Răspund
unei femei și unui bărbat care mi-au telefonat, sub protecția anonimatului și
cu numărul ascuns, criticînd –în termeni plini de respect- poziția mea din
tableta ”Romînia apolitică”, afirmînd că așa ar trebui să fim toți oamenii
serioși – apolitici.
Aș
vrea mai întîi să fac două observații cu privire la apelurile dumnealor: 1.
Cred că ambii (apelurile au fost separate) aparțin claselor sociale de jos, cele mici adică din punctul de vedere al
Numărului și al valorii social-economice: Burghezia, Moșierimea și Bancherimea,
căci numai aceștia se exprimă în general respectuos; nu se includ aici Golanii
din circul politic post-decembrist, mai ales cînd este vorba de dialogul dintre
ei (apropo de Tunătorul de la Cotroceni care-i împroașcă, pe tovarășii săi,
chiar dacă sînt sute ori mii, cu vorba de ocară ”voi”, așa cum numai Pucării se
exprimă, aceștia fiind, în general, telectualii
(licențiați, doctori, docenți, cademicieni); 2. La aceeași deducție mă îndrumă
și anonimatul: numai cei de dreapta se ascund, în vreme ce noi, cei de stînga,
instinctiv, ne lăsăm identificați, deoarece noi nu avem nimic condamnabil să
ascundem -și nici de pierdut, în afară de lanțuri- după preceptul lui Marx și
Engels, excepțional formulat în ultimul alineat din Manifestul Partidului
Comunist: ”Comuniștii detestă să-și
ascundă vederile și intențiile.”
Apoi,
fiindcă cei doi sînt de dreapta și, probabil, peceriști cu studii superioare,
îmi apare firesc să susțină apolitismul,
pentru că sînt primordial interesați ca majoritatea covîrșitoare a populației
să nu se organizeze politic spre a fi ușor supuși și menținuți în Exploatare,
Asuprite și Robie, exact ca niște obiecte inerte, transformate în tuburi digestive dotate cu sex (metafora
aparține lui Pavel Coruț, mulțumesc, maestre !), spre a semăna cu micile
categorii sociale din mocirlă, care sînt însă organizate politic într-o
multitudine de găști infracționale autonumite ”partide”.
Într-o asemenea bi-polarizare, fără partide
politice, cu circa 90 % din populație inertă, fără viață, țara este apolitică,
deci fără viață, adică moartă; nu mișună decît acei 2-3 % în interesul Burții
și Sexului lor și al stăpînilor imperiali (la noi UE, USA, NATO); putem ieși
din această stare, doar organizîndu-ne în partide: unul al Burgheziei, al
doinea al Moșierimii, altul al Bancherimii, reprezentînd, în total, cam 250.000
de Votanți, altele al Țărănimii (7,5
milioane), al Muncitorimii (alte 7,5 milioane), unul al telectualilor (cca 1,8
milioane, care, în acest caz, nu ar mai fi de dreapta), altele cuprinzînd pe
funcționari, liber-profesioniști ș.a. Între partide (adevărate) nu este loc de
găști etnice, extremiste, teroriste, fasciste, religioase, tăietori-de-frunză…
În concluzie, cu partide politice
țara trăiește, fără partide este a-piolitică, deci moartă sau pregătită pentru
aceasta.
Cei
care vor ca Țara să existe și încă vie, să treacă imediat sau ”de îndată” la
organizarea partidelor; cei din stînga socială sînt așteptați la Partidul
Comuniștilor (fără peceriști).
19 octombrie 102
e.d.
Prof. Gheorghe I. UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu