Au
trecut 30 de ani de cînd a fost izgonit din vorbirea și textele oficiale ale
celui mai vechi și mai încercat popor din lume, termenul de maximă importanță din existența unui popor: Republica,
iar guvernarea ilegală și ilegitimă, instaurată de puciul militar și
contrarevoluția din decembrie 1989, a pus în locul unei Patrii plină de
frumuseți și de bogății o Romînie goaaaală, de unde s-au evaporat toate
valorile, rămînînd (deocamdată) conturul gooool…
În
cele trei decenii nu s-a rostit și nu s-a scris niciodată, de către
autoritățile Statului, Ziua Republicii, care nu s-a cinstit în
niciun fel, iar Republica nu are nici măcar o hodăiță unde Poporul cel Mult,
pentru care Republica înseamnă cel mai mare lucru, să-și oprească în admirație
mersul, să-și clătească în lumină privirile, să-și reaprindă în seninătate
optimismul, să-și înflorească în zîmbet încrederea și dragostea de viață,
auzindu-și, măcar în memoria afectivă, mîngîierea cea mult așteptată: ”Din izbînzi în izbînzi mergi Popor Luptător”,
cu ecoul împlinirii celei mari: ”Republică,
măreață Vatră, născută-n foc de bătălii”…
În
Noaptea de 30 de ani strălucesc în lumină doar palatele dăruite paiațelor
evreio-prusace care timp de 80 de ani ne-au înnegurat traiul, ne-au stins
luminile avîntului patriotic, ne-au împușcat speranțele și ne-au șters
proiectele pe care cei Mulți nu le mai pot îmbina nici măcar într-o iluminare
de amintiri înaripate, avînd în fundal de purpură, proiectat pentru un viitor
de milenii pe întîiul nostru Președinte, numit tradițional Domn, Alexandru Ioan Cuza…
Dar
palatele sărbătoresc –pe cheltuiala Poporului- cu numiri, însemne și efigii
sfidătoare, urîte din străfunduri de un Neam care, de zeci de milenii, și-a
ales conducătorii, ci nu i-a primit, pleașcă pe lumina ochilor, cum s-a
întîmplat în cei 80 de ani, pentru care vinovații, în loc de condamnări eterne,
sînt declarați eroi, eternizați prin parcuri, șosele, instituții, cărți și
manuale întru nimicirea Stăpînilor de drept ai acestui Pămînt Eroic: Patria ca Republică.
Fariseii
și saltimbancii care se află cu fundul pe Republică și cu ghearele în gîtul
nostru au declarat libere zeci de zile în onoarea și respectul unor spîrci
străini, cei mai mulți inventați, dar ne țin apăsată cu cizma pe grumaz, ca
lucrătoare, între șiraguri de libere, ziua cea mare a Libertății noastre
pierdute: Ziua Republicii Lucrătoare, 30
Decembrie…
Pînă
cînd mai poți suferi, Popor obidit ?
30 Decembrie 103
e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu