Secolul pierdut al Socialismului
Între
7 Noiembrie 1917 (anul I al Erei Democrate) și 7 Noiembrie 2017 s-a scurs un
secol uluitor în care peste jumătate din statele lumii au cunoscut un regim
politic democrat (și s-au declarat in
expresis verbis) democrate, răstimp în care au fost înfrînți fasciștii
planetei în cele două Măceluri Mondiale și a fost creată imaginea unei lumi
democrate, spre care conducătorii autonumiți comuniști, ba chiar bolșevici, au
pus nenumărate piedici, multe insurmontabile; societatea nu primea nicio
caracteristică democrată, ba era tot mai evident hiatusul dintre vorbe și
fapte, ca și modul despotic, esențial anti-democrat, în care conduceau
auto-aleșii, iconizați în aplauze false înălțate pînă la cultul deșănțat al
personalității. Bagheta o manevrau niște Pucări (numire a nivelului suprem de
năvlegie, cu care s-au încoronat, prin tîmpitizare, licențiați de soi, doctori,
docenți și cademicieni –nu repet silaba inițială din respect pentru cititori)
care în prezent, după aproape 30 de ani, vor să reia basmele (de fapt, basnele)
despre ”comuniștii” marxist-leniniști, cavaleri ai Violenței desăvîrșite,
pretinzînd că ei, chiar ei, autorii dezastrelor, sînt… comuniștii.
Acest
demers contradictoriu dar firesc –inițiat de menșevicul genial V.I. Lenin,
îmbrăcat în echipament bolșevic- și credibil pentru oricine nu are mintea
zdruncinată, s-a finalizat însă cu o dispariție incredibilă proiectată și
finalizată de celălalt mare menșevic, M.S. Gorbaciov, care s-a lansat în
băltoaca Imperialismului Fascist și a Capitalismului Globalizant, cu tot
sistemul socialist, afirmînd transparent
că întreaga ideologie de un secol a partidului ”comunist” bolșevic este un fals
grosolan, mascat genial de către inițiator. Ca urmare, toate partidele
poreclite ”comuniste” au devenit formal ceea ce erau: menșevice, adică
social-democrate, pentru perestroika
societății în sensul socengului Orwell-Păun.
Acest
soceng va decapita omenirea
asfixiind-o în globalizarea sinuciderii…
Ce-i
de făcut ? Iarăși ”ce-i de făcut ?” Ca
în urmă cu 125 de ani…
Omul
ca specie și Omenirea în întregul său au, în sine, capacitatea de a se vindeca,
scuturînd și eliminîndu-și zgura, astfel purificîndu-se și reluînd lupta pentru
progres, calea fiind organizarea politică a societății (în Secolul
Socialismului pierdut s-au organizat numai menșevicii pentru păcălirea
bolșevicilor –păcăliți și de propii conducători- și, pe această bază, a
întregului popor). Numai clasele sociale progresiste, producătoare, acestea
fiind Muncitorimea și Țărănimea, pot realiza această organizare pentru salvarea
societății, prin crearea Partidului Comuniștilor.
Pentru
succesul evoluției corecte, partidul trebuie să fie al Comuniștilor (ci nu doar
lălăind fraze ”comuniste”), iar baza întregii ideologii și organizări nu poate
fi decît Doctrina Comunistă, cu definirea corectă științific a Politicii, a Partidului,
a Puterii și a Democrației. Cu Oamenii Muncii duși în Putere în procentul real
din societate, Socialismul va fi construcție reală a Poporului, ci nu rezultat
al Violenței, inclusiv împotriva Poporului, ca în Socialismul de stat expirat…
În
prezent există o puternică stare explozivă, pe care peceriștii, toți
anti-comuniști, indiferent cum își zic acum, de la FSN pînă la PCR XXI, o vor
exploata; este dreptul lor, ba chiar datoria, pentru a-și ascunde în continuare
sau, poate, a-și explica realizările și, mai ales, dezastrele.
Noi
nu vom fi cu ei, căci sîntem antonimul lor perfect, deplin și definitiv, dar
cei care sînt, totuși, Comuniști în înteriorul oricăror formațiuni, pot veni la
noi și, imediat, chiar din mai a.c. pot deveni slujitori ai Poporului Dac
(poreclit Romîn) sub numele și simbolul drag, în parlamentul european.
8 februarie 102 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu