duminică, 19 aprilie 2009

Cît costă o ţară ?

O excentrică, pe care presa o numeşte "divă" pentru scălîmbăieli pe scenă, în care este as, pretinde, îmbufnată la culme, că va cumpăra o ţară pentru că nu i s-a acceptat un moft de către autorităţile din Malawi, de unde ar fi vrut să înfieze un copil (ca să adauge, desigur, la numărul sclavilor ei şi la orgoliul de a se prezenta ca "mamă a răniţilor").
A şi iniţiat "negocieri" pentru a cumpăra ţara africană pentru care a oferit ...1.225.000 de dolari (sumă cu care, aproape în mod curent, ea îşi cumpără diverse obiecte sau podoabe de lux) şi crede, indignată, că nimeni nu-i va sta în cale, nemaivorbind de sărmana judecătoare din Malawi care a considerat-o necorespunzătoare ca să-i devină "mamă" copilului care, ca şi părinţii săi, nu poate pricepe ce e aia "dolari"...
Neruşinata a rostit cuvinte gangstereşti ("le-arăt eu lor !"), referindu-se la judecătorii şi conducătorii acelei ţări şi a aflat cu dispreţ şi silă că poporul acela are peste ... 12.000.000 de fiinţe, Oameni, care o duc greu şi mor repede, dar ei sînt o Ţară, iar ŢĂRILE NU SE VÎND !!!
Un singur caz a existat, în lumea cunoscută, de vînzare a unei părţi de Ţară şi ştim că nu există alt gest mai reprobabil şi bază de dezastre mai mari ca aceea: Alaska !
Saltimbanca n-a putut să se înfieze ea acelei Ţări (aflată în suferinţă din cauza Capitalismului şi Imperialismului) şi să ia cu ea cîte 1.225.000 de dolari pentru fiecare din amărîţii din Malawi; în acel caz ar fi devenit, la 50 de ani, un colos sfînt de Lumină nu numai pentru Malawi, ci şi pentru întreaga Planetă ! Dar, oare, pot "divele" să facă aşa ceva ?
Toată lumea şi, mai ales, oamenii muncii, ar trebui să cunoască asemenea pofte, precum şi răspunsul conducătorilor din Ţara rîvnită.
Trăiască Libertatea, ca Oameni şi ca Ţară ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
19 aprilie 93

"Credinţă" - numele necredinţei

De la victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei antisocialiste, toţi termenii esenţiali pentru cunoaşterea, organizarea şi conducerea societăţii au fost deturnaţi, dîndu-li-se alte sensuri, eronate şi, mai ales, opuse. Este cazul pentru: politică, democraţie, partid, alegeri, putere, opoziţie etc.
Între aceşti termeni, cu conţinutul inversat, cel mai insultător la adresa poporului nostru este "credinţă". Exprimînd tradiţional, de mii de ani, baza relaţiilor dintre un cetăţean şi Patria sa, cuvîntul are, dintotdeauna, menirea să sublinieze devotamentul total şi necondiţionat al fiecărui individ faţă de Poporul său, faţă de Ţară şi conducătorii ei, această credinţă fiind de neştirbit, impunîndu-se "de plano", chiar indiferent şi împotriva unor opţiuni psihice, intelectuale, morale, artistice, ştiinţifice personale. Cu alte cuvinte, Datoria de a-ţi respecta şi apăra Patria, de a respinge orice agresor al ei, este deasupra oricărei particularizări sau delimitări; a fi credincios, nici măcar ca vorbire nu poate şi nu trebuie să fie adresată pentru altceva ori altcineva... Eşti, spre exemplu, republican ca gîndire politică, dar nu-ţi poţi lepăda credinţa cu care eşti dator Patriei, pe care n-ai dreptul s-o trădezi, pe considerentul că, din întîmplare, comandantul sau şeful statului este un ... rege !
A-ţi afirma "credinţa" pentru altceva decît Patria ta este cea mai mare ne-credinţă; nimic nu-ţi statuează mai murdar şi mai adînc necredinţa decît importîndu-ţi (din afara Patriei) obiectele iubirii şi devotamentului, în acelaşi timp dispreţuind ceea ce eşti dator, ca cetăţean, să preţuieşti şi să respecţi.
În această ordine de idei, numindu-te "credincios" faţă de un străin spîrc inventat pentru asuprirea lumii şi a ta, eşti vinovat de necredinţă, căci pîngăreşti ceea ce este al tău, fără de care nu te mai poţi defini şi, astfel, eşti deja pregătit, rob, legat fedeleş, pentru a intra în turma sclavilor cu un singur păstor; adică devii Nimic. Şi ca acest nimic să devină imens, te mai şi numeşti ... liber !
Aceasta este Robia cea mare, numită "religie", definită prin autodefinirea ca gunoi; de aceea, doctrina libertăţii totale, depline şi definitive - Comunismul- cere tuturor compatrioţilor credinţă, adică devotament, respect şi dăruire, inclusiv sacrificiu şi jertfă, mai ales în momentele grele de suferinţă şi Întuneric, faţă de sinele naţional ! A fi comunist înseamnă a fi credincios, gata să faci totul, inclusiv să-ţi asumi moartea, cum a făcut-o Marele Erou Martir Naţional asasinat mişeleşte, Nicolae Ceauşescu, pentru apărarea Patriei şi a Libertăţii, ca Om şi ca Ţară ! Aceasta, ci nu prosternarea în faţa invenţiilor şmechereşti străine, înseamnă Credinţă !
Vă îndemn, deci, mai ales pe tineri, la devotament şi respect, credinţă adică, pentru Patrie ! Cu acestea împlinite, începe propria împlinire !
Jos Robia ! Trăiască Libertatea, adică Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti).
19 aprilie 93

miercuri, 15 aprilie 2009

Penibile aberaţii iresponsabile

Am luat cunoştinţă (fragmentar) de noile elucubraţii ale Preşedintelui Republicii. (Păcat că nu există în toată Romînia un ZIAR adevărat care să publice, cel puţin, documentele oficiale ale Statului şi ale personalităţilor din fruntea ţării, precum şi replicile organizaţiilor politice - partide şi altele !)
Cred că niciodată şi nicăieri nu a existat un şef de stat care să emită atîtea aberaţii penibile şi iresponsabile. Orbit de ura împotriva regimului democrat din Republica Moldova (ca şi faţă de cel din Romînia ante-decembristă, ceea ce este poziţie comună esenţială a tuturor peceriştilor, mai ales a celor ciocoiţi), tovarăşul Preşedinte se prezintă lamentabil, ca şi cum ar fi instrument direct executant al Buşiblerilor care ară ţările cu bombe: este indignat de ce se întîmplă în alte ţări şi nu-i convine, ca şi cum ar fi un sat din propria ţară-găoace (cum a ajuns să-şi facă Patria !), se înfurie că zăbăucii, vandalii, tîmpitizaţii de la Chişinău (sau de unde vor fi fost trimişi, instrumentaţi şi plătiţi) nu au reuşit să scrumească toată Republica Moldova şi să-l prăjească pe Preşedintele ei, intră în trepidaţii şi ameninţă cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de ce nu-i spune niciun Consilier cu ce se ocupă această Curte ca să-şi dea seama de ridicol ?), apoiameninţă pe alţi şefi de state cu tribunale penale... inexistente şi explodează la fel ca bestiile fasciste -pe care le-am numit generic Buşibleri, de la numele primilor fascişti din epoca aceasta, Buş şi Bler- şi cere, nici mai mult, nici mai puţin, RĂZBOI DE PEDEPSIRE -atenţie !- nu împotriva vandalilor, ci împotriva autorităţilor Republicii Moldova care nu s-au lăsat nimicite !
Vai, ce ruşine pentru noi, romînii, pentru mine ca votant al tovarăşului Băsescu, atît la "alegere" cît şi la referendum ! E-adevărat: am votat împotriva adversarilor, fie că era nesuferitul de contracandidat, fie că erau bezmeticii 322, dar tot ruşine se numeşte.
Îl ştiu pe tovarăşul Voronim, am avut discuţii plăcute cu dumnealui: este calm, echilibrat, gîndeşte profund şi vorbeşte puţin, nu se lasă ambalat, nu se aprinde şi nu ridiculizează, nici măcar atunci cînd i se pun pe tavă argumente şi instrumente, ca acum... Cred, de aceea că la Cancelaria dumnealui -ca şi la cea a Federaţiei Ruse, membră permanentă, cu drept de VETO la Consiliul de Securitate, despre care, se pare, tovarăşul Băsescu nu a auzit- se vor găsi Consilieri care să răspundă cum se cuvine imposturilor penibile, autodenigrante.
În nume propriu şi al comuniştilor romîni -pe care îi reprezint şi ale cător interese le exprim şi le apăr- asigur pe tovarăşii comunişti din Republica Moldova de întreaga noastră simpatie, de susţinerea neştirbită, îi felicit pentru tăria, clarviziunea şi rezistenţa de care dau dovadă şi -deşi ne nelinişteşte blîndeţea cu care reacţionează la manifestări teroriste şi fasciste- le urăm să aibă succes împotriva teroriştilor şi fasciştilor, pentru care să dea posibilitate şi celorlalte partide, existente legal, să condamne deschis şi sincer tulburările periculoase şi demenţiale care au avut loc după alegerile din 5 aprilie a.c.
Credem, de asemenea, că Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, mai ales în interesul tineretului, chiar şi a celor deraiaţi sau mai ales pentru ei, să REIA ÎN FAPT ELEMENTELE SPECIFICE REGIMULUI DEMOCRAT, declarînd public, permanent şi deschis OPŢIUNEA SOCIALISTĂ; nu putem concepe (dar este problema fiecărui partid comunist pentru propria ţară), dar nu putem concepe ca un Partid Comunist şi construiască (el fiind, adică, la guvernare)... Capitalismul !
Sîntem siguri că ISTORIA VA CONDAMNA FĂRĂ ECHIVOC PENIBILELE ABERAŢII IRESPONSABILE ALE PREŞEDINTELUI bietei noastre ţări, Romînia, nedemnă (cu asemenea expresii) de numele glorioasei Dacii.
Jos EXTREMISMUL, TERORISMUL DE STAT şi FASCISMUL ! Trăiască SOCIALISMUL !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
15 aprilie 93

marți, 14 aprilie 2009

Repetitio - mater ... extremismum !

Preşedintele va vorbi în Parlament, desigur despre situaţia din Republica Moldova...
Ştim ce va spune: va repeta celebra -singura de pe Planetă- expresie a Extremismului care îl caracterizează pe dînsul, ca şi pe întreaga gaşcă "politică" post-decembristă, anume condamnarea Comunismului (din 2006).
Întîmplarea -neîntîmplătoare- de la Chişinău este, fără îndoială, consecinţă a unor asemenea manifestări extremiste venite -nu numai, dar şi- din Romînia; faptul că se acceptă drepte sancţionări dure, nemaiîntîlnite, în relaţiile a două state surori, că nu se cer dovezi, că nici nu se reacţionează la insinuări ori acuzaţii că şi mînă diavolească din Romînia a acţionat la Chişinău, că pe furiş se numeşte alt ambasador etc. etc, că NICI O PERSOANĂ DIN ROMÎNIA NU S-A EXPRIMAT ÎN PUBLIC ÎN FAVOAREA PUTERII DE LA CHIŞINĂU, VALIDATĂ DE ÎNTREAGA EUROPĂ şi de alte state şi organisme, reprezintă dovada imixtiunii, cel puţin morale, ideologice şi politice, în evenimentele dezmăţului de la Chişinău.
Dacă avem în vedere că cel mult UNU LA SUTĂ din populaţia ţării este reprezentată de cei care pot vorbi în public, apoi că SÎNTEM SINGURA ŢARĂ DIN LUME ÎN CARE NU POATE ACŢIONA UN PARTID DEMOCRAT, este clar că autorităţile din Romînia -şi numai ele, în primul rînd- sînt marii adversari ai regimului politic democrat din Republica Moldova; de aceea ne aşteptăm ca tovarăşul Preşedinte Băsescu să repete elucubraţiile din 2006, poate la un nivel potenţat avînd în vedere că vandalii, teroriştii şi fasciştii de la Chişinău au dat foc clădirilor oficiale simbolice ale statului, că au arborat pe ele drapelul ... Romîniei !
Cumpătatul Preşedinte al Comuniştilor şi al Republicii Moldova, tovarăşul Voronim, vorbeşte puţin, calm şi documentat; toţi ştim că dumnealui are dreptate, iar scremenirile autorităţilor din Romînia ne apar evident penibile. Mai ales că proliferăm: extremismul este arborat ca fală a tuturor ieşiţilor în public, terorismul intern şi în afară este argumentat şi susţinut cu bani publici, fascismul este mîngîiat cu blîndeţe; iată treptele decăderii naţiunii noastre.
Asculaţi-l pe tovarăşul Preşedinte la Parlament şi veţi avea o nouă, deplină, confirmare.
Această repetiţie a condamnării din 2006 nu-i va aduce, însă, lauri, ci scădere drastică a susţinerii; cu fiecare astfel de paşi (condamnarea Comunismului, becalizarea, corogenizarea) se îndepărtează de trecuta, provocată şi dirijată acceptare înciudată a votanţilor; poate special spre a face loc, în faţă, cu prilejul "alegerilor" din toamnă, istericelor relicve istorice !
Jos Capitalismul, Terorismul de Stat şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
14 aprilie 93

Repetitio - mater ... extremismum !

marți, 7 aprilie 2009

Chişinău: Dezmăţul tinerilor rătăciţi

Orice om sau clasă socială care se pretinde civilizat(ă) trebuie să accepte o înfrîngere onorabilă, cum ar fi rezultatul dat de alegeri.
La Chişinău Partidul Comuniştilor a obţinut majoritatea, deşi este surprinzător procentul de numai puţin peste 50; în mod normal, într-o ţară democrată, în care adică majoritatea în Putere o deţine partidul comunist, acesta ar trebui să obţină cam 80-90 % din voturi. Un rezultat de 50-51 % înseamnă că în Republica Moldova Partidul Comuniştilor construieşte Capitalismul (cum se mai întîmplă şi în alte părţi), ci nu Socialismul, fapt de maximă atenţionare căci generează pericol pentru toate statele lumii unde partidele comuniste sînt ori ajung la Putere.
Nici măcar nu s-au comunicat rezultatele finale şi zurbagiii şi-au început dezmăţul în pieţele publice ale Chişinăului, împotriva instituţiilor Statului, săvîrşind acte huliganice şi teroriste, degradări ale imobilelor de importanţă naţională, violenţe de tot felul, inclusiv crime...
Manifestările de extremă gravitate, coordonate, probabil, de forţe politice extremiste şi fasciste -care pot fi din Moldova ori din alte părţi (ca şi tinerii agitaţi) ale spaţiului ex-sovietic sau din Europa- scot în evidenţă influenţele nefaste ale Capitalismului şi Imperialismului, punînd în dispută, fără vreo justificare reală, şi relaţiile dintre cele două state romîneşti, prin chemarea exacerbată şi violentă, la ... unirea lor. Evident că toţi romînii de pe întreg cuprinsul Daciei, deci şi cei din Republica Moldova, dacă nu sînt înstrăinaţi ori scrîntiţi la minte, doresc unirea cu Patria mamă, dar un asemenea act de dreptate şi reparaţie istorică nu se poate face în stradă, de către tineri înfierbîntaţi şi asmuţiţi de porniri atavice...
Aflăm cu surprindere că politicieni de talia lui Petru Lucinschi şi Mircea Druc (exact cei care puteau realiza paşnic şi frumos Unirea mult dorită) s-au amestecat în ceata bezmetică ale cărei acţiuni tind să sape la temelii statul pe care pretind că-l apără.
Condamnăm orice mistificare a votului oriunde s-ar petrece -cum se întîmplă în Romînia post-decembristă permanent- dar sîntem siguri că acuza de fraudă la scrutinul din 5 aprilie 2009 de la Chişinău nu are nicio justificare, ceea ce se pare că ştiu conducătorii partidelor politice înfrînte care i-au lăsat pe copii şi adolescenţi să se dezlănţuie periclitînd soarta regimului politic democrat şi a Statului.
Copii, abandonaţi tulburările; treceţi la învăţătură, încercaţi să aflaţi şi să înţelegeţi ce vor cei care vă îndeamnă la Dezmăţ: să nu mai puteţi învăţa, să nu aveţi locuri de muncă, să nu puteţi obţine locuinţă, să nu vă puteţi întemeia familii, să deveniţi şomeri, cerşetori pe drumurile pierzaniei din Europa Imperialistă ori SCLAVI şi obiecte de vînzare pentru îngrăşarea ciocoilor...
Aflaţi, dragi copii romîni din Republica Moldova, că aşa s-a întîmplat cu fraţii voştri din Romînia după 22 decembrie 1989, cînd şi la noi s-a declanşat Dezmăţul pustiitor.
Opriţi-vă, nu vă dezonoraţi punîndu-vă în pericol chiar asigurarea vieţii voastre şi a Patriei ! Ascultaţi-l pe tovarăşul Preşedinte Voronin care vă reprezintă în fapt şi vă apără interesele, ci nu pe cei care se ghiftuiesc împingîndu-vă la dezastre.
Abandonaţi extremismul, violenţele şi fascismul ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti).
7 aprilie 93

duminică, 5 aprilie 2009

Cîrdăşia imperiilor

Preşedintele Traian Băsescu, participant la întîlnirea dintre Preşedintele USA şi şefii (încă) statelor din imperiul european, avea la întîlnirea de astăzi cu presa, parcă rău de mare satisfacţie determinat de buna şi deplina înţelegere dintre cele două imperii, exprimînd printre rîsete şi rînjete cu colţi la adresa nepricepuţilor "analişti politici", bucuria că i s-au îndeplinit premoniţiile întru colaborarea imperiilor, Romînia şi în special Preşedintele ei, avînd meritul deosebit că, deşi membră a Uniunii Europene, a stabilit relaţii speciale şi cu USA.
A amintit şi de Guantanamo (dar nu a scos nicio silabă pentru restituirea acestui teritoriu patriei, Republica Cuba !) bucurîndu-se de solicitarea americană de a primi sprijin european, dumnealui ştiindu-se expert, poate, în "Guantanamo-uri" tranzitorii...Poporul nu a murit (tot) încă de foame, de boli, de exploatări şi asupriri, deci mai poate găsi fonduri disponibile pentru a dărui şi bieţilor de (nord) americani, nu numai barbarilor care ară cu bombe ţări ca Irak, Afganistan...
Bucuria celui mai extremist dintre conducătorii lumii (după cei ai USA şi Angliei) este firească pentru singurul şef de stat din lume care a declarat, oficial, cu nonşalanţă şi iresponsabilitate, condamnarea unei doctrine politice, singura deplin democrată din istoria omenirii -Comunismul- aceasta fiind dovadă certă a faptului că întîlnirea şi acordurile dintre cele două imperii (chiar necontînd domeniile abordate) reprezintă o teribilă cîrdăşie care va aduce mari suferinţe popoarelor lumii şi mai ales maselor populare din cele peste 200 de state.
Evenimentul trebuie menţionat ca un periculos început spre "globalizarea" Puterii.
Faţă de acestea, popoarele şi în primul rînd clasele sociale fundamentale -Muncitorimea şi Ţărănimea- trebuie să-şi sporească vigilenţa căci le aşteaptă mai multe şi mai grave represiuni politice, economice, sociale.
Se impune, ca primă şi fundamentală replică pentru prezent şi pentru viitor, organizarea internaţionalistă a partidelor democratice (comuniste) pentru a lupta cu succes împotriva noii cîrdăşii burghezo-moşiereşti internaţionale.
Moarte imperiilor şi imperialismului ! Trăiască internaţionalismul proletar ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
5 aprilie 93