Cătușele Globalizării

17. Limitarea, apoi desființarea alegerilor. În toată perioada 1946-2016 s-a vorbit mereu despre alegeri, dar este foarte clar că în cei 70 de ani nu au fost alegeri nici o dată ! Cu două mici excepții, pe care le vom prezenta mai jos, care întăresc în fapt regula. Nici pînă în 1946, începînd din 1924, nu au fost alegeri și nici nu puteau fi (în aceste perioade 1924-1946 și 1946-2016) deoarece țara nefiind organizată politic, nicio clasă socială nu avea partid propriu care să o reprezinte în alegeri și apoi în Putere; toate ”partidele” existente și care puteau participa la alegeri, nedefinite corect reprezentau în realitate numai interesele burghezo-moșierimii. Pînă în 1944 exista și partidul democrat (P.C.R.) dar nu-i era permisă activitatea legală, iar cvasitotalitatea conducătorilor comuniști se afla în închisoare politică: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu și mulți alții. Intrînd la guvernare, cu puține fotolii, dar sub un Prim-ministru de orientare democrată, Dr. Petru Groza (deși era burghez), comuniștii au cîștigat alegerile din 1946 cu un procent zdrobitor, după care au asimilat în scurt timp PSD –inamicul numărul unu din toate timpurile și în toate locurile- și apoi au lichidat singurul aliat de nădejde, Frontul Plugarilor, care avea în frunte chiar pe șeful guvernului de largă concentrare democrată. Partidul Comunist Romîn n-a înțeles niciodată aceste două erori catastrofale și aceasta pentru că chiar conducătorii lui –ca și ai celorlalte partide comuniste, în primul rînd cele din țările cu regim politic democrat- n-au știut și nu le-a spus nimeni, de la Marx și pînă în acest moment, ce este Partidul, ce înseamnă Alegeri, ce înseamnă Democrație și mai ales Putere Democrată, așa cum toți lălăitorii peceriști, cei 3.831.000 și încă alții, care pretind că sînt comuniști, nu numai că nu știu nici astăzi conținutul noțional al acestor termeni, dar refuză să înțeleagă și chiar să te asculte, ba chiar să te audă… Iar sfătuitorul înțelept, care să strîngă, să tezaurizeze, să analizeze și să sintetizeze experiența tuturor partidelor comuniste -am numit Internaționala Comunistă- fusese desființată, ca rezultat al unor intrigi și acțiuni anti-comuniste pe care nimeni nu a putut sau nu a vrut să le înlăture… Din cauza acestei atitudini peceriste, nu au mai avut loc alegeri, totul fiind o mascaradă flancată, cel puțin, de amenințări și teroare, pentru a ascunde rezultate cumplitissime, precum, un simplu exemplu, procent de votare în unele localitățiu, de pînă la… 300 ! În acest climat eu nu am putut candida niciodată între 1965 și 1989, deși, cum spun chiar adversarii sau inamicii politici (peceriștii, eu nu am inamici personali) am avut cea mai bogată și multilaterală activitate, fără să iau în considerare pe cea profesională. Cele două mici excepții: 1. Pentru puțin timp (1946-1948), un an și cîteva luni, au continuat să existe două partide în afară de PCR (PSD și Frontul Plugarilor), apoi, tot pentru puțin timp numai Frontul Plugarilor; 2. În ultima perioadă a regimului democrat, pînă în 1989, cu cîteva excepții de candidați, care nu suportau dublură, se puteau nominaliza doi sau trei concurenți în aceeași circumscripție, aspect aparent foarte interesant, dar numai formal, deoarece toate aceste candidaturi aparțineau exclusiv F.D.U.S. (numit folcloric Frontul Dezbinării și Urii Socialiste). Nu am putut niciodată candida, cu toate eforturile mele, exclusiv în public, unde mi-am expus un program în prezența a 600 de participanți la Căminul cultural arhiplin, în prezența liniștită și chiar binevoitoare (după disputa publică am vorbit în deplin și reciproc respect și m-a felicitat) a preopinentului, Academician Alexandru Stanislau Codarcea, mare personalitate, profesor universitar, cercetător de mare renume în specialitate (geologie). P.C.R-ăul avea linia directoare falsă, așa cum o preluase de la V.I.Lenin, de păcălire vremelnică a Țărănimii și de înlăturare politică a celorlalte clase sociale, desființate mai întîi economic. Acum, în perioada Contrarevoluției, alegerile nu pot exista căci nu există partide, iar Globalizarea și-a expus deja cele două cerințe esențiale pentru a limita și apoi a desființa alegerile, prin înlăturarea prostimii de la urne căreia să i se pună două perechi de cătușe neruginibile: 1. Să aibă drept de vot numai cei care au o avere de cel puțin 100.000 de euro și 2. Acest drept să fie acordat numai… licențiaților. Cei care nu pot citi bine diplomele și abia își silabisesc lucrările de licență superbe (realizate prin sistemul copipaste) s-au bucurat că propunătorii (mari personalități parlamentare și gagademice) nu au ridicat ștacheta la nivel de doctorate… 24 ianuarie 100 e.d./ 2017, Trăiască Unirea (chiar de-ar plesni tovarășul Dodon) ! Prof. Gheorghe Ungureanu