Mai mulți tovarăși îmi cer (unii chiar insistent) să trag la răspundere ziarul Adevărul în legătură cu articolele publicate la 8 februarie a.c. (la Pitești) și 9 februarie a.c. (București) pentru unele afirmații ori insinuări.
Ca om politic, fiind în același timp ziarist și editor, consider că, în raport de impresia pe care mi-a lăsat-o autoarea, Cristina Stancu, ar fi suficiente următoarele:
Precizări:
Poate imprecizii ale autoarei, poate intervenții ale Redacției, poate brutalitățile patronilor peceriști sau alte cauze au denaturat unele aspecte discutate cu semnatara articolului, motiv pentru care precizez că:
- Nu am fost și nu sînt ”fan” (un termen peiorativ) Ceaușescu, nu l-am ”idolatrizat”, ci sînt singurul critic dintre comuniști, mai ales atunci cînd Președintele era la conducere; dar eu sînt om politic luptător corect și nu pot să nu evidențiez (mai ales post-mortem) meritele de excepție ale Eroului-Martir Național;
- Nu „țin„ să mi se spună ”tovarășe” și nu mă ”declar” comunist; eu sînt comunist, iar ”tovarășe” este termenul care exprimă cel mai înalt respect între oameni egali;
- Nu mă ”consider” victima represiunilor peceriste, ci sînt victima ciocoilor peceriști, cu zeci și sute de probe din toată perioada anilor 44-95 (1960-2011); dețin două Certificate oficiale emise de autoritățile naționale post-decembriste (pe care nu le țin secrete);
- Precizez că am fost condamnat politic și dus la pușcăria politică pentru că l-am dat în judecată pe Președintele N.C. (și pe Primul ministru, Manea Mănescu) în data de 13 decembrie 1974; posed hotărîrile de condamnare și atestatul de deținut politic (obținut în ”justiția” post-decembristă după 13 ani de procese).
Ca ziarist aș avea de făcut observații legate de profesionalismul celor care se pretind Redacții de ziare.
Cu respect,
13 febr 95
Prof. Gheorghe Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu