Romînia
este, fără îndoială, singura țară din
lume fără organizare politică; pînă și în Turcia, țară agresoare, cu
război, împotriva propriului popor și teritoriu, are, după obligarea de către
CEDO, un partid politic recunoscut legal și funcțional, ceea ce la noi nu este
permis decît formal. Aceasta pentră că, în afară de găștile peceriste, care au
primit nenumărate drepturi și înlesniri, pe baza bugetului de stat, marea
majoritate a populației (peste 85 %) nu se poate organiza politic, fiind, deci,
lipsită de mijloacele necesare pentru apărarea legală a intereselor proprii de
clasă socială.
Multele
sute de găști, înființate în ultimii 30 de ani, poreclite ”partide”, nu au
absolut nimic în comun cu partidele și cu viața politică; ele utilizează toate
pîrghiile statului contrarevoluționar anti-democrat și despotic, cu infinite
taxe și impozite puse pe seama Oamenilor Muncii, spre satisfacerea intereselor
egoiste, ilegale, tot mai multe și mai nesimțite, ale infractorilor –Burghezii,
Moșierii, Bancherii- și slugilor lor, iar Pucării, pretinzîndu-se politicieni,
resping cu indignare existența acestor mici categorii sociale, care
concentrează marea avere a țării, bălăcindu-se în mocirla socială, în care
includem și circul politic.
Caracterul
apolitic al tuturor găștilor, toate guvernamentale, deși unele se numesc,
strategic, organizații ne-guvernamentale,
este subsumat organic și imprimat în prezentarea ca ”partide” a găștilor: nicio
gașcă nu precizează ce clasă/ categorie/ pătură socială reprezintă, toate
cucurigînd și cotcodăcind despre… doctrine și că, împreună, reprezintă o clasă
abominabilă, absolut inexistentă: cea… politică ! Ea fiind, în realitate, o
clasă… infracțională.
Acest
caracter apolitic iese de fiecare dată în mod pregnant în evidență cu prilejul
”alegerilor” care nu sînt deloc alegeri, ci doar votări, așa cum vedem la
actualul circ monstruos privind prezidențialele: nici unul din cei 14 ”hidalgo”
nu știe și nu a rostit nici măcar o propoziție despre ce este și ce trebuie să facă, de fapt, potrivit Constituției,
Președintele Republicii, toți, de la tunătorul
de la Cotroceni și pînă la figurina ”Ei, bine !” spun platitudini abominabile,
descalificante și impardonabile, chiar și pentru simpli oameni analfabeți,
fără respect față de popor, dar nici față de sine și față de
parteneri-adversari; nici bețivii în cîrciumi nenumite nu-și aruncă așa nici
vorbele, nici bolovani; uitați-vă la Tunător, la Omul-cu-parul, la speriatul
pretins jurnalist…
14
alergători după Dulcineea Cotrocenilor aleargă clăbucind, cheltuind banii
munciți de alții sau arginții trădării, fără să se ocupe de singurul lucru
strict și imperios necesar, de unde ar curge toate într-o normalitate normală
(cu a vocalizat prelung), ci nu…
evident anormală: o lege adevărată pentru partide politice (adevărate),
situație în care, deținătorul cîntarului de Mediator, neutru și a-partinic,
care vrea ”partidul mieu la guvernare”, să fie imediat destituit și tratat ca
trădător al statutului de cel mai înalt demnitar din stat.
18 octombrie 102
e.d.
Prof. Gheorghe I. UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu