Dreptul de a certa
-sugestie pentru
Comuniști-
Proiectasem de
multă vreme o lucrare dintr-o temă mai amplă (”Dreptul de a judeca”), prin care
voiam să combat, într-o ținută academică (fesebuciștii nu știu ce ar însemna
vorba asta), monstruoasa intervenție oficioasă a organelor de partid de a-mi
bloca accesul la doctorat. (Primul care mi-a răvorît ușa de acces a fost un
secretar județean de partid care mi-a tunat foarte surprins de îndrăzneala mea
necuviincioasă ”Cum să fii doctor dacă nu ești comunist ?!?”. ”Tocmai, i-am
răspuns, că sînt Comunist !”, dar nu s-a lăsat și a pronunțat sentința:
”Comuniști sînt numai membrii de partid !”. Replica mea ”Ăia nu sînt decît
membri, eu sînt Comunist !” l-a înfuriat și mai mult, nemaiputîndu-se abține de
la amenințări funeste, absolut specifice pentru peceriști; le-au împlinit prin
comportamentul lor extremist, terorist și chiar fascist…
Poate voi utiliza schema și notițele prăfuite,
pentru ceea ce am numit acum ”dreptul de a certa”, clarificare imperios
necesară după 22 decembrie de cînd ”Partidul” s-a ascuns, păstrîndu-și
năravurile, dar lepădîndu-și toate meritele, sub firmele a peste 1.000 de
”partide”, esențial ne- și anti-partide (pentru că toate sînt găști peceriste,
cu identitate reală ascunsă); s-a ițit altă temă pentru licențe și doctorate…
Fără să
dezvolt aici, într-un simplu articol de o pagină, voi prezenta, elementar,
starea de fapt prezentă în spațiul public, inclusiv cel oficial și, mai ales,
în intervențiile private, inclusiv cele scabroase care pun în scenă principiul
suveran din Socialism, instituit prin Constituție (art. 3) pe care l-am
”traduce”, fără a-l trăda, cam așa:”eu
sînt conducătorul vostru cel mai bun și de aceea numai eu pot exista”,
mentalitate peceristă care domină tot spațiul public. Dacă se întîmplă să nu
ți-o însușești, ești imediat împroșcat cu toate vorbele scoase din latrină,
potrivite chiar pentru utilizatori…
Fiind
omniprezenți și omnipotenți, cu dreptul exclusiv (autoasumat) de a conduce și
de a judeca, peceriștii se înfig imediat, pe post de muscă în lapte, pentru
a-și depune dejecțiile, totul făcînd cu violența nedisimulată, căci așa au
învățat de la 1847 și au aplicat, cu mare măestrie și satisfacție, de 101 ani,
Secolul care a adus Omenirii întregi cele mai mari speranțe, cum nu au fost în
preistoria cunoscută, de 435.000 de ani, reușind să tulbure și să înnegrească
orice prezență imaculată.
Știind aceasta
din propriile lor texte, iar din anii 50 și din experiența personală de luptă
cu nedumeririle, indignările, suferințele și represaliile, le-am dat, din
adolescență, replici ferme, iar cînd am început să-mi inițiez o proprie
ideologie (pentru că Marx îmi răscolea intestinele cu măgăria sa ”Muncitorii nu
au Patrie”), mai apoi chiar organizație (1977), primind permanent toate loviturile
–inclusiv înscenarea asasinării în septembrie 1974- principiului
marxist-leninist al Violenței Suverane, mi-am construit textele fundamentale
pentru Partidul Comuniștilor (încă din vremea studenției) pe respingerea totală
a umbrelor grave și profunde din ”Manifestul Partidului Comunist”.
Ca urmare, am
scris în Programul Politic al Partidului Comuniștilor (pe care îl primesc toți
cei care se înscriu), ca principiu tutelar: ”Partidul Comuniștilor nu condamnă și nu neagă pe nimeni. Noi afirmăm
interesele oamenilor muncii, ale maselor populare, într-o ținută de concurență
calitativă superioară, demnă și respectuoasă față de toți adversarii”,
iar critica și autocritica sînt permise și ne-condamnabile doar în interiorul
Partidului (art. 5 din Statut). Așadar, tovarăși Comuniști, recitiți, vă rog,
aceste texte și nu vă mai stropșiți la persoane din afara partidului, reținînd
că nimeni nu are drept ideologic și
politic de a certa persoane care nu-i intră în comunitate (de orice
natură).
Putem, cu alte
cuvinte, să certăm pe un coleg (de
orice natură) în legătură cu colegialitatea, pe un tovarăș (de muncă, de drum, de viață, de partid, de luptă) dar
numai legat de tovărășie, pe un membru
al familiei (copil, nepot, ba chiar părinte ori alt ascendent) dar numai
pentru aspectele de interes familial, pe oricine face partide din… ”cercul
meu”; altfel, nu se recomandă, ba chiar ”cearta” din afara cercului este
certată la rîndu-i, moral sau civil, ori contravențional, fie penal (la noi a
dispărut de o vreme, pentru ca regimul politic despotic contrarevoluționar să
impună iluzia ”libertății”).
Față de toate,
spuse și mai ales nespuse, vă propun, tovarăși, să ne certăm numai între noi;
altora nu le dăm replici, decît dacă și numai cînd intră în ”cercul” nostru.
10 februarie 102
e.d.
Prof.
Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu