Treptele Eliberării

Un "colaborator", care se pretinde comunist pentru că aşa zic cei mai mulţi membri ai partidului său, tot încearcă să-mi "impună" ideea de a renunţa la tezele principiile şi formulările despre eliberare, căci "nu vedeţi, săntem liberi, cine nu e liber dintre noi ?!?"
I.am răspuns şi repet aici şi pentru alţi tovarăşi:
Preopinentul meu (intelectual, format după 22 decembrie, el este, cert, anti-comunist !) nu stăpîneşte nicio noţiune de politică, fiind total în afara sferei, ca şi cum nu ar fi fost la şcoală nici o zi !
Iată, aşadar, care sînt treptele Eliberării, pe care trebuie să le urcăm spre a relua viaţa într-un regim democrat, brusc întreruptă la 22 decembrie 73 (1989), cînd am intrat în cea mai neagră şi densă Noapte a Poporului nostru, fiind împinşi în mîlul asfixiant al tuturor formelor de dependenţă posibile. Unii imediat, alţii mai tîrziu, toţi după 20 de ani, ştim că sîntem încovrigaţi şi că trebuie să ne eliberăm. Lichelele trădătoae dintre noi cred că sînt deja libere, pe considerentul că au devenit sluji ale asupritorilor, jucîndu-şi rolul de bici împotriva celor mulţi...
Cel mai uşor se observă starea de supunere socială şi, în consecinţă, lupta, sub diferite forme, pentru eliberare socială se evidenţiază prima. În Socialism, cel puţin 99 % din persoane şi familii erau libere social datorită locurilor de muncăasigurate de regimul democrat. După 22 decembrie, cele 212,5 milioane locuri de muncă s-au redus drastic şi aceasta a generat exploatarea celor mulţi de către cei puţini. îmbogăţiţi prin jefuirea Statului şi a persoanelor fizice. Lupta pentru eliberare este nu numai evidentă, dar şi obligatorie şi necesară pentru a ieşi din impas şi a ne relua viaţa normală. Pentru aceasta, clasele sociale exploatatetrebuie să-şi organizeze partide politice, condiţie "sine qua non" pentru a reintra în mişcarea socială pozitivă.
O altă componentă a aceluiaşi întreg este libertatea naţională, nefiind posibil ca vreun popor (sau vreun om) asuprit -sau care asupreşte- să fie liber fără aceasta. În ce ne priveşte, poporul nostru -care continuă să fie numit şi auto-numit "romîn" de către trădători (noi fiind, în realitate Poporul Dac)- ne-am pierdut libertatea naţională o dată cu victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei, la 22 decembrie, stare de fapt devenită realitate de jure prin ocuparea ţării de către hoardele barbare şi fasciste ale NATO (în special USA) şi prin intrarea în Imperiul Cotroman nRomano_German de la Strasbourg, unde am devenit zona geografică nr. 8, adică groapa de gunoi a imperiului. Evident că nu putem redeveni liberi decît prin şi după ieşirea din această mocirlă europeană.
Cea mai cruntă şi profundă formă de dependenţă, pe lîngă exploatarea socială şi asuprirea naţională, este Robia religioasă. Poporul Dac, liber sub aspectul religiilor inventate de exploatatori şi asupritori -aşa cum ne confirmă mărturiile călătorilor străini de multe sute de ani şi analizele pertinente din actualitate- a început chiar din 22 decembrie 73 să fie supus unui "bombardament" de dresaj religios, pentru înrobirea sa spirituală, în care sens se fac eforturi extraordinare care au dus deja la mocirlirea -pînă la nerecunoaştere- a tuturor instituţiilor Statului, începînd cu cea mai importantă - Şcoala ! Sînt atinse de microbi şi materii pestilenţiale -din fericire, doar formal, căci avem măruntaiele rezistente- toate autorităţile (Puterea, Administraţia, Justiţia), cu împodobiri băloase şi scene penibile de ritualuri; vedeţi spaţiile "armatei", spitalelor, primăriilor, prefecturilor, parlamentului, ministerelor, activităţile publice cu grupuri de oameni...
Această Robie religioasă se constituie în cel mai mare inamic al fiecărei persoane şi al comunităţii, căci ea are menirea să paralizeze politica şi nevoia de politică, făcînt din fiecare om in invalid, pregătit să muncească, să trăiască şi să moară pentru o in ventată lume hidoasă şi în dispreţ pentru sine. Neeliberat de această Robie, omul încetează de a mai fi Om, fiind îmbrîncit de cître înrobitorii săi în abisul lumii primare, sălbatice, deci uşor de exploatat şi de asuprit.
Căile eliberării -despre care ne vom ocupa în alt articol- sînt aceleaşi ca şi cele ale lichidării libertăţii: înrobirea se produce material, fizic, instructiv, educativ, prin dresaj, emoţional,raţional, moral, spiritual... Prin aceleaşi mijloace se realizează şi revenirea, doar că un regim politic democrat (Socialismul) nu foloseşte forţa, ci Puterea; forţa începe unde se sfîrşeşte Puterea !
Noi sîntem puternici !
Moarte Sclaviei sociale, exploatării naţionale, Robiei Religioase !
Trăiască Libertatea Deplină, complexă, unică şi unitară, asigurată de Doctrina Comunistă !
29 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU