Veniți,
Dacilor, la Alba,
Să ne punem
cu toți salba,
Reunirii
drept cunună-
Și să cîntăm
împreună
”Veniți, Dacilor, la Alba,
Să ne-ncununăm cu salba !”
S-au unit
aici părinții,
Tot aici
domnit-au Sfinții,
În frumosul
drag Ardeal:
Burebista, Decebal…
”Veniți, Dacilor, la Alba
Să ne-ncununăm cu salba !”
După ani de
zbucium sumbru,
Am avut un
Rege mîndru:
Vlad, un soare între zei,
Domnind la
Ineu și Ștei;
”Veniți, Dacilor, la Alba,
Să ne-ncununăm cu salba !”
Au venit ades
străinii,
Să
ne-nfulece, hapsînii,
Dar le-au
pregătit mormînt
Gelu, Glad și Menumorut,
”Veniți, Dacilor, la Alba,
Să ne-ncununăm cu salba !”
Cinșpe
veacuri mai nainte
Perși
învățat-am minte
Că la Daci nu
pot să vină
Să o ceară pe
Regină;
”Veniți, Dacilor, la Alba,
Să ne-ncununăm cu salba !”
Că Tomiris,
știe-oricine,
Cea mai
mare-ntre Regine,
La palatul
lui a trimis
Capul lui
Cyrus învins;
”Veniți, Dacilor, la Alba,
Să ne-ncununăm cu salba !”
Tot faimos,
fără egal,
Cel mai mare
General,
Alexandru,
Dacul nostru,
Ne-a fixat pe
Terra rostu.
”Veniți, Dacilor, la Alba,
Să ne-ncununăm cu salba !”
Au aflat, sub
el, străinii:
Aici NOI
sîntem stăpînii,
Cei care am
dus în lume
Scrisul și
faimoase nume;
”Veniți, Dacilor, la Alba,
Să ne-ncununăm cu salba !”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu