duminică, 29 august 2010

Treptele Eliberării

Un "colaborator", care se pretinde comunist pentru că aşa zic cei mai mulţi membri ai partidului său, tot încearcă să-mi "impună" ideea de a renunţa la tezele principiile şi formulările despre eliberare, căci "nu vedeţi, săntem liberi, cine nu e liber dintre noi ?!?"
I.am răspuns şi repet aici şi pentru alţi tovarăşi:
Preopinentul meu (intelectual, format după 22 decembrie, el este, cert, anti-comunist !) nu stăpîneşte nicio noţiune de politică, fiind total în afara sferei, ca şi cum nu ar fi fost la şcoală nici o zi !
Iată, aşadar, care sînt treptele Eliberării, pe care trebuie să le urcăm spre a relua viaţa într-un regim democrat, brusc întreruptă la 22 decembrie 73 (1989), cînd am intrat în cea mai neagră şi densă Noapte a Poporului nostru, fiind împinşi în mîlul asfixiant al tuturor formelor de dependenţă posibile. Unii imediat, alţii mai tîrziu, toţi după 20 de ani, ştim că sîntem încovrigaţi şi că trebuie să ne eliberăm. Lichelele trădătoae dintre noi cred că sînt deja libere, pe considerentul că au devenit sluji ale asupritorilor, jucîndu-şi rolul de bici împotriva celor mulţi...
Cel mai uşor se observă starea de supunere socială şi, în consecinţă, lupta, sub diferite forme, pentru eliberare socială se evidenţiază prima. În Socialism, cel puţin 99 % din persoane şi familii erau libere social datorită locurilor de muncăasigurate de regimul democrat. După 22 decembrie, cele 212,5 milioane locuri de muncă s-au redus drastic şi aceasta a generat exploatarea celor mulţi de către cei puţini. îmbogăţiţi prin jefuirea Statului şi a persoanelor fizice. Lupta pentru eliberare este nu numai evidentă, dar şi obligatorie şi necesară pentru a ieşi din impas şi a ne relua viaţa normală. Pentru aceasta, clasele sociale exploatatetrebuie să-şi organizeze partide politice, condiţie "sine qua non" pentru a reintra în mişcarea socială pozitivă.
O altă componentă a aceluiaşi întreg este libertatea naţională, nefiind posibil ca vreun popor (sau vreun om) asuprit -sau care asupreşte- să fie liber fără aceasta. În ce ne priveşte, poporul nostru -care continuă să fie numit şi auto-numit "romîn" de către trădători (noi fiind, în realitate Poporul Dac)- ne-am pierdut libertatea naţională o dată cu victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei, la 22 decembrie, stare de fapt devenită realitate de jure prin ocuparea ţării de către hoardele barbare şi fasciste ale NATO (în special USA) şi prin intrarea în Imperiul Cotroman nRomano_German de la Strasbourg, unde am devenit zona geografică nr. 8, adică groapa de gunoi a imperiului. Evident că nu putem redeveni liberi decît prin şi după ieşirea din această mocirlă europeană.
Cea mai cruntă şi profundă formă de dependenţă, pe lîngă exploatarea socială şi asuprirea naţională, este Robia religioasă. Poporul Dac, liber sub aspectul religiilor inventate de exploatatori şi asupritori -aşa cum ne confirmă mărturiile călătorilor străini de multe sute de ani şi analizele pertinente din actualitate- a început chiar din 22 decembrie 73 să fie supus unui "bombardament" de dresaj religios, pentru înrobirea sa spirituală, în care sens se fac eforturi extraordinare care au dus deja la mocirlirea -pînă la nerecunoaştere- a tuturor instituţiilor Statului, începînd cu cea mai importantă - Şcoala ! Sînt atinse de microbi şi materii pestilenţiale -din fericire, doar formal, căci avem măruntaiele rezistente- toate autorităţile (Puterea, Administraţia, Justiţia), cu împodobiri băloase şi scene penibile de ritualuri; vedeţi spaţiile "armatei", spitalelor, primăriilor, prefecturilor, parlamentului, ministerelor, activităţile publice cu grupuri de oameni...
Această Robie religioasă se constituie în cel mai mare inamic al fiecărei persoane şi al comunităţii, căci ea are menirea să paralizeze politica şi nevoia de politică, făcînt din fiecare om in invalid, pregătit să muncească, să trăiască şi să moară pentru o in ventată lume hidoasă şi în dispreţ pentru sine. Neeliberat de această Robie, omul încetează de a mai fi Om, fiind îmbrîncit de cître înrobitorii săi în abisul lumii primare, sălbatice, deci uşor de exploatat şi de asuprit.
Căile eliberării -despre care ne vom ocupa în alt articol- sînt aceleaşi ca şi cele ale lichidării libertăţii: înrobirea se produce material, fizic, instructiv, educativ, prin dresaj, emoţional,raţional, moral, spiritual... Prin aceleaşi mijloace se realizează şi revenirea, doar că un regim politic democrat (Socialismul) nu foloseşte forţa, ci Puterea; forţa începe unde se sfîrşeşte Puterea !
Noi sîntem puternici !
Moarte Sclaviei sociale, exploatării naţionale, Robiei Religioase !
Trăiască Libertatea Deplină, complexă, unică şi unitară, asigurată de Doctrina Comunistă !
29 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

duminică, 22 august 2010

Gheorghe APOSTOL - supravieţuitorul unui şir de înfrîngeri

Chiar astăzi, am avut convorbiri la Bucureşti, despre tovarăşul Gheorghe Apostol, cu mai mulţi participanţi la cel de-al XV-lea Congres al P.C.R. Abia ajuns acasă, am aflat vestea morţii sale (ştiam de mai mult timp că este bolnav, motiv pentru care nu l-am deranjat pentru a-i transmite o carte care îl omagiază special, prin aceea că i-am pus pe copertă poza sa).
L-am remarcat din adolescenţă, la începutul anilor 50 ai secolului trecut şi, nu după mult timp, a devenit principala personalitate care mă atrăgea, după Gheorghe Gheorghiu-Dej (poate pentru că deseori îl vedeam în preajma acestuia).
Ştiam însă, de timpuriu, sau doar o secretă diversiune adolescentină îmi alimenta supoziţia, că este ţinut aproape pentru a nu urca, neobservat, mai mult decît ar fi dorit şeful de partid, abilul, iubitul şi temutul Dej. Şi, dintr-odată, o minune incredibilă m-a descumpănit, confirmîndu-mi încurcătura psiho-raţională: Apostol devine în 1954, nici mai mult nici mai puţin, şeful Partidului, deci chiar şeful şefului Gheorghiu-Dej...
Dar imediat, în 1955, Dej îşi repară autopăcăleala şi niciodată Gheorghe Apostol nu va mai fi primul în vreo funcţie; era primul prim vice-prim ministru, dar şeful era ... prim-ministrul !
A rămas, totuşi, în prima linie a conducerii colective în Partid (Biroul Politic) pînă în 1969, dar Ceauşescu, neavînd abilitatea şi siguranţa că este cel mai bun, cum era cazul lui Dej, l-a îndepărtat definitiv, după ce l-a surclasat miraculos şi misterios în martie 1965, "furîndu-i", cu ajutorul lui Maurer şi Chivu Stoica, funcţia supremă în Partid...
Chiar în 19 martie 1965, la ora 17,43, cînd s-a stins Gheorghiu-Dej, între toţi cei preocupaţi au început discuţiile şi "disputele". Eram, alături de cei mai mulţi, favorabil lui Gheorghe Apostol, căruia îi vedeam "de drept" acordarea funcţiei. Dar, neutralizat de propunerea de a fi Preşedinte al Consiliului de Stat, Chivu Stoica nu a mai avut replică, iar Maurer, inteligent, şiret şi dominator, credea că pe Apostol -puternic susţinut de Sindicate (care erau, atunci, adevărate !- nu l-ar putea "dirija" cu flerul său de ascultat "îndrumător competent", cum ar face-o cu mai tînărul Ceauşescu.
Înfrînt şi acum, avea să fie demolat principial în aprilie 1968, printr-o critică dură şi deschisă, la care a replicat tot aşa de dur, dar participanţii la şedinţa plenară a Comitetului Central au uitat că sînt comunişti. Apoi, fuseseră atacaţi crunt Alexandru Drăghici şi însuşi ... Monumentul - Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a rămas cu oficierea dezvelirii statuii nepusă în practică, astfel că bestiile dezlănţuite după 73 (1989) nu au mai avut ce dărîma...
La puţin timp, în 1969, a fost evacuat din partidul pentru care fusese Constructor de bază şi conducător de vîrf. După mulţi ani albi, îndeplineşte, cu demnitate, neînsemnate misiuni diplomatice care îi definitivează înfrîngerile.
Revine fulminant, autodenigrator, în anul intrării Poporului în Noapte, 73 (1989), prin fîsul cu semnătura de ocară pusă alături de trădători pe o depeşă ruşinoasă adresată Latrinei Europei, împotriva propriului partid şi, în fapt, a propriului popor, pecetluindu-şi înfrîngerile. Demn şi sigur în 1968 îi reproşa în şedinţă Secretarului General că şi el este părtaş egal la nelegiuiri, dacă acestea există, dar acum, prăbuşit, îl reclamă la simbriaşii diavolului plătiţi de odioşii imperialişti de la conducerea U.S.A.
L-am contactat de mai multe ori după victoria (vremelnică) a Contrarevoluţiei, între altele, pentru a-i propune conducerea onorifică a Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) sau o soluţie radicală împotriva Contrarevoluţiei, în septembrie 74 cînd minerii Belzebutului tronau în Bucureşti.
Mi-a răspuns ca un înfrînt; era de acord cu mine, îmi spunea că în Bucureşti se trage ca la război (eu vorbeam din Curtea de Argeş, auzeam focurile), dar trebuie să hotărască tovarăşul ... Ilie Verdeţ !
L-aţi văzut vreodată pe Ilie Verdeţ hotărît şi energic ? Nici eu ! (poate cu excepţia anilor cînd era Prim-ministru).
Acum s-a stins Gheorghe Apostol, ca un om comun, dar a fost o mare personalitate, cu o singură imensă umbră: scrisoarea celor şase: o figură luminoasă, încurcată între semnăturile vitriolante ale celor cinci negrotei !
Îi vom păstra tovarăşului Gheorghe Apostol o vie amintire plină de respect, cu regretul că nu a rămas ori că nu a ajuns din nou în primul fotoliu al Partidului.
22 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
http://gheorghiudej.blogspot.com/

duminică, 15 august 2010

Dan Diaconescu şi Partidul "Poporului" vă vor LUA -nu vă vor DA- bani !

ŢĂRANII DACI ("romîni") mi-au făcut din nou dovada suverană a certitudinii milenare că ei sînt cei mai inteligenţi şi deştepţi componenţi ai neamului nostru.
Mă aflam, de curînd, în satul natal la o şedinţă cu mulţi ţărani şi un telectual; tîmpitizat deja deplin prin inamicul public nr. 1, televizorul, telectualul şi-a vîrît iute codiţa otrăvită în discuţia comună, propunîndu-le celor prezenţi să se înscrie în Partidul "Poporului", pentru că, între altele, vor primi cîte 20.000 de euro (de fiecare).
N-am apucat să răspund la întrebarea unanimă, căci unul dintre ţăranii prezenţi a făcut-o mai bine şi, poate, mai convingător (pentru cei de-o seamă); reproduc din memorie:
- Ascultaţi, mă, nu fiţi proşti ! Dan ala nu are cît îi trebuie nici pentru el, iar în banca ţării nu mai e nimic; totul s-a furat ! Aşa s-au îmbogăţit cei care au fost mai şireţi. Unii au venit mai tîrziu, dar vor şi ei avere; de aceea au repus în joc şurubăria Cojocaru. Prin aceasta, cei dornici să devină bogaţi se vor înscrie la Dan Diaconescu, vor impune prin lege impozite şi taxe ca să facă la stat teancul de 20.000 euro, calculat pentru fiecare cetăţean, noi vom primi o hîrtie cu cifra asta, iar banii se vor vărsa -după ce se vor strînge de la noi !- în conturile "competenţilor". Aceştia se vor îmbogăţi, noi vom sărăci fiecare cu cei 20.000 de euro (plătiţi în 20 de ani), la final noii îmbogăţiţi, cu Diaconescul lor în frunte, vor spune că nu le-a ieşit nimic (pentru a ne da şi nouă)...
Marii bogaţi, cu miniştrii, preşedintele, parlamentarii nu-i vor lua de urechi fiindcă, apărînd o nouă pătură de burghezi, ei se vor îndepărta de nesuferitele "mase populare" şi apoi, economic vorbind, vor avea de cîştigat şi ei de la cele cîteva zeci de mii de mici burghezi, situaţie declarată imediat o mare realizare a Capitalismului care vrea, neapărat şi mereu, clasă socială... de mijloc (deşi capitaliştii -de la noi- nu recunosc existenţa celor din stînga, adică "mijlocul" nu e mijloc !).
Quod erat demonstrandum !
Iată de ce mereu mă bucur să spun că sînt ţăran.
Cele mai mari personalităţi ale Neamului Dac sînt Muncitorul şi Ţăranul ! Ei trebuie să fie în Legislativ atîţia cîţi sînt în ţară !
15 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

sâmbătă, 7 august 2010

"Spaiul" a ales trădarea ?

La toate întîlnirile cu diverşi tovarăşi, aceştia, dintre care mai ales telectualii, mă întreabă despre celebrul scriitor, fost spion (al Romîniei, după cum se autodefineşte zicîndu-şi "spai"), rugîndu-mă să le explic ce farsă joacă sau ce rol; l-ar certa pentru dreapta, suculenta şi pitoreasca hulire a cristosului evreu şi a dumnezeilor abominabili, dar îi blochează paralizaţi cu dumnezeul celălalt, care ar fi... perfecţiunea întruchipată...
Le expun logic şi simplu trădarea spaiului-scriitor, dar telectualii se afundă tot mai mult în nedumeriri; doar ţăranii se luminează rapid, punctînd deosebirea dintre dumnezeii abominabili şi dumnezeul cel nou, perfectul, găsit prin ne-credinţă de ciudatul "spai": "tot un drac !"
De ce este ciudat ?!?
Păi, ce spion îşi dezvăluie secretele, imediat după încheierea misiunilor (adevărate sau inventate) printr-o bogată fabulare anti-dacică, subliniată ("per a contrario ?") cu deşănţate declaraţii de dragoste neţărmurită pentru Dacia Mamă ???
Apoi, mare "credincios" faţă de Dacia, îşi declamă iubirea nestrămutată pentru isusul dintîi al evreilor şi pentru "tatăl" lui, devenit acum unul dintre groteştii dumnezei abominabili; deci mare trădare impardonabilă !
Nişte popi care nu pricep nimic (nu pot fi bănuiţi c-au priceput ceva vreodată !) îi strigă vorbe spurcate bătrînelului scriitor care întinereşte vizibil, devenind tot mai prezentabil, echilibrat şi ... puternic. Mărturiseşte senin dar ferm că ştie totul ca rezultat al unui intens studiu ştiinţific prestat timp de douăzeci de ani, răstimp în care a scris şi un metru cub de cărţi; apără Ştiinţa la fiecare propoziţie, împotriva dumnezeilor abominabili -ceea ce este colosal de lăudabil- dar o şterge de pe faţa Pămîntului şi a Universului cînd îl pune în operă pe noul său dumnezeu...
A studiat singur şi temeinic totul, afirmă cu acurateţe divină că în cărţile sale doar vreo treime este contribuţie proprie, pe care o dăruieşte semenilor cu infinită amabilitate.
Liber şi independent, nu are niciun stăpîn şi nici coechipieri. Nu ştie de ciudatele coincidenţe stranii, ba chiar fenomene, vînturate inclusiv la acelaşi post TV: (nu mai reiau istoria cu marele demician, dar) un mare şi necunoscut general, deţinător de secrete mai mari decît Universul însuşi, are multe, mari şi certe dovezi palpabile despre oculta supraplanetară care conduce inflexibilă totul pe Pîmînt şi în Univers, ne sugerează chiar că aceasta a dejucat succesul de neînlăturat al arabilor împotriva evreilor în războiul celor cinci zile şi aflăm, oficial, ce unii aflaserăm surprinşi, de atunci: evreii pregătiseră isusul al doilea spre lansare în acele zile, dacă toate cele 20 de rachete arabe n-ar fi făcut fîs topindu-se în clipa comenzii de lansare, în loc să transforme în "mojave" sau spaţiu selenar crîmpeiul de pămînt maternal al palestinienilor, ocupat de "statul" evreilor...
Cine, cine se juca dezechilibrat cu omenirea ? Desigur, godzila aceea, neabominabilă, ţinta noii "credinţe" a ne-credinciosului tînăr şi fermecător scriitor, doborîtor de hidoşi dumnezei abominabili în locul cărora a meşterit unul singur, ne-abominabil ! Şi astfel şi-a trădat ... trădarea...
Moarte tuturor dumnezeilor abominabili şi ...ne-abominabili ! Trăiască zeii din Olimp, jucării în mîna Omului care i-a creat !
7 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 5 august 2010

ACADEMIA va deveni principalul FOR ANTI-ŞTIINŢIFIC ?!?

În adolescenţă eram surprins, mirat, contrariat şi chiar indignat că unii oameni de artă -autori simpatici şi respectabili, de altfel- şarjau, mai în glumă, mai în serios, numindu-i pe (unii) Nemuritori cu vocabula firească, în faţa căreia ataşau, dezinvolt, un fel de prefixoid utilizat în antonimie: caca sau gaga...
Mi se părea, chiar dacă autorul ar fi fost el însuţi Academician, un afront impardonabil; pe parcurs am devenit mai îngăduitor, iar astăzi cred că erau prea delicaţi acei artişti criticanţi...
Un MARE DEMICIAN, cu largă gură spartă, cînta şi se-ncînta asfixiindu-se astmatic şi umplînd televizorul, cu mîndrie inegalabilă, etalîndu-şi cunoştinţele "ştiinţifice" despre dumnezei şi religii şi, mai ales, despre marea misiune a unora -între care este amestecat şi domnia sa, la înălţimi binemeritate- care fac eforturi şi sforţări să împace antonimele perfecte: Ştiinţa cu Religia !!!
Îmbătat de euforia viziunii de descoperitor al modului de a salva ... Universul, Marele Orator trăia şi-şi exprima optimismul că bietele ... demii vor pricepe, în sfîrşit, că rolul lor este să-şi anuleze Istoria (în unele cazuri de multe sute de ani) şi scopul pentru care au fost înfiinţate şi să devină pămătuf pentru fundul găunoaselor religii fătătoare de feţi-logofeţi analfabeţi beţi...
Nici măcar nu este deschizător de drumuri guralivul demician; i-au luat-o înainte un Papă-lapte de la Vatican şi, după nesfîrşiţi ditirambi la adresa faunei evreieşti şi, implicit, a creaturilor ...abominabile ale lor, un celebru scriitor care a descoperit -în urma unor prelungi şi ştiinţifice cercetări !- că există, totuşi, un ... dumnezeu, altfel decît toţi ceilalţi, sute şi mii, de ... abominabili !
Cred că putem să punem lacăt la Univers şi să-l rostogolim în Hău...
Jos Despotismul ! Moarte Sclaviei ! Trăiască ŞTIINŢA !
5 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 3 august 2010

Justiţia ... în ghilimele !

Autorităţile imperiale -speriate, probabil, de zecile de mii de plîngeri împotriva Statului Romîn depuse anual la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de altele- au analizat unele aspecte ale domeniului şi le-au prezentat într-un raport special care, defavorabil, s-a transformat într-o severă atenţionare a guvernului.
Guvernul însă, ca de obicei, nu se sinchiseşte, căci nu i-au fost atinse sensibilităţile şi adevărurile existenţei lui de entitate care organizează şi practică un genocid sui-generis împotriva propriului popor...
Genocidul a început, în decembrie 73, cu exproprierea proprietăţii economice ("părţile sociale", proprietate privată a celor 12.500.000 de angajaţi existenţi atunci), a continuat cu legea dezastrului naţional total (am numit Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin care parlamentul contrarevoluţionar a confiscat, abuziv, întreaga proprietate agricolă privată din CAP, asupra căreia nu avea niciun drept "legislativul"), a jefuit cooperativele de consum, cele meşteşugăreşti, toate întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile economice, a spulberat serele şi sistemul de irigaţii, ca şi încălzirea centrală a locuinţelor urbane...
Rezultatul ? Cinci-şase milioane de procese în fiecare an, nesfîrşite condamnări, puşcării supraaglomerate şi decese induse de autorităţi -care huzuresc în lux şi desfrîu, golirea de atribuţii a ministerului de resort, inventarea unor organisme parazitare precum Avocatul "Poporului" şi C.S.M. -care au o singură misiune: apărarea infractorilor din cadrul autorităţilor, inclusiv a "justiţiei"...
În acest climat este firesc să existe magistraţi infractori care ne batjocoresc -cum este o judecătoare la Curtea de Argeş care m-a jefuit de 25.000 lei- şi alţii, pe care tot magistraţi de la tribunal,curtea-de-apel, ÎCCS, procurori şi judecători, nu-i trimit la locul lor -puşcăria- pentru că vina nu este ..."grosieră" !
Raportul imperial nu ciripeşte însă, nimic din aceste grave realităţi şi nu face nicio trimitere la cauzele reale ale dezastrului: legi bestiale, criminale şi magistraţi incalificabili, ajunşi în funcţii prin tehnici specifice Sclavagismului şi Feudalismului ...
De aceea, dispărînd orice urmă de democraţie, întregul sistem al justiţiei din Romînia este pus ... în ghilimele ! Ceea ce imperialii nu pot spune, căci ei sînt patronii inamicilor pe care îi au justiţiabilii de la noi.
Jos Burghezia şi Moşierimea ! Moarte Imperiului ! Trăiască Socialismul !
3 august 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU