De
30 de ani, de cînd orbecăim în Noaptea Contrarevoluției, ne-am pierdut, într-o
măsură periculoasă, la scară națională, Demnitatea de popor liber și
Verticalitatea Sinelui specific, păstrat cu greu de-a lungul multelor
decamilenii de existență, răstimp în care au pierit, chiar fără nume, zeci și
zeci de Barbari care ”au venit și-n țara noastră de-au cerut pămînt și apă”, în
timp ce noi, noi înșine, Dacii de demult și din prezent, conjugăm la prezent și
la viitor, verbul Firii: sînt, sîntem, sînteți, sînt; vom fi...
Cu greu, deja, le conjugăm, deoarece unii
-care au pus ghearele pe esența noastră- ne sugrumă din viu rostit ori scris pe
Î, Împăratul rostirii și scrierii
noastre. Iată, eu scriu sînt, sîntem, sînteți, sînt, dar, automat
(z)vîrcolacii îmi papă pe Împărat și-mi vîră în loc semnul sunetului pe care
noi nu-l rostim și nici nu-l putem rosti de zeci de mii de ani, deși avem
licența și doctoratul primatului absolut al Scrisului, pe întreaga planetă. Dar
cademia –anti-științifică, anti-națională, anti-patriotică- ne-a sugrumat
abuziv, cu de la sine putere, esența scrierii și rostirii noastre, ca să se
împlinească, desigur, înfricoșata previziune a Poetului Național, Grigore
Vieru, perechea Geniului tutelar nepereche, Mihai Eminescu: ”Cine-ntîi îți fură
scrisul,/ Celelalte-ți ia apoi”…
Sinele
nostru, al fiecăruia și al Poporului, este deja întunecat și difuz, necercetat
și nedorit de cei mai mulți dintre noi, semn al prăpăstuirii fără-ntoarceri: nu
doar oficialii anti-patrioți, dar și cei mulți dintre noi utilizăm de un secol
și jumătate o poreclă pentru a ne numi Țara și Poporul cu numele Barbarilor
care ne-au degradat și ne-au jefuit, iar de 30 de ani am început să cîntăm și
să sporovăim, în public și-n case, în toate televiziunile, să scriem în toate
cărțile, numindu-l ”al nostru” pe Inamicul Sinelui nostru –care nu a existat și
nu s-a născut în niciunul din peste 15.000 de sate ale țării și nici în alte
zeci de mii de sate ale imensului spațiu propriu al Daciei Mari…
Dar nu spunem
nicio vorbă sau nu știm nicio iotă despre Sfinții noștri, martirii
supraviețuirii peste vitregii și milenii: de la Tomiris, cea mai mare Regină a Dacilor pe vremea Daciei Mari, cu
sediul la Tomis, cunoscută și recunoscută în și pentru toată lumea ca cea mai
faimoasă; Alexandru, cel mai mare
General, Rege, Împărat și Faraon, făuritorul celui mai mare stat Dac, format nu
prioritar cu armele, ci cu Știință, Artă, Constructori, Medicină, Cultură; Burebista, rege peste mai mult de
jumătate din Europa; Vlad, Regele
Daciei Unite, cu sediul la Ineu și Ștei, cînd nici un inamic nu ne putea atinge
frontierele; Nicolae Ceaușescu,
titularul independenței depline a țării, pe care în cor îl hulesc toți
depravații (și avem să enumerăm sute și sute)…
Iată de ce
pericolul stingerii noastre îl avem în noi: proslăvim pe niște spîrci și am
uitat de Sinele nostru, semn cert al sinuciderii (al uciderii Sinelui).
Reveniți-vă, Dacilor; uitați-vă în Istoria noastră glorioasă; n-o putem
abandona lamentabil, în lașitate…
25 decembrie 103 e.d.
Prof.
Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu