Indiferent
dacă este real sau nu, dacă este doar un exercițiu pentru ce este programat să
urmeze, virusul actual, pentru care au fost semnale publice de multă vreme,
poate avea, între rezultate dezastruoase pentru fiecare și pentru Țară, și unul
pozitiv: milioanele de Romîni alungați din țară de Contrarevoluție, deveniți
slugi în diverse țări ale Europei și ale Lumii, s-au văzut dintr-o dată -și ei
și cei dragi de Acasă- cu viața lor răvășită și cu țara devastată, nevoiți,
dacă mai pot, să se întoarcă în satele lor decăzute, dezamăgiți, cu sufletele
în viforniță și, ca-n vremurile regimului burghezo-moșieresc anterior, cu…
botniță.
Poate
că, la un loc, toate suferințele din ultimii 30 de ani –cei mai negri din
istoria multidecamilenară ai Poporului Dac- vor determina lăstărirea gîndului
și dorului fundamental al Țăranului, Vatra dintîi și pentru totdeauna pentru
singurul popor nemișcător din Europa, care i-a asigurat dăinuirea peste
vitregii și vremuri, în timp ce alte popoare și populații s-au pierdut în
neguri, cu nume cu tot: Satul.
Satul,
cu specificul lui tradițional, îmi apare locul, organizarea socială perfectă și
modalitatea de asigurare a supraviețuirii unei comunități, toate confirmate de
existența social-economică reală în timp îndelungat, de gîndirea ideologico-politică,
chiar și din perioadele dezastruoase în care filonul Țărănesc pozitiv nu a
dispărut, de realizările culturale diverse, chiar contradictorii, de expresiile
artistice folclorice de cea mai înaltă ținută, fără egal în lume, cu Puritate
și Frumusețe intangibile și nealterate, acest Sat din fondul nostru real, de
memorie și de vis, nu este o ”fata morgana”, ci încă o realitate perste care,
însă, de-o vreme se așterne spuză de cenușă, ca și peste viețile noastre: a
început să se ofilească și plînge după cei plecați…
Întoarceți-vă
în sat, ca să-l revigorați și să vă reveniți; doar împreună, Țăranii și Satul,
vom putea supraviețui, evitînd sau învingînd gîndurile, proiectele și faptele
bestiilor fasciste care, adunînd fonduri imense din exploatarea noastră, a
fiecăruia și a poporului, și-au procurat mijloace prin care ne pot extermina. Să
ne retragem în satul-întăritură unde ne putem asigura toate cele necesare traiului,
prin sfînta Muncă, cea care ne-a creat și ne-a înnobilat, așa cum am făcut-o în
nenumărate milenii; tot ce ne trebuie pentru locuință, pentru hrană, pentru
îmbrăcăminte, pentru relaxare și distracție, absolut tot, ne putem realiza
singuri, împreună -în familii mari și puternice, cu părinți nedespărțiți,
copii, bunici și nepoți- iar cu surplusul de produse ne cumpărăm de la muncitorii
din orașul apropiat sculele și uneltele care ne-au făcut Prinți ai pămîntului: plugul,
sapa, toporul, coasa, ori ni le facem noi: grebla, furca și țăpoiul, tînjala, căruța
și sania cu boii falnici, acul, inul și cînepa, melița, vîrtelnița, sucala, rotanul,
războiul (de țesut) cu complexul lui miraculos de ițe, vătale și suveică –
ansamblu genial iscodit de Țăranul Dac…
Nu avem pentru ce ieși din sat; nu ne trebuie
mașini, elicoptere, iahturi, chimicale, alimente și medicamente-otrăvuri,
îngrășăminte prin care cumpărăm moartea, cîtă vreme putem avea ca un ”cîștig
colateral”, dacă am parafraza pe fasciști, bălegarul, cu parfumul lui specific
venind dinspre ierburi…
Iată
Veșnicia noastră; vă chem, alungaților din țară, să vă întoarceți la ea, eu,
Țăranul, care am scris încă din Socialism –atunci începuse destrămarea parțială,
din bune intenții, a Satului: ”Sînt Poetul
satului damnat/ Să dispară de pe-a țării hartă/ Și s-apară-n locul oazei-sat/
Huduroaie, ca o rană spartă…” (Sînt Poetul).
5 mai 103 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu