Timp de 60 de ani, Egiptul a fost principalul obstacol african în calea expansiunii imperialismului și fascismului anglo-american, ceea ce a determinat o majoră schimbare radicală nu numai în Africa, ci în întreaga lume.
Mișcarea energică, cu efect rapid și total, avîndu-l în frunte pe colonelul Gamal Abder Nasser și aducînd Egiptului nu numai premiza evoluției interne moderne și democratice, dar și independența față de terorismul și fascismul occidental, a constituit șansa epocală a țării precum și modelul pentru ieșirea tuturor statelor lumii din cloaca otrăvitoare a colonialismului.
Trădarea Gîrbaciovului a făcut posibil șirul de comploturi anti-naționale și anti-democratice din Europa de Centru și de Est din anul 73 e.d. (1989), culminînd cu războiul internațional împotriva Romîniei, în care au fost măcelărite 1.600 persoane, în frunte cu Președintele Republicii și soția sa, pentru satisfacția lepădăturilor peceriste, instruite și asigurate din timp pentru a-și îndeplini misiunea de înaltă trădare și incredibile crime abominabile.
Apoi au fost măcelărite conducerile democrate din Albania (revenită la Putere) și din Iugoslavia, cu arestarea banditească și asasinarea Președintelui Slobodan Miloșevici, sub cupola ilegalei instituții fasciste internaționale, T.P.I.
Alte țări au fost arate cu bombe, din pricini mîrșave de acaparare a bogățiilor și a teritoriului (Panama) sau pentru alungarea regimurilor politice patriotice, cu evoluții democratice (Somalia, Irak, Afganistan).
Le mai stau în cale fasciștilor unele Puteri nucleare, de care le e teamă să se atingă, Godzilele limitîndu-se la amenințări verbale și scenarii pe tabla de șah:Iran, Coreea Democrată, India, Pakistan; pe toate le-ar zdrobi, căci bestiile nu suportă democrația și nici independența sau puterea altora...
Și-au vîrît fasciștii coada de diavol în multe țări din Africa și Asia, au reușit pe ici-pe colo, dar există o mare țară puternică și hotărîtă, rezistentă și dîrză în apărarea propriei organizări și a independenței - Egiptul. De aceea brontozaurii, în frunte cu Bușiblerii fasciști turbează și trec la aplicarea scenariilor cunoscute, practicate în zeci de țări, pentru aceasta folosindu-se de partea cea mai instabilă și lipsită de viziune matură și auto-conservatoare -studențimea- pe care o incită la debandadă, anarhism și violențe, iar slugoii Bușiblerilor abia așteaptă să se bucure de arginții trădării.
Ceea ce fac studenții în Egipt, ca și în alte părți, este aberant și cu grave efecte multiple împotriva poporului și chiar a circarilor înșiși, atîta vreme cît autorii dezmățului au drept să se organizeze politic și să acceadă astfel la Putere, pe calea legală a alegerilor, ci nu prin violențe.
Autoritățile legale ale țării au misiunea, asumată constituțional în fața poporului, de a înnăbuși acțiunile demențiale de distrugere a ordinii stabilite în stat, prin orice mijloace, inclusiv folosirea forțelor armate; cine recurge la violență, deși are căi legale de luptă politică, merită să fie strivit de către autoritatea legală a statului.
De aceea dorim și-i urăm Președintelui Mubarak să nu-și precupețească niciun efort, inclusiv gloanțele, pentru a-și apăra Poporul și ordinea instituită legal, aceasta fiind îndatorirea sa fundamentală.
Pentru supremația legii și înlăturarea violențelor ! Toți simbriașii diavolului trebuie să știe și să nu uite că strada ucide politica !
31 ianuarie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU
7 comentarii:
Domnule Ungureanu,
Sunteţi într-o gravă eroare, sprijiniţi involuntar, cred, imperialismul americano-sionist. Egiptul este cel mai loial, servil, şi lipsit de demnitate aliat al SUA şi al Israelului în lumea arabă. Egiptul ca şi România este în prezent o colonie a Vestului, scena unei exploatări sângeroase a populaţiei orchestrate de politicile dictate de FMI regimului Mubarak care nu au alt rezultat decât transferul de bogăţie de la mase către băncile şi corporaţiile multinaţionale din Vest.
Revolta legitimă a populaţiei îndreptată contra lui Hosni Mubarak, exponentul imperialismului american la Cairo, trădător al cauzei palestinienilor şi al întregii lumi arabe prin sprijinirea ruşinosului tratat de pace egipteano-israelian de la Camp David 1978 este o revoluţie antiimperialistă de o însemnătate maximă.
Smulgerea Egiptul din sfera dominaţiei americane, urmând exemplul Iranului care a ieşit de pe orbita imperialismului american în urma revoluţiei islamice a lui Komeiny în 1979, ar da peste cap toate planurile de dominaţiei ale Vestului şi ale sioniştilor în Orientul Mijlociu bogat în petrol, ar ajuta enorm cauzei poporului palestinian asuprit, ar crea mari dificultăţi americanilor şi NATO pe fronturile din Irak şi Afganistan, ar fi un mare pas înainte pe calea dezrobirii marelui popor arab din chingile dominaţiei neo colonialismului occidental.
Tovarășe Florian Liviu,
Cred că sînteți total neavizat în politică, ori sînteți susținător al burghezo-moșierimii sau servitor al acestor categorii sociale.
În ce mă privește, ar fi prima dată, după mai bine de jumătate de secol, cînd m-aș înșela...
Vă sugerez o probă de foc pentru verificare certă: cine conduce așa-zisa ”revoluție” din Egipt ? Este Partidul Comunist în fruntea ”revoluționarilor” ? Dacă răspunsul dv. este ”da”, sînt bucuros să accept că este vorba de revoluție și că dv. aveți dreptate. V-aș fi recunoscător dacă mi-ați recomanda surse de informare, dar rezonabile, nu din Romînia, unde presa nu face decît dezinformare !
Cu urări de bine !
1 februarie 95
Prof. Gheorghe Ungureanu
Daca partidul comunist este sau nu in fruntea unei revolutii este foarte important pentru a determina caracterul SOCIALIST al unei revolutii. Dar nu este deloc important pentru a determina si caracterul ANTIIMPERIALIST al unei revolutii. Revolutia islamica din Iran din 1979 a fost una clar BURGHEZA dar in aceeasi masura a fost si una ANTIIMPERIALISTA. Burghezia poate fi si ea antiimperialista pentru simplul motiv ca este condusa dupa interesul profitului, iar jugul burgheziei imperialiste americane si israeliene impiedica burghezia nationalista egipteana sa obtina profituri suplimentare.
Radu Florian
In occident nu sunt revolutii, parerea mea, ci rascole. Oameni nu sunt ın strada pentru ca sunt simpatizanti socialişti ci pentru ca nu mai suporta jugul imperialist şi nu au papa.
Nu e vorba de nici un partid comunist ci de puhoi,atat.
Sara buna tuturor,
Domnule profesor Ungureanu,
Ca un popor să ajungă să viseze la socialism trebuie ca mai înainte să-şi câştige independenţa, să fie suveran pe destinul său istoric, să fie neatârnat.
În ţările arabe singura forţă politică organizată, sprijinită de mase, capabilă de luptă cu şanse reale de succes este mişcarea islamistă. Nu este nimic rău în asta sau de condamnat. Condiţii social-istorice obiective au condus la acest rezultat.
În Iran, stat ce s-a eliberat în 1979 de sub dominaţia neo colonială americano-britanică, sub guvernarea regimului islamic instaurat de Komeiny, nivelul de viaţă al proletariatului s-a îmbunătăţit considerabil.
Revoluţia antiimperialistă este o etapă, un pas intermediar, absolut necesar unui popor în drumul său către socialism. Aceasta este învăţătura lui Lenin.
În Egipt regimul reacţionar al lui Mubarak se opune unei astfel de evoluţii dorită acum de majoritatea covârşitoare a poporului Egiptean. Pentru a vă face o idee despre mizeria şi exploatarea sângeroasă care domneşte acum în această mare ţară cu un popor ce numără aproximativ 80 de milioane de locuitori sub guvernarea pro sionistă şi pro occidentală a lui Mubarak, aflaţi, vă rog, că peste 20 de milioane de egipteni trăiesc în pragul sărăciei negre cu aproximativ 2 USD pe zi.
Cu multe alte prilejuri, începând din anii 80, stânga radicală şi mişcările islamiste s-au sprijinit reciproc în lupta contra marelui inamic comun: imperialismul americano-sionist. Un exemplu viu în acest sens este Roger Garaudy.
Mult succes în activitatea dvs. !
Cu scuzele de rigoare tovaraşe Florian,am şi eu cateva nelamuriri,daca sunteti dragut.
Statul İranian la ora actuala sta pe picioarele sale ori pe picoarele imperialiste?
De ce lideri care ınfiinteaza sindicate independente sunt arestati şi omorati?
De ce sindicatele se numesc consilii islamice?
De ce ın İran greva este interzisa?
Eu cred ca este doar un rasboi religios ce nu are de'aface cu socialismul.İranul nu vrea libertate ci "şeriat",nu ştiu cum se traduce:( Sharia oare?
Va multumesc.
@artisticcomunism
Iranul este fără doar şi poate o dictatură religioasă, o ordine în esenţă capitalistă, temperată întru-câtva de legislaţia islamică care condamnă dobânda şi pune mare preţ pe zakat (cedarea între 2,5 şi 5 procente din avere comunităţii)
În Iran libertăţile democratice sunt suprimate, militanţii marxişti reprimaţi cu cruzime, desigur nu suntem de acord cu asta, condamnăm asta -în Iran au fost câteva gherile marxiste care spre cinstea lor s-au opus armat şi cu preţul vieţii regimului islamic-, dar Iranul se opune extinderii imperialismului american în regiune şi prin asta serveşte involuntar cauza proletariatului de pretutindeni, cauza revoluţiei mondiale.
Imperialismul american, datorită forţei sale militare uriaşe, datorită influenţei politice, financiare, economice este principalul şi cel mai de temut duşman al cauzei socialismului, oriunde s-ar ivi el pe glob.
Imperialiştii americani, au reuşit după decenii de luptă necurmată, sprijiniţi şi de coloana a cincea din interior, să sugrume primul stat al muncitorilor şi ţăranilor de pe planetă, speranţa proletarilor şi dezmoşteniţilor de pretutindeni: Uniunea Sovietică.
Tot imperialismul american a reuşit să deturneze China de pe drumul socialismului.
Acum se pregătesc să sugrume Venezuela şi odată cu ea toate mişcările socialiste autentice din America Latină.
Duşmanul cel mai mare al comunismului, al clasei muncitoare internaţionale este imperialismul american.
Slăbirea, îngrădirea s-a prin evadarea din lagărul imperialist a diverse state, a lumii arabe în particular cu imensele sale resurse financiare şi petroliere, nu poate fi decât un imens serviciu adus cauzei comuniste şi muncitoreşti internaţionale.
Încartiruit în propriile sale graniţe, fără putinţa de a exploata ale popoare sau resurse planetare ce nu îi aparţin, deposedat de sistemul său de spoliere neo-colonial, Occidentul s-ar îndrepta către o revoluţie socialistă în mai puţin de o decadă.
Concluzie:implozia lumii occidentale în revoluţie socialistă este nemijlocit legată de destrămarea sistemului neo-colonial.
Trimiteți un comentariu