Învățătura marxist-leninistă clasică, așa cum a devenit ”îmbogățită” de conducătorii comuniști, mai ales din țările unde partidele comuniste au fost ori sînt la guvernare, a susținut fără încetare, timp de peste 160 de ani, că dușmanul de clasă trebuie să fie zdrobit, înlăturat, exterminat prin revoluția socialistă pentru ca, astfel, clasa muncitoare să poată făuri societatea cea nouă, democrată, care să elimine exploatarea socială, asuprirea națională și, mai ales Robia religioasă, ultimele două deziderate fiind prezentate și susținute nuanțat, diferit și chiar opus, deși tocmai acestea ar fi trebuit să se bucure de atenție și fermitate categorice.
Ca argument istoric, afectiv, moral, social și politic, materialismul dialectic avea oricînd la îndemînă -și a folosit din belșug- șirul lung de replici mortale care au însîngerat întreaga istorie a omenirii de la Comuna Primitivă și pînă la Socialism inclusiv. Mai punctăm, cum am făcut-o deja, pentru asocierea ideii de fapte reale: Bobîlna, Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, 1848, 1907, 31 (1947), 73 (1989)... Peste tot, cei care au preluat Puterea sau au înnăbușit intenții și acțiuni de acest gen, au dat celor învinși replica mortală, pentru a elimina din scena politică și din viață tot ceea ce reprezenta vechiul, scop pentru care Noul putea în mod legitim să-i ucidă pe exponenții Puterii înlăturate...
Această replică sălbatică, abominabilă, nu a fost cenzurată pînă în prezent nici de teoreticienii și nici de conducătorii partidelor numite comuniste, aspect esențial asupra căruia trebuie să ne concentrăm în sensul de a stabili, pentru totdeauna, că adevărata Doctrină Comunistă nu poate permite replica mortală ! Niciun om nu trebuie ucis pentru că are anumite idei, atitudini politice sau că a făcut partea din Puterea înlăturată, în orice mod: prin revoluție, ca în 31 (1947), prin contrarevoluție, ca în 73 (1989), prin puci sau complot și război internațional, ca în Germania, după 29 (1945), Ungaria în 40 (1956), Indonezia, 49 (1965), Chile, 57 (1973), Panama, 73 (1989), Irak, Iugoslavia ...
În epoca modernă, a revoluțiilor democratice, inaugurate cu M.R.S.O., șirul de replici mortale a fost continuat și, în același timp, inițiat, de primul partid comunist (bolșevic), deși un om politic, genial, de talia lui Lenin, nu trebuia să permită aceasta; dar nimănui, nici măcar Țarului și membrilor familiei sale, nu li s-a părut anormal ca să fie uciși, de vreme ce au fost înlăturați de la Putere, presentiment și convingere rostite și de Președintele-cel-Mare, Nicolae Ceaușescu, în pragul asasinării, căci istoria consacrase legitimitatea replicii mortale, expresie a sălbăticiei caracteristică pentru pre-istorie, dar și a dreptului la răzbunare a claselor oprimate, pentru că, în primul rînd, acestea nu aveau posibilitatea legală (pînă pe la jumătatea secolului al XX-lea) de a se organiza politic și a participa la constituirea, în mod democrat, prin alegeri, a Puterii. Notăm că niciodată, pînă la Socialism, nu s-a constituit, nicăieri în lume, vreo Putere în mod democrat; de aceea toți acceptau legitimitatea Replicii Mortale.
Absolut nejustificat și imposibil de explicat apare această replică, de fulminantă cruzime nemaiîntîlnită decît în Maculatura religiilor evreiești (Biblia) în condițiile din anul 73 (1989) cînd în țările democrate din Europa, partidele comuniste demolează Socialismul și înlocuiesc regimul democrat cu unul despotic, cu consecința sclavizării țărilor și a cetățenilor; este aceasta dovada peremptorie că în toate acele partide poreclite comuniste nu au fost, ca membri, și comuniști, iar acolo unde a existat o excepție -ca în cazul Romîniei- comunistul respectiv, în speță chiar Conducătorul, a fost asasinat mișelește. Să ne gîndim ce dezastru ne paște și ce a permis Doctrina Comunistă neclarificată, de vreme ce 3.800.000 de partizi au acceptat și s-au bucurat, ca maximi imbecili sălbatici, de Replica Mortală ! Acum, grupusculițe dintre aceia care s-au extaziat în decembrie cel negru, doresc, în mari fierbînțeli, să organizeze ... partidul pe care l-au nimicit ! Iar cînd ar reveni la Putere, ne-ar extermina pe noi, cei pe care nu reușiseră încă să ne lichideze pînă la 22 decembrie...
Să luăm aminte !
Doctrina Comunistă, pe care o repunem în drepturile ei firești și legitime, nu permite nicio crimă politică; sigur că tragerea la răspundere, în forme și instituții legale, a criminalilor din decembrie, în frunte cu tovarășul Iliescu, nu înseamnă crimă; ea este o obligație primordială pentru a ne limpezi istoria însîngerată apocaliptic și anti-istoric.
Cînd Partidul Comuniștilor va fi majoritar în Putere, va pune acest principiu, al supremului respect politic, la loc de cinste în Constituția țării, redevenită democrată; peceriștilor -singurii inamici ai noștri și ai tuturor- nu le vom permite să facă politică decît în partidul propriu. Atunci să-i vedem dacă mai grăiesc despre ... unitatea Stîngii !
Moarte Replicii Mortale ! Trăiască Doctrina Comunistă ! Trăiască Socialismul !
22 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu