Doctrina Comunistă și REVOLUȚIA

În haosul general care a cuprins întreaga lume după anul 73 (1989), în lipsa unui centru de analiză și orientare sau confruntare ideologică, a apărut o infinitate de idei, teze și principii cu privire la revoluție și contrarevoluție, toate culminînd cu poreclirea drept ”revoluție” a unor contrarevoluții absolut evidente, cum a fost cazul lui decembrie la noi ori cum se întîmplă în aceste zile în unele țări din Africa și Orientul Mijlociu.
Susținerile cele mai ciudate -care n-au evoluat deloc în ultimii 90 de ani- au în centru ideea că revoluție înseamnă folosirea forței pentru înlăturarea Puterii existente, ceea ce este esențial eronat.
Pornind de la această eroare -care este o teză anti-comunistă, anti-democrată, utilizată pe scară largă de către contrarevoluții și provocări cu caracter contrarevoluționar- se susțin atît acțiunile de condamnare a revoluțiilor cît și intervențiile armate străine, de tip fascist, în special anglo-americane, sau prin export de contrarevoluții, unele internaționale, devenite chiar războaie clasice, împotriva unor guverne democrate.
Ideologi care se pretind comuniști, cu o mînă pe condei și cu alta pe pistol, chiar îi laudă pe organizatorii exportului de revoluții/contrarevoluții și îndeamnă la arme și la ieșirea în stradă, teze de extremă periculozitate, autodevastatoare, în condițiile post-MRSO cînd, treptat-treptat, mai ales după Război, dreptul la vot și la organizare politică au devenit prevederi constituționale în toate țările.
Ca o concluzie, ne întrebăm: Dacă avem drept să ne organizăm Partid al Comuniștilor și să participăm la vot toți Oamenii Muncii, mai este nevoie de ... Revoluție ?!? Desigur, tovarăși, căci Revoluție nu înseamnă ce crede tovarășul Voronin cînd se laudă (pe bună dreptate) că n-a venit la Putere prin ... revoluție ! Aceasta pentru că gîndul era la folosirea forței armate, ca în cazul MRSO, cînd formula se impunea, deoarece clasele sociale fundamentale, crunt exploatate și desconsiderate, nu aveau drept la vot, iar cînd o mînă de infractori conduce despotic țara și exploatează pe cei care reprezintă 80-90 % din populație, aceștia au drept la folosirea forței.
Aceasta însă devine nu numai desuetă, ci grav periculoasă, de vreme ce acei 80-90 % își pot duce în Putere pe proprii reprezentanți.
Revoluția este însă permanent și pretutindeni necesară, dar ea nu înseamnă forma, calea, folosită, ci conținutul, esența schimbării pozitive a evoluției social-economice, prin reluarea acesteia în cadrul altor coordonate, în centrul cărora se află Puterea Democrată.Tovarășul Voronin nu a făcut, probabil, această revoluție !
Revoluția este, așadar, nu doar forma (care uneori, la început, poate fi violentă) prin care cucerești Puterea, ci în primul rînd și esențial este ca Puterea să fie Democrată, adică să aparțină efectiv și eficient, nu formal, acelor 80-90 %. Unde Partidele Comuniștilor pierd majoritatea în Putere, este indubitabil adevărat că Puterea nu a fost Democrată, ci a mimat democrația, iar partidul majoritar nu a construit Socialismul, ci ... Capitalismul ! Cum de este posibilă o asemenea evoluție (a se citi involuție !) ? Înțelegem simplu: în Putere nu existau clasele fundamentale, Muncitorii și Țăranii, ci ... opușii lor, burghezii, care, ”șmecheri”, lălăiau că sînt ... comuniști !
Ba, sînt cazuri, de o incredibilitate și duritate barbare, ca în Romînia, cînd, după victoria (care nu poate fi decît vremelnică) a contrarevoluției din decembrie, chiar conducătorul acesteia, cu funcțiile cele mai înalte în PCR, se lăuda, în gura mare, că tocmai ... comuniștii au făcut contrarevoluția ! Ei, peceriștii -care se autoporecleau comuniști- dețineau Puterea revoluționară absolută pe care... au schimbat-o în ... contrariul ei, opunînd-o maselor populare pe care ... le reprezentau ! Evident că, pentru o asemenea ispravă, au folosit forța armelor, asasinînd pe șeful lor comunist și Președinte al Republicii și măcelărind 1.600 de concetățeni.
În raport cu aceste bestialități, revoluția își propune să înlăture această involuție stabilită prin vărsare de sînge în 73 (1989), să reinstaureze Puterea Democrată, adică a celor mulți, reluînd evoluția normală, revoluționară, construirea Socialismului, pentru care este absolut necesară Democrația, asigurată exclusiv de Partidul Comuniștilor, prin aplicarea Doctrinei Comuniste; pentru aceasta nu este nevoie de pușcă și gloanțe, dacă masele populare pot aă aibă partid propriu, cu care să se prezinte la alegeri ! Fiind partid al celor mulți, acesta asigură înfăptuirea evoluției pozitive a țării, deci a revoluției socialiste, prin Puterea Democrată. Niciun alt scop nu poate avea un Partid al Comuniștilor, iar dacă l-ar avea, acela nu mai este al comuniștilor, ci al unora care pălăvrăgesc despre Doctrina Comunistă.
Trăiască Revoluția Socialistă !
27 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Publicat de ”Pentru Socialism !” la 04:37