Aniversăm... comemorarea ?!?

             30 de ani de Noapte ! În urmă cu 30 de ani a început pregătirea în fapt a distrugerii statului democrat, finalizată la 22 decembrie prin puciul militar concretizat în cele mai criminale acte: asasinarea Generalului Vasile Milea, Ministrul Apărării Naționale, răpirea și sechestrarea Președintelui Republicii și a soției acestuia, precum și a unui masiv lot din conducerea statului, urmate de constituirea unui grup banditesc de ciocoi peceriști care a trecut -prin ocrotirea forțelor armate, în care a fost integrată și Securitatea- la instaurarea unui regim politic reacționar și retrograd, de esență contrarevoluționară bestială și fascistă, care și-a început dezastrele cele mari, inegalabile în istoria  cuprinsului național, cu asasinarea mișelească a Președintelui cel Mare, devenit Erou-Martir Național.

            Subit, în 22 decembrie 1989, la ora 12, cînd măscăricii Ion Caramitru și Mircea Dinescu au apărut la televizor, nămolul imens de peceriști, 3.831.000, aproape un sfert din populația activă a țării, s-a topit fără a-și reveni vreodată, pulverizîndu-se apoi, strategic în multe sute de găști numite abuziv și ironic ”partide”, așa cum își zicea și ”partidul”-stat PCR.

            Inventariate de nenumărate ori în cei 30 de ani trecuți, crimele din decembrie, ridicate la cifra de cca 1.600, din care cca 400 din rîndul forțelor militare străine, stau mărturie a măcelului pregătit din timp în interiorul țării –unde se aflau deja, consemnate de trei-patru luni, efective de cca 80.000 de militari-turiști, în majoritate de etnie Romînă din țările vecine, dar și în exterior, prin multiple forme, inclusiv prin masarea, la granițele țării, de trupe regulate ale unor state ”prietene”: Uniunea Sovietică, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Cehoslovacia și, desigur… Franța, statornica noastră ”prietenă”.

            Incapacitatea Președintelui și a conducerii statului și ”partidului”, format din groși și grași slugarnici, de a detensiona situația provocată de incitări grosolane în zonele cel mai ușor penetrabile, ca Timișoara, precum și nesoluționarea din timp a diversiunilor (ca cea avîndu-l în centru pe popa-măscărici din Timișoara), ca și alte pretexte asemănătoare, au deschis hățașuri libere pentru huligani ca să înceapă debandada în anumite centre urbane, unde erau concentrați provocatorii străini, formînd treptat, dar într-o evoluție galopantă, grupuri de protestatari, inițial motivați prin plată (cu 50 și 100 de lei pe zi sau noapte), grosul provenit din rîndurile studențimii, totul transformat în spectacol sumbru, favorizat de o generală degradare vizibilă a condițiilor de viață din ultimii ani ai Socialismului,  asigurată, în mod cert, și prin contribuții specifice ale unor persoane oficiale plasate din timp în poziții cheie, inclusiv în conducerea unor ministere și servicii speciale.

            Măcelul a început la Timișoara prin provocarea armatei, trăgîndu-se focuri de armă împotriva unor militari, din afara unității, ceea ce a făcut ca, pînă la 22 decembrie, să apară cca 60 de morți, inclusiv cadavrele pregătite din timp și aduse din țările ”prietene” Ungaria, Cehoslovacia și Iugoslavia, cărora li s-a dat foc spre a produce reacții de panică și revoltă…

            Președintele a fost plasat, strategic, în vizită în Iran, unde i-a fost sugerat să rămînă, iar după revenire, neinformat cu aspectele esențiale ale războiului mondial ”prietenesc” împotriva Romîniei și incapabil să ia toate măsurile necesare pentru apărarea țării și mai ales a sa, a ținut la ușa biroului propriu pe cei care l-au lichidat: conducătorii armatei și ai securității.

            În condițiile puciului militar al Generalului Stănculescu (și, poate, Iulian Vlad) -care a deținut puterea în 22 decembrie între ora 9,45 și 18,30, răstimp în care s-au distribuit arme de foc, la discreție și fără nicio evidență- urmat de ”hunta” peceristă dirijată de grohăitorul din Dămăroaia, în fruntea căreia a fost plasat criminalul șef, maimuțăroiul Ion Iliescu, la cei 60 de morți s-au adăugat peste 1.500, inclusiv morții străini. Prin victoria forțelor retrograde și reacționare, care au instaurat Contrarevoluția anti-socialistă, anti-populară și anti-națională, s-a asigurat imposibilitatea de a se cunoaște adevărul, iar ceea ce a urmat se știe: abandonarea Socialismului și a regimului politic democrat, distrugerea economiei naționale în toate aspectele ei, desființarea în fapt a Statului, îmbrîncirea țării în ghearele blocului militar fascist NATO și apoi ale imperiului european, izgonirea din țară a cvasitotalității generațiilor tinere, devenite slugi în țările anti-civilizate ale Occidentului…

            În această stare, incredibilă pentru cel mai vechi și mai mare popor din Europa, stare în care niciodată nu ne-am aflat de mii și mii de ani, gunoaiele dintre noi, Pucării, ori străinii, cocoțate în găști conducătoare, sărbătoresc împlinirea dezastrului și devastării, avînd și nerușinarea să vorbească despre Libertate și Democrație, vocalizînd că ar fi normaaaală, biata noastră țară goaaaală…

16 decembrie 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu