aceasta este zona cea mai fierbinte a înnoirilor revoluționare, cu luminoase Faruri devenite repere mondiale: Salvador Alliende, Fidel Castro, Hugo Chavez (și multe altele), cu indicatorul pus pe Socialism...
        De la acest viitor luminos se simte datoare burghezo-moșierimea mondială să-i abată pe săracii care vor să iasă de sub toate apăsările –Exploatarea socială, Asuprirea națională și Robia spirituală- ca urmare punîndu-l ca șef al celui mai bogat dintre ei pe unul din zona săracilor dornici de Libertate !

Prof. Gheorghe UNGUREANU

14 martie 97



luni, 7 ianuarie 2013

Lălăiala extremistă ca expresie a succesului Tîmpitizării

        Sergiu Nicolaescu, mare ca regizor și actor, autodegradat (și degradant) după 22 decembrie, s-a comportat lamentabil jucîndu-și rolul (real, pe scena țării) în mascarada contrarevoluționară și apoi ca politician de dreapta, gudurîndu-se și gudurat de gașca peceristă, multiplicată în sute de ipostaze de-a lungul celor 23 de ani...
        A avut însă și poziții publice demne, evidențiind, repetat, în interviuri, superioritatea netă a Socialismului (regimul democrat în care a avut la dispoziție tot ceea ce i-a trebuit pentru a-și realiza marile filme și impresionantele roluri), față de mizeria esențialmente specifică a Capitalismului post-decembrist care a degradat sau a lichidat totul: realizări materiale de excepție, fonduri financiare, siguranța și echilibrul întregii populații, optimismul poporului, care s-a dovedit –cînd a fost stăpîn pe soarta sa- priceput, harnic, inteligent, iubitor al Patriei...
        Dar a plecat înălțîndu-se într-o aureolă demnă de Om Liber care, desigur, cum era firesc, le-a otrăvit mațele ciumate ale celor din SC Prăvălia BOR, permanent manifestată, potrivt specificului, împotriva Umanității, Demnității și Libertății, motiv pentru care nu ne-a surprins ieșirea lor la rampă cu ocări împotriva trupului celui demn, care nu mai putea răspunde, dar care și-a urmat traseul prestabilit, spre cinstea soției supraviețuitoare a marelui regizor și actor.
        Nimicnicia însă, și-a găsit loc și moment de afirmare plenară: Tîmpitizații, aflați sub patrafirul robiei celei mari, au ținut să participe în număr mare la plecarea Maestrului dar nu ca să-l glorifice onorîndu-i memoria și realizările, dînd Demnității și Libertății Cezarului ceea ce i se cuvine, ci pentru a-i necinsti soția supraviețuitoare, chiar pentru... devotamentul ei !
        Pentru a vedea în ce hal de autodenigrare îi poate împinge pe unii Robia, indusă zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, în orice secundă curgînd peste spațiul public romînesc după acel 22 decembrie Negru: Rușine ! Rușine ! era glasul Nimicniciei...
        Memoria maestrului, trimis deseori în parlamentul Contrarevoluției –inclusiv cu voturile multor zeci de mii de alegători- merita o însoțire de laudă a ultimului drum, pentru dumnealui Maestrul și pentru soția-i devotaă, de tipul Glorie ție, Om Liber ! Cinste ție, soție devotată
Rușine vouă, Tîmpitizaților !
6 ianuarie 96

Prof. Gheorghe UNGUREANU