luni, 30 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

22. SFP – maxima demență. Existența ”partidelor” suprastatale –o realitate în Imperiul European- este cel mai grav pas săvîrșit în direcția distrugerii statelor și națiunilor, mai ales că în nicio țară din Europa nu sînt definite Politica și Partidul, situație în raport de care nu se poate vorbi, în niciun caz, de democrație, aceasta lipsind cu desăvîrșire, dispariția ei reală fiind determinată de succesul (vremelnic) al complotului internațional contrarevoluționar din anul 73 e.d./ 1989. Dispariția statelor cu regim politic democrat –majoritare în Europa- a determinat incredibila transformare a partidelor comuniste din țările ne-democrate, mai ales cele mari (Franța, Italia, Spania) și, astfel, s-a asigurat prăbușirea, cu 150 de ani, a luptei pentru o societate democrată, pentru care se întrec în lălăială despre ”socialism” anti-comuniștii din partidele social-democrate, aceasta în condițiile în care, în toate țările, Puterea aparține burghezo-moșierimii și bancherilor, toți organizați național și inter-național, iar foștii ciocoi ”comuniști”, toți îmbogățiți, retrograzi și reacționari, sînt între aceștia și se ocupă de justificarea imperiului, a blocului militar fascist NATO, a religiilor, propunînd și adoptînd legi esențialmente anti-democrate și chiar fasciste, unii făcînd declarații oficiale de condamnare a ”Comunismului”, fără să înțeleagă și să definească termenul și, mai ales, fără să înceapă, în calitate de fost pecerist, cu mea culpa. După opinia mea, nici un pecerist n-ar trebui să aibă curajul și nerușinarea de a vorbi în public, decît după un text ca acesta (sau, poate, mai clar): ”Sînt pecerist, am contribuit la degradarea Socialismului, l-am trădat în 1989, sînt unul din ucigașii șefului nostru și Președinte al Republicii (cei 3.831.000), îmi dau seama de dezastrul produs de mine și, nefiind bogat, trăiesc numai din Muncă și vreau să mă întorc la convingerile comuniste. Există vreun Partid pentru mine, căci PCR a fost cu totul altceva”. Da, de la această bază, te putem primi în Partidul Comuniștilor În lipsa Internaționalei Comuniste, desființată criminal tocmai de conducătorii partidelor comuniste, care parcă turbaseră după cel de-al doilea război mondial, nimeni nu a orientat ideologic pe conducătorii comuniști, deveniți și conducători de stat în peste jumătate din țările Europei, spre definirea științifică a noțiunilor de bază în edificarea societății umane și democrate, Socialismul, toate lăsate la nivelul încropit în pripă în afara cunoașterii reale a societății democrate, care lipsea în totalitate (cazul lui Marx și Engels, ba chiar și al lui Lenin) și cu matrița turnată în forme impuse de războaie civile sau de intervenție agresivă din exterior și de dificultăți de tot soiul, la fel impuse din interior și din exterior (cazul lui Lenin, Stalin, Mao Țe-dun, conducătorii comuniști spanioli și greci ș.a.). În această situație de debusolare și anarhie, mințile ticăloase ale telectualilor, îmbogățiți fără muncă –dar care au învățat să citească și, din păcate, să scrie- au inventat tot felul de principii și teze care, evidențiind capacitățile lor intelectuale, vor să impună prostimii –așa numesc ei pe cei mulți, care le asigură cele necesare traiului îmbelșugat, luxul și desfrîul- proiecte de conducere a societății esențialmente anti-valorice, între cele mai de seamă fiind meritocrația și societatea fără partide. În multe țări, dar mai ales în Romînia, acest feluri de ”putere” sau guvernare sînt efective și eficiente de 27 de ani, țara neavînd partide, iar pe scena politică joacă ridicol și dezastruos numai găști de infractori, formate exclusiv din cei care se încadrează în categorie ”meritocrație”, fiecare ins fiind cu buzunarele burdușite de licențe, doctorate, docențe și cademii. Pentru oricine este evident că tocmai ”meritocrîncii” nu au ce căuta în politică, pentru că: 1. ei nu știu nimic despre politică, nestăpînind nici măcar o singură noțiune; 2. ei nu reprezintă decît un procent infim al populației (circa 1). Au însă în slujba lor pe telectuali (de tipul ”corifeilor” Patăpievici, Pleșuvu atavic, Pălitologu, Lichescu, Cătrănitu ș.a. ș.a), dar și pe ceilalți cam opt-zece procente. În concurență cantitativă -singura existentă în societățile antidemocrate (Sclavagism, Feudalism, Capitalism, Imperialism)- pentru a-și păstra privilegiile pe care le-au primit în timpul regimului democrat, în schimbul lălăielilor, au lansat cea mai stupidă teză pe care nici analfabeții nu pot s-o accepte: societatea fără partide, nepricepînd că, de fapt, aceea n-ar mai fi societate. Dar ei știu că doar o asemenea societate ar fi permisibilă pentru Globalizare. 29 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Niciun comentariu: