O Putere Democrată nu poate fi înlăturată !
Începusem
să scriu cîteva cuvinte despre Ziua Victoriei, 9 Mai 1945, cu care s-a
încheiat, în fapt, cel de-al Treilea Război Mondial, căci ceea ce a mai urmat a
fost ieșirea din vintre a veninului acumulat în pipota Americii…
Cineva
tot cu venin, dar în fiecare celulă, îmi transmite, ca replică la un articol,
că ”chiar dacă ați mai veni la putere, tot o să vă ia dracu pentru că poporu nu
vă suportă; nu vedeți că nu primiți nici un vot și că în toate țările comuniștii
sînt înlăturați ?” Fiindcă o asemenea formă a veninului apare destul de des, în
diferite nuanțe, mă simt dator să răspund, repetînd ceea ce deseori am afirmat:
1. Cînd noi vom fi majoritari în
Putere, nu înseamnă că ”vom reveni” deoarece Comuniștii nu au fost niciodată
majoritari în Puterea vreunui stat, ci prezenți doar simbolic, așa cum a fost
la noi în perioada 1921-1924 (cînd PCdR era partid, ci nu gașcă a ”întregului
popor”. A se reține că noi, Comuniștii, nu avem absolut nimic în comun cu peceriștii
care se prezintă ei înșiși ori sînt acreditați drept, ceea ce nu au fost:
comuniști;
2. Aserțiunea că ”poporul nu ne
suportă” este exprimarea incapacității intelectuale a Pucărilor (care vor să
ocupe numai ei întreg spațiul politic); incapacitatea intelectuală, morală și
psihică a Pucărilor, ascunși în spatele diplomelor și funcțiilor, îi face să nu
priceapă că ”poporul” înseamnă procentual, în partea lui imensă, chiar stînga
socială care este reprezentată politic tocmai și firesc de stînga politică, adică
de Partidul Comuniștilor, acesta fiind simpatizat și dorit de marea majoritate
a populației. Chiar și aici, în internet, unde cei prezenți sînt, în
majoritate, peceriști trădători și declasați, plus tinerii care nu au nicio
informație reală despre Comuniști și Socialism, dar totuși mulți se exprimă în
favoarea Socialismului;
3. Numai Pucării, ocupați cu citeala, nu știu și nici nu înțeleg că
cei care nu se află pe listele de candidați nu au cum să primească voturi. Iar
pe lista de candidați nu se poare ajunge datorită barierelor fasciste impuse de
contrarevoluția criminală –care este, în totalitate, opera peceriștilor- în tot
răstimpul de 30 de ani post-decembriști;
4. Nicăieri și niciodată nu au
fost Comuniștii la Putere, chiar dacă vreun conducător ar fi fost comunist, dar
nu avea un partid al comuniștilor, ci o organizație ne-partid care își zicea,
nejustificat, partid, motiv pentru care societatea nu a fost condusă de o
Putere Democrată, ci, cum s-a dovedit de fiecare dată, social-democrată, adică
anti-democrată. De aceea, toate guvernările cu regim politic democrat,
autoconsiderate democrate chiar de către propria organizație care a rămas la
conducere, chiar majoritară în Putere, ea însăși schimbînd caracterul
societății din Socialism și Capitalism;
5. O Putere Democrată nu poate fi
înlăturată din interiorul țării, căci, imediat, Puterea i-ar reține pe autorii
dezmățului și i-ar condamna sever. La noi nu a existat nicio persoană din PCR
care să se ridice în 22 decembrie-cel-negru în apărarea Președintelui răpit și
sechestrat, apoi asasinat mișelește. Dar nu numai atît: toți peceriștii jubilau
de fericire și, într-o secundă, toți, in
corpore, au înlocuit lălăiala deșănțată ”mult iubite și stimate, cel mai
iubit fiu al poporului” cu ”odiosul, tiranul, dictatorul…” și, General fiind,
l-au ciuruit soldații trăgînd cu entuziasm în propriul Comandant Suprem. Într-o
Putere Democrată, aceasta, imediat, i-ar fi executat pe puciști. Era Putere Democrată
Marea Adunare Națională ? Nu știu, dar nu cred că exista nici măcar UN Muncitor
și UN Țăran în MAN, iar dacă ar fi fost cîte unul, iată dovada caracterului
anti-democrat al Puterii ante-decembriste. Ca să fie Democrată, acea Putere
trebuia să cuprindă cel puțin 85 % Muncitori și Țărani…
Acest
ocol mi-a fost impus și, fiind nevoit, am răspuns.
Revenind
la 9 Mai 1945, voi preciza doar un singur aspect care mi se pare că ar trebui
să fie clar pentru orice ins din specia Om: aceasta este cea de-a doua mare zi
de sărbătoare pentru întreaga Omenire din toate timpurile, după 7 Noiembrie
1917. Fără victoria din 9 Mai 1945, Omenirea ar fi avut cu totul alt curs, iar
Era Democrată inaugurată la 7 Noiembrie 1917 s-ar fi scurtat pentru multă
vreme, poate secole întregi, la numai 28 de ani. Meritul de excepție pentru
această glorioasă Victorie revine bravului popor Sovietic și, fără îndoială,
conducătorului statului și Comandant Suprem al Armatei Roșii, Mareșalul
Generalissim Iosif Visarionovici Stalin. Mă simt dator și onorat să constat că
neștearsă îi rămîne amintirea, în ciuda gunoaielor aruncate pe numele și
memoria sa. Cu genialitatea-i caracteristică a intuit exact viitorul cînd a
spus: ”Multe gunoaie se vor așterne pe mormîntul meu, dar vînturile istoriei le
vor spulbera pe toate”.
9 Mai 103 e.d. Ziua
Victoriei
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu