Cătușele Globalizării

10. Presa mondială. După 1989 (anul 73 al Erei Democrate) mijloacele de comunicare în masă, adică de popularizare a știrilor și opiniilor, specifice pentru fiecare popor, s-au transformat în propagandă de partid suprastatal, de esență globalizatoare; profitînd de concesiile făcute de guverne, în numele statelor respective, după o erupție multiformă și multicoloră, dar cu conținut unitar, toate și-au simplificat stilul, aliniindu-se in corpore la o comandă unică, fiind prima formă de globalizare care a impus-o imediat pe cea de-a doua, limba mondială, desființătoarea de esențe și frumuseți etnice și naționale. Dezastrele acestei realități sumbre și ucigătoare au fost posibile pentru că, în doi ani de zile, peste 30 de state din Europa și Asia, foste democrate, au trecut, cu întregul efectiv de guvernare, în tabăra Capitalismului și Imperialismului, împotriva căreia nu avea cine lupta deoarece nu exista organizare politică reală în niciuna dintre țări. În lipsa totală a partidelor politice –cu cea mai gravă situație în Romînia- populația, în frunte cu pseudo-intelectualitatea intoxicată mistico-religios și trădătoare, a fost imediat aliniată la starea de sclavie, mai ales că toate fostele state democrate, în mod special Romînia, dispuneau de averi imense și bănci proprii cu bănet îndestulător. Avînd locuri de muncă sau pensii și locuințe asigurate de stat, învățămînt și sănătate gratuite, liniște și ordine publică, neobișnuiți cu Politica adevărată, ca Regină a vieții sociale, supuși de zeci de ani sub cupola depersonalizării, prin cultul personalității conducătorilor, practicat de statul așa-ziselor partide ”comuniste” –care erau chiar statul însuși- oamenii au fost ușor țintuiți în fotolii și ventuzați la televizoare care practicau pregătirea de artilerie pentru nimicirea sentimentelor, ideilor, opiniilor, atitudinilor, conștiența trebuințelor reale și superioare, lăsîndu-se otrăviți și striviți de ademeniri ”diavolești”: încătușări religioase în numele libertății, droguri, sex, discoteci, alcool, miraje din lumi serafice, proiecte turistice cu ”libertăți” de călătorie, rapid limitate căci locurile de muncă se reduceau drastic, avuția națională dispărea infiltrîndu-se în burțile fără fund ale unor mici găști devoratoare… Toate partidele mincinoase, inclusiv cele guvernamentale, știute de ”comuniste” din Europa și din foarte multe țări ale lumii, și-au schimbat ca la comandă esența și numele, devenind social-democrate, adică unelte ale Burgheziei, Moșierimii și Bancherilor care, neavînd niciodată și nicăieri Patrie, au purces, din prima zi, la confecționarea Globalizării, prin fosta presă transformată în anti-presă de către ”mîzgălici prin jurnale și duhovnici pe la diverse posturi de televiziune” (citat din Pavel Coruț) care au utilizat toate mijloacele specifice extremismului, terorismului și fascismului, comune tuturor oficinelor, dar dirijate în așa fel ca naivii consumatori să creadă că scenetele de bătălii și războaie dintre ele ar fi… reale și benefice ”sclavilor fericiți”. Cea mai mare pondere extraparlamentară în distrugerea națiunii o are din 22 decembrie televiziunea prin care au intrat în țară și în existența fiecărei persoane toate relele posibile imaginate sau neimaginate din mocirla pestilențială a Capitalismului și Imperialismului. Scoasă total de sub controlul poporului, ba și al statului, televiziunea își permite să ofenseze tot ce a realizat Poporul bun și drept de-a lungul mileniilor, după exemplul Demolatorului-șef al presei, Ion Cristoiu –care a pus pe pagina întîi a ziarului său, ca editorial, poza ”scîrbavnicului mădular”, iar după vreo 20 de ani de hămăiri anti-democrate, stropșește, tușîndu-și intervențiile televizate, cu vorbele vechi de la ”Scînteia tineretului”: ”eu am rămas și sînt… comunist !” Alte exemple tipice de hămăitori, gata să te înhațe și să te devoreze, cum nici Goebbels nu reușea s-o facă, sînt mulți ”presari” anti-presă din zona scrisă, vorbită sau văzută, între care i-aș onora cu maximum de dispreț pe Cristian Tudor Popescu (strălucitor și vehement în verb satiric, pe cît este de anti-jurnalist), pe Mircea Badea și unul Barbu, cu prestație de circar și pe Firea Firoscoasă, cocoțată, ca dovadă că nu era om-de-presă, în gașca anti-partid PSD și peste primăria Capitalei; nu știu dacă funcționarii instituției mai rezistă să lucreze acolo… Nici nu mai avem cuvinte despre ”presa” specială din internet care a transformat această realizare tehnică extraordinar de importantă și valoroasă în dezmăț și dezastru universal, argument și dovadă de desăvîrșită mizerie, prin aceea că pătrunde –prin deja realizate două forme de Globalizare, religia și Limba Mondială- cu Răul cel mai mare în fiecare casă, în știința și conștiința fiecărui individ care știe (în general) literele, chiar fără să cunoască și cuvintele și fără să stăpînească scrisul… Regret, dar nu avem, după 22 decembrie, nici măcar un exemplu de titlu care să se încadreze noțional în termenul presă (cu excepția, pe care nu vreau s-o folosesc, a ziarelor și revistelor scoase de subsemnatul). 17 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu