Cătușele globalizării

8. Desființarea granițelor Semnul cel mai evident al existenței unii stat suveran este marcarea și funcționarea granițelor, peste care nimeni nu poate să treacă fără învoirea Stăpînului; cînd interdicția nu mai funcționează, acel stăpîn nu mai există: a pierit ori și-a cedat atribuțiile, nemaifiind stat suveran și independent, datorită ocupării de către alt stat, intrării într-o federație, uniune de state cu prerogative limitate. Nu existau granițe în interiorul Uniunii Sovietice, al Iugoslaviei, al USA, așa cum nu există nici acum în interiorul Federației Ruse, Indiei etc. Cea mai ciudată situație o reprezintă Imperiul European (realitate evidentă), numit Uniunea Europeană –cu caracteristici de imperiu, ca stat unitar, dar și de federație- care ar avea ”state” componente care, însă, nu mai există, căci într-o uniune elementele componente trebuie să fie egale, după principiul ”un stat – un vot”, fiecare subiect al uniunii păstrîndu-și dreptul de VETO și nu cedează către uniune decît unele atribuții, precum: moneda unică, armata sub comandă a centrului, reprezentarea externă, toate hotărîrile privind relația cu uniunea fiind de competența exclusivă a fiecărui popor. Într-o uniune de state suverane, cum este prezentată caricatural U.E., nu pot exista partide suprastatale, organe -sau persoane fizice- executive unionale care să funcționeze pe teritoriul statelor componente, nici armată, nici poliție, nici instanțe de judecată ”unionale”, nici ”cetățenie” unională; un cetățean cu dublă/ triplă cetățenie nu poate fi admis în funcții ale Puterii, indiferent de nivel (Deputat, Senator, Consilier), nici în funcții supreme din Administrație (Președinte, Prim-ministru, ministru). Parlamentul unei uniuni de state, spre deosebire de imperiu, trebuie să cuprindă obligatoriu componență egală din partea tuturor statelor, indiferent de numărul populației din fiecare, iar granițele trebuie să fie impenetrabile, spre a se împiedica gruparea/ regruparea, colaborarea, unirea elementelor negative, dar și scurgerea valorilor, de orice fel, fără știrea și aprobarea fiecărui stat. De exemplu, după 1 ianuarie 2007, dar și înainte, după 22 decembrie 1989, mulți specialiști Romîni au fost ademeniți și au migrat în alte țări ale Imperiului European (și nu numai) pentru locuri de muncă (desființate în Romînia de guvernarea criminală post-decembristă), ceea ce este nedrept și profund păgubitor pentru Poporul Romîn, pentru economia națională, pentru viitorul Patriei -cu o intensă depopulare impusă, cu pustiirea satelor- al familiei și al persoanelor alungate din propria țară. În același timp, prin frontiere libere sau inexistente, intră în teritoriul național străini în căutare de locuri de muncă, afaceri (mai ales necurate) sau privilegii, acțiuni subversive, organizatori de diversiuni și destabilizări, atacuri diverse, acțiuni ”revolute”, mulți fiind aventurieri, zurbagii, purtători de arme -chiar luptători organizați dar mascați- sau boli periculoase, punînd în pericol puritatea, comportamentul moral, în cult pentru Muncă și Respect, precum și rezistența, probată în zeci de milenii, a Poporului Dac, obligat să contribuie la întreținerea alogenilor, dar și la stricarea limbii, culturii, educației și sănătății. Țara fără granițe este ca o casă fără ușă: intră frigul, mizeria și vagabonzii, cu obligarea stăpînilor să-și restrîngă existența, să și-o modifice, să-și părăsească Vatra, pregătită astfel s-o înfulece Globalizarea, pentru care ne pîndește de peste tot și continuu Oculta regresivă. Ne putem apăra ? Desigur, din orice moment, cu o singură condiție: să ne organizăm politic, adică în partide reale (în locul găștilor post-decembriste), fără de care vom pieri. Să-l rememorăm pe mai-marele nostru universal, Mihai Eminescu, de ziua lui: Să nu uităm că-n noi e Număr și Putere ! 15 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu