Doctrina Comunistă și Puterea

Mă bucur că tot mai mulți -comuniști și ne-comuniști, ba chiar și anti-comuniști- îmi transmit mulțumiri pentru că, prima dată după 22 de ani, pot citi, în public, texte care explică esența Doctrinei Comuniste.
Eu scriu aici pentru comuniști (deci pentru ne-peceriști și alții !) și, cum oricine este liber să citească, primesc aprecieri (în sens pozitiv) și de la anti-comuniști, uneori cu explicația, uluitoare, că ideile mele nu par a fi ... comuniste, că ele ar deforma sau denatura învățătura marxist-leninistă, că ar ... moderniza-o în interesul ”democrației” burgheze ! Cele mai ”aspre critici” vin din partea peceriștilor, iar eu, față de toate acestea, îmi exprim marea satisfacție, căci aceste opinii reprezintă exact ceea ce doream să culeg în urma articolelor mele și iată de ce (cum am mai scris):
Cei care au conturat teoretic Doctrina Comunistă nu au gîndit lucrurile din locul, rolul și viața concretă a unor oameni ai muncii care să-și asigure existența lor și a familiei din muncă grea și puțin plătită, cum este cazul nostru.
Cei care au condus aplicarea Doctrinei Comuniste, devenind Conducători puternici, stăpîni pe Forțele statului și neavînd obligații stricte și precise pentru constituirea Puterii Democrate, au aplicat doctrina cum li s-a părut că este bine pentru ei și ai lor. De aceea în Putere, cu mici excepții la debut, nu au putut să pătrundă -și nu au fost chemate- masele populare, care este obligație ”sine qua non” a Partidului Comuniștilor; orice partid comunist care nu aduce în Putere toate clasele sociale nu este partid al comuniștilor, ci o gașcă ne- și anti- comunistă care doar vehiculează teze și idei comuniste. Nu Partidul înlătură din Putere pe Adversari, ci Urna-de-Vot !
Se impune precizarea, definitorie, că reprezentarea în Putere a fiecărei clase sociale trebuie să fie justă în mod strict corespunzătoare realității sociale din momentul alegerilor, doar astfel asigurîndu-se practic și real un regim politic democrat. Dacă în Putere nu există Muncitori și Țărani sau Burghezi și Moșieri, deși ei există în societate, acel regim politic nu poate fi considerat democrat, ci anti-democrat.
Constituită astfel, Puterea are în sine Majoritate și Minoritate sau Opoziție; rarisim și foarte tîrziu, peste multe sute de ani, poate milenii, cînd Comunismul ca societate va fi generalizat, este de presupus că Puterea ar putea fi monovalentă (atunci dispărînd și clasele sociale). În prezent în nicio țară din lume, inclusiv în cele democrate, nu există Putere total Democrată; de aceea opozanții nu pot lua loc în parlament, nu pot funcționa în public partidele lor politice, fiind determinați să să aciueze în țări și imperii anti-democratice, de unde acționează, cu sprijin multilateral, împotriva propriului stat.
Cîrîitorii ”romîni” de la ”Latrina Europei”, ”Vocea Americii” ș.a., forțele armate străine care au invadat Romînia în 1989, nu aveau niciun succes dacă opoziția politică făcea parte și se afla prezentă în Marea Adunare Națională, în Consiliile Populare (județene și comunale) și în sediile partidelor proprii; Puterea ar fi fost parțial părăsită de cei mai violenți anti-comuniști -ciocoii peceriști- dar ceilalți rămîneau, Puterea continua să funcționeze, forțele politice (Administrația și Justiția) ar fi fost remodelate, inclusiv în sens negativ, partidele ar fi continuat să funcționeze, Țara nu se autodistrugea...
Numai astfel văzută, doctrina noastră este Doctrină Comunistă; echipările în diverse chipuri anterioare nu sînt cele autentice; cînd vom fi majoritari în Putere, în toate organismele acesteia vor avea libertate să intre reprezentanții tuturor claselor și categoriilor sociale, în raport de procentul realei existențe sociale.
Nu golim, tovarăși -și domni burghezi- Doctrina Comunistă de ce-i este propriu, ci abia acum, cu noi, începe dezvăluirea esențelor ei fundamentale și trainice.
Întru aceasta vă chemăm să vă organizați politic.
Trăiască Socialismul !
18 februarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU