miercuri, 29 octombrie 2014

Laudatio pentru... Cicănești !



            Nu vreau să spun că nu va mai fi, poate, în următoarele multe secole și milenii un moment asemănător ca cel petrecut la 24 octombrie în Aula Mare a Academiei Romîne în care numele Comunei Cicănești și al ilustrului ei reprezentant, Gheorghe Păun, Academicianul, au fost cel mai des și entuziast rostite…
            Dar sigur nici în trecut nu au existat asemenea falnice puncte de reper monumental, cu excepția probabilă a perioadei cînd în Cicănești –ba chiar în satul Bărăști, de unde și-a pornit cursul spre glorie Academicianul- s-a aflat locul de unde se cîrmuia întreaga țară, în Cetatea Tămașului, Tamasidava, căci nu degeaba s-au năpustit hoardele tătare în ”orășelul Dacic”, Bărăști fiind singura localitate din cuprinsul Daciei la care referirile se fac cu această formulă…
            Mi-am luat onoarea de a fi prezent la ceremonia -de o înălțătoare simplitate- organizată de Academie pentru a asculta Discursul de recepție al faimosului nostru consătean (”Căutînd calculatoare în celula biologică. După 20 de ani”) și l-am privit cu admirație, din imediata apropiere, în cele 55 de minute cît și-a rostit cuvîntul, urmărind în același timp luminile mîngîietor aprinse din privirile argeșenilor (cîteva zeci) prezenți în aulă; de la Cicănești am fost eu și Anișoara, fericita soție a ”sărbătoritului” (căci sărbătoare a fost). Îi las pe cititori să-și explice masiva participare la ceremonie a argeșenilor (din Curtea de Argeș și Pitești), a vîlcenilor și a altora din județe; notez însă că toți cei pe care i-am întrebat mi-au răspuns că au sosit, ca și mine, neinvitați, neanunțați.
            Pe un ton egal, în ritm echilibrat, calm, fără articifii retorice sau gestică actoricească, stăpîn pe sine, dragul nostru Academician și-a rostit discursul ca un fluviu imperturbabil urcîndu-și valuri line ale cuceririlor de valoare spre a le uni cu albastrul infinit al văzduhului, din care a iluminat, rînd pe rînd, nume, localități, titluri de opere și universități, academii, edituri, toate celebrînd ca într-un cerc de aur evaluări ale cercetărilor sale de peste douăzeci de ani…
            Cunoscuta-i modestie relațională, specifică Țăranului Dac (și fiilor săi) abia i-a îngăduit lui Gheorghe Păun să se citeze o singură dată, numindu-și creația, P-sistem, deși întreaga lume științifică i-o numește cu elogii maxime, iar citările operei sale și ale numelui au atins cel mai înalt nivel național și internațional.
            Fericit că am un astfel de consătean, care proclamă prin activitatea sa științifică elogierea Comunei noastre (cum a făcut-o, cu talent, și în operele literare), am rămas înmărmurit, împreună cu întreaga sală, ascultînd Răspunsul academic, excepțional de entuziast rostit de Academicianul Solomon Marcus, debutat cu ”Dragă Gheorghe”, plin de afecțiune, de admirație, de respect și de copleșitoare satisfacție a Meșterului care-și privește discipolul urcînd…
            Îl știu de multe zeci de ani pe autorul Răspunsului (din întîlniri publice dar și familiale), l-am ascultat mereu cu interes, i-am citit cu prețuire lucrări, dar niciodată nu l-am văzut și nu l-am auzit potopit de atîta căldură, însuflețit de emoția profundă și complexă dată de datoria înaltă de a numi valoarea greu de măsurat în cuvinte adecvate, pe care nici dicționarul nu le mai poate oferi spre a califica opera celui mai mare și mai drag dintre elevii săi.
            Mi-a plăcut și îmbrățișarea afectuoasă (de afin, de la Oești) a Academicianului Răzvan Theodorescu
            Le-am propus celor doi, dar nu am reușit să citesc acolo, în plen, cîteva catrene pe care mi le-a inspirat evenimentul; iată-le:

                                    1. Căutînd calculatoare
                                    În celula sa cea vie,
                                    Cum să nu devină, oare,
                                    Nemurit de-Academie ? 

                                    2. Peste toată curtea mare
                                    Cel mai mîndru-a fost să fie,
                                    Iar de-acum, Păun ne-apare
                                    Falnic și-n… Academie !

                                    3. Și-am venit ca să-l contemplu,
                                    (Ca Țăranul c-un pogon !)
                                    Cum se-nalță lîngă Templu:
                                    Renumitul… Solomon !
25 octombrie 2014   

Prof. Gheorghe UNGUREANU

vineri, 10 octombrie 2014

CIC Curtea de Argeș - un veritabil... CIRC !



 
            Am știut din prima clipă (a ”genezei”) că (încă nenumitul) CIC va fi un un  CIRC peceristic menit să determine, prin prestanța autorităților și personalităților ca și prin prestația fondurilor –cunoscute și necunoscute- să impună pas cu pas intelectualilor argeșeni să devină… telectuali –cum s-a petrecut în întreaga țară, dar mai ales în Capitală și în marile orașe- adică să renunțe la independența de gîndire și creație, la minimele cunoștințe științifice dobîndite în gimnaziu și liceu spre a-și reface monolitul conformismulu față de gorilele care ne înghit: blocul militar fascist NATO și Imperiul Cotroman Romano-German de la Strasbourg ! (așa cum aplaudau în cor, entuziaști și nestăviliți, în timpul regimului democrat, congresele și conferințele naționale, cuvîntările ”mult iubitului și stimatului”, realegerea Tovarășului, hulit apoi cu gura plină de bolboroseli înlăturite și declarat tiran și dictator, în imnuri și ode întoarse în dejecții).
            La 8 octombrie a.c. a avut loc la casa de cultură din Curtea de Argeș un amplu program și manifest anti-cultural demn de memoria păstrătoare a unicatelor istorice, o reeditare a hăulirilor de altădată, sub semnul globalizării… Romînismului, concretizat prin înfășurarea, la propriu, a globului pămîntesc în tricolorul înnobilat de semnături respectabile și de efigia dragului Eminescu, devenit vîrf de lance anti-Dacică prin Romînismul zdrăngănit ca suprem elogiu ditirambic, urcat pe creste de munți printre prăvălii boristice, esențialmente anti-Dacice și scoborît în genunchi, ca penitență, pentru fronda formală, la poalele Noului Imperiu bicefal: UE-NATO…
            Speculînd talentul excepțional de desăvîrșit organizator și nelimitat creator, inventator și inovator al unui vechi activist aflat în permanentă întinerire și învigorare precum și buzunarul său generos –l-am numit pe George Rotaru din județul Vîlcea, în fața căruia ar înlemni autoritățile de partid și de stat ante-decembriste că nu i-au acordat cinul cel mai înalt pentru care se dovedește deplin dotat- CIC-ul argeșeano-vîlceano-domneștean, înmiresmat și cu damfuri oltenești, aflat sub patrafirul s.c. ”Prăvălia BOR”, și-a dezvăluit și demonstrat caracterul de… CIRC triumfalist.
            A plouat cu zeci și sute de diplome și nenumărate distincții multicolore –în sala ornată pînă la refuz, absolut ca niciodată, prin talentul și obolul excepționale ale tovarășului George Rotaru, pentru care am toată stima și admirația- peste mulțimea de intelectuali (evident și din Vîlcea și Basarabia, prin nelipsita Alba Iulia), aproape toți prezenți acum spre a-și primi meritatele onoruri… Nu s-au intimidat rostindu-și mici replici de mulțumire și de surpriză, nici nu s-au rușinat spunînd ori auzind laude la adresa limbii ”Romane” și a ”Romanismului”, ambele expres anti-Dacice, înflorite și tivite cu ghimpi din hîrîiala anglo-saxono-americană…
            Globalizarea ”Romanismului” anti-Dacic, în fața unei mulțimi de hărți ale Daciei ciuntite (care nu este nici măcar o zecime din Dacia de 30 de milenii care niciodată n-a acceptat porecla actuală pînă în urmă cu un secol și jumătate, pusă ca diademă de nimicitor pîrjol pe întunecata frunte îngenunchiată prin Școala Ardeleană și Eliade italienizantul) a creat cadrul schimbului darnic de elogii și ofrande între autorități, în isonul onegeurilor (toate guvernamentale și politice, toate anti-patriotice și anti-naționale) cu largi buzunare ”înțepate” în rezervele guvernamentale și imperiale, pentru a sublima ”Romanismul” formal naționalist, cufundat în cel mai profund conformism față de terorile și deznaționalizările imperiale, în raport cu care telectualii argeșeni (ca toți cei din întreaga țară) sînt, de regulă, prezenți doar la tămîieri și înmînarea de distincții, lăsînd apărarea Limbii Dace pe seama cîte unui Don Quijote de la… manșa vreunui ziar sau a unei broșuri, cu greu scrisă și tipărită.
            Dator față de Adevăr și Istorie nu pot să nu notez ceea ce constat permanent: CIC-ul este, fără îndoială, un CIRC anti-național și anti-democrat…
9 octombrie 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU