Micul
și furiosul PNL, exponentul unei mici minorități sociale -a cărei organizație
politică este condusă de Omul cu Parul,
dirijat de Tunătorul de la Cotroceni- nu
trebuie și nu poate să ajungă în turul II al alegerilor prezidențiale. Este
adevărat că majoritatea covîrșitoare a a Alegătorilor și Votanților, neavînd
organizare politică și, deci, candidat propriu, nu poate să-și utilizeze
eficient participarea la votare și votul.
Din
această cauză, imensitatea votanților de stînga participă derutat și derutant
la vor, distribuindu-și opțiunile între dreapta ascunsă (în vorbe goale de
stînga) și dreapta titulară. Dar aici este păcăleala cea mare: toate găștile
anti-politice, autonumite ”partide”, cu candidați la prezidențiale –ca și toate
celelalte înregistrate oficial, cu excepția Partidului Comuniștilor- sînt
exclusiv de dreapta, la fel cum sînt și impostorii ”independenți”.
Față
de această situație, oricum și-ar folosi votul, cele vreo 17 milioane de oameni
ai muncii votanți nu pot opține o satisfacție de clasă proprie; de aceea noi nu
participăm la vot, urmînd ca ”alesul” –care este, în realitate, doar ”votatul”
nu se poate bucura de adeziunea vreunei majorități, căci majoritatea votul
obținute, reprezintă, în cifre absolute raportate la populație, o minoritate.
Acest decalaj ar reprezenta principala
îndatorire a Președintelui Republicii, niciodată respectată în cei 30 de ani ai
Contrarevoluției, căci în mințile înguste (ca și în inimile lor și mai înguste)
nu s-a luminat înțelesul acestei îndatoriri primordiale.
Numai
cînd va fi prezentă Stînga în legislativ, vor înțelege toți, posibil, ce este
aceea Medierea politică a Președintelui Republicii; sînt însă tot mai
slabe speranțe, deoarece Stînga socială, alungată din țară, nu înțelege nimic
din Politică și, din cauza Tîmpitizării
începută sub PCR, susține exclusiv găștile de dreapta, care fac totul
pentru dispariția noastră ca Stat și ca Popor…
În această vreme, peceriștii, chemați să-și arate fața în organizații
proprii, îți arată, tîmpi, pieptul și rostesc. Cu demnitate, în slove de
nedisimulată prostie: ”Eu am carnet, aici !”
Niciodată
nu am fost așa aproape de dispariție; mereu ne-au salvat Satele; acum satele se
transformă în Rîpi și Păduri peste care sînt stăpîni Lupii și Urșii (pe care
nu-i atacă Omul-cu-Parul și gașca lui)…
21 octombrie 102
e.d.
Prof. Gheorghe I. UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu