Cum
deseori am menționat în articolele și cărțile mele, nu avem știre despre epoci
anterioare din cei 435.000 de ani din existența organizată a societății
omenești (din sursa cunoscută, ”Istoria Lumii” de Berosos, preot babilonian,
existentă în Biblioteca arsă de la Alexandria, dar nepăstrată), dacă ar fi
existat sau nu societăți cu regim politic democrat ori chiar societăți
propriu-zis democrate, avînd adică Putere Democrată, cu partide reale care să
reprezinte, în totalitate și proporțional, clasele sociale ale societăților din
diferitele stat
De
aceea am numit epoca inaugurată de victoria Marii Revoluții Socialiste din
Octombrie din Rusia de la 7 Noiembrie 1917, fost 25 Octombrie pe stil vechi, Era Democrată, acesta fiind momentul cînd societatea
omenească trece din preistorie în istoria adevărată, specifică speciei
civilizate și creatoare, Omul.
Au
fost încercări anterioare de schimbare a politicii ante și anti-democrate, mai
ales în anii 1848 și 1871, dar nu au existat o Doctrină călăuzitoare, un Partid
al claselor sociale progresiste (Muncitorimea și Țărănimea) și nici o Revoluție care să fie organizată,
condusă de un Partid și direcționată de o Doctrină Revoluționară, mișcările din
Europa din anii menționați fiind revolte
spontane, neorganizate, neconduse de partid, lipsite de o doctrină și, mai
ales, fiind violente, chiar conforme cu ”învățătura lui Marx și Engels”,
ulterior numită ”marxist-leninistă”.
Preluarea
Revoluționară a Puterii în 25 Octombrie 1917, de către Muncitori, Soldați și
Țărani, constituiți în Revoluția socialistă, s-a făcut pașnic prin proclamarea
Sovietului preexistent (după revoluția antițaristă din februarie) ca organ al
Puterii și Administrației Socialiste, avînd în frunte pe Vladimir Ilici Lenin
(ca șef comun al Legislativului și al Guvernului, existente într-o entitate
comună), el fiind conducătorul Partidului Comunist Bolșevic (cum a fost numit
puțin mai tîriu) și executorul ”învățăturii marxist-leniniste”.
Ceea
ce a urmat, preluării Puterii și Administrației din mîinile guvernului
provizoriu și ale legislativului (duma) printr-o excaladare în profunzime și
extindere a violențelor, nu a fost altceva decît aplicarea creatoare a
învățăturii Violenței maxime împotriva ”claselor avute”, așa cum au dictat
muncitorimii Burghezii Marx și Engels și cum a simțit și a gîndit feudalul
Lenin, în ciuda faptului că, între rădăcinile sociale ale acestuia, erau și
cele ale bunicului patern scalv, totul potențat de climatul total ostil al
primului război mondial (pierdut de Rusia) și al înveninatului război civil
multivalent, la care s-a adăugat imediat noul război mondial al capitalismului
și feudalismului europeano-american împotriva primului stat socialist care era
din 7 Noiembrie anul 1 al Erei Democrate, Eroica Rusie Sovietică.
Prin
sacrificii imense, Poporul Rus, devenit Sovietic, a ieșit victorios, din toate
încercările, sub poruncile dure, despotice, ale genialului Lenin, creatorul
primei Puteri Socialiste, care, prin aceeași genialitate, i-a marcat și finalul
după 75 de ani, împlinit de Demolatorul Mihail Sergheevici Gorbaciov, care,
spre deosebire de Lenin, și-a mărturisit, clar și deplin, devotamentul pentru
menșevism și dușmănia totală față de bolșevism, carcateristică esențială și
pentru Lenin care însă, prin măiestrie neîntrecută, a ascuns-o perfect sub
blazonul proletar al Bolșevismului.
Singurul
care îmi apare Bolșevic autentic –neputînd însă schimba traseul stabilit de
Lenin, din veninul doctrinar al lui Marx și Engels și din tragismul istoric prin
care a trecut- îmi apare un alt genial, care a trăit toată viața și a murit
sărac -fiind învelit la moarte, cu singurul obiect avut în dacea sa, mantaua
roasă și veche de dinanintea Revoluției- ducîndu-și însă, Poporul și Patria la
victorie: Iosif Visarionovici Stalin, oțel din oțel de oameni săraci și
harnici, crunt exploatați, pe care Lenin îl imortalizase bine: ”Cel mai bun Rus
este… Gruzinul Stalin”. Profund aplecat spre studiu, devenise doct în domenii
esențiale ale organizării și conducerii societății, intuindu-și perfect
evoluția în memoria viitorului apropiat și lung, citez: ”Multe gunoaie se vor așterne pe mormîntul meu, dar vînturile istoriei
le vor spulbera pe toate”.
Caracterul
ascuns al ideologiei, politicii și conducerii lui Lenin a marcat victoriile și
dezastrele primului Secol al Socialismului (1917-2017), iar puținele țări, din
peste jumătate ale lumii, care se mai declară socialiste, nu au găsit adevărata
albie a Doctrinei Comuniste, dar este indubitabil că, mai devreme sau mai
tîrziu, clasele sociale fundamentale,
din fruntea societății, Muncitorimea și Țărănimea, prin calitatea lor politică
supremă, Numărul, vor descoperi Doctrina pe care am edificat-o și, aplicînd-o
fără Violențe, prin organizarea politică a partidelor proprii și lupta de clasă
în respect față de adversari, vor cuceri legislativul, vor instaura Puterea
Democrată și vor desemna, legal și legitim, subordonatele executante ale
Puterii: Administrația și Justiția.
Sper să se
sinucidă peceriștii savanți, licențiați, doctori, docenți și cademicieni
semidocți, pentru rușinoasele enunțuri despre ”puteri egale și… independente” !
Atunci Era Democrată, inaugurată la 7 Noiembrie anul 1, va înflori și va
înainta, în cîteva secole, spre Comunism, amintindu-și cu suferințe și regret de
convulsiile primului Secol Socialist. Toate acestea se vor împlini cînd vor
dispărea toți ciumeții și Pucării peceriști (și echivalenții lor din celelalte
țări).
În
cinstea lui 7 Noiembrie 1917, Marea răscruce a Istoriei, am elaborat Calendarul
Erei Democrate (de azi anul 103 e.d.)
și, respectiv, am reformulat unul din multele calendare prezente, cel
iudeo-masonic, numărînd anii de la 7 Noiembrie 1917 înapoi, adică î.e.d.
Partidul Comuniștilor și Asociația ”Memoria Socialismului”, sub semnul cel mai drag, Secera și Ciocanul, vor ține mereu în cinste momentele de glorie
ale luptei de clasă pentru Democrație.
Trăiască 7 Noiembrie, cea mai
importantă zi din Istoria Omenirii !
7 Noiembrie 103 e.d.
Prof. Gheorghe I. UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu