Încă
sînt solicitat să formulez aprecieri critice pentru cei 14 prezidențiabili.
Deși am afirmat că nu este treaba mea (pentru că eu, neavînd semnături decît
puține, nu sînt contra-candidat al lor), am să încerc, cum am făcut deja cu
unul dintre ei (căci prea era total în afara politicii).
Cum
nici unul din cei 14 candidați (cu parțială excepție la Viorica Dăncilă – se
observă urme din amprenta Stîngii declarate !) nu a rostit nici o propoziție
legată de categoria socială pe care o reprezintă și, de aici, cum înțelege
să-și îndeplinească atribuțiile Președintelui Republicii, voi încerca să mă
substitui (unora sau, dacă vreți, tuturor).
Fiindcă
nu știu dacă nu este Burghez, Moșier, Bancher ori slugă a lor (categorii sociale
detestabile), apreciez că, fiind actor (ceea ce este sigur) cu salariu de la
buget, face parte din pătura Intelectualității. Desfid insulta unora că ar fi
deficitar și ca actor, pentru că a interpretat numai roluri de… prost și aș
preciza, nu doar din respect, ci din admirație, că, de fiecare dată a fost (în
rol) un prost perfect ! N-ar strica, ba chiar le-ar prinde bine unora, să
precizez că e mult mai greu să faci pe prostul și mult mai simplu și ușor să te
dai… deștept (simulare la care sînt mulți talentați).
Revin:
Eu, Mircea Diaconu, cum știți, sînt actor, cu venituri modeste (de la buget),
locuiesc în apartamentul pe care l-am primit de la stat, am soție, copii și
nepoți. Am reușit cu greu să adun semnături și să candidez –regret și îmi cer
scuze- ca Independent; nu sînt snob, nu sînt îngîmfat, nu mă cred zeu și nici
semizeu, dar am crezut că lumea mă știe și mă iubește (mi-a strîns și semnături),
motiv pentru care am încercat, nevrînd să mă ploconesc la găștile numite
”partide”.
Ca
fiu de oameni săraci, știu ce înseamnă greul și, ca Președinte, am să fac totul
ca în toate funcțiile care depind cumva de mine să orientez pe cei mai
competenți intelectuali (la fiecare specialitate), pentru care îi rog pe
intelectuali ca ei și familiile lor să mă voteze pe mine.
Cît
despre cei mulți –știu că fără votul lor nu pot ajunge Președinte- îi rog pe
Țărani și pe Muncitori să mă voteze pe mine și le promit în mod solemn că nu
voi avea nicio clipă de odihnă sau de liniște pînă nu voi determina parlamentul
să adopte o lege adevărată a partidelor politice, care să fie, obligatoriu,
exponentele claselor sociale, fiecare al clasei sale, astfel ca în parlament să ajungă atîți Muncitori și
atîți Țărani (procentual) cîți sînt în societate.
Iar
principala datorie a Președintelui, Medierea,
o voi realiza cum se cuvinte, între
Marii Adversari: parlamentul și guvernul de o parte și Alegătorii care nu au
fost la vot, de altă parte; nu cum lălăie anti-președintele actual despre
medierea între ”partidul mieu” și celelalte… găști.
În
final, am greșit, iertați-mă, votanților, pentru vorba proastă (doar am urmat
și clasele primare !) despre ”buni sau răi, așa cum ne-a lăsat…” (Cum să ne
”lase” cineva ? Nu ne-au făcut părinții ? E clar că am făcut pe… prostul !)
25 octombrie 102
e.d.
Prof.
Gheorghe I. UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu