Tezele Preşedintelui Comunist (VII)

MEDIEREA între Stat şi Societate este cea mai de seamă funcţie pentru Preşedintele Comunist, căci Statul va continua, o vreme, cu un Parlament retrograd şi reacţionar, exprimînd şi apărînd interesele de clasă şi personale ale infractorilor, să fie MAŞINĂ DE IMPUNERE A VOINŢEI BURGHEZIEI ŞI MOŞIERIMII, ridicată la rang de lege, împotriva claselor sociale fundamentale, Clasa Muncitoare şi Ţărănimea, a maselor populare exploatate, umilite şi pauperizate întru folosul privilegiaţilor interni şi a sugrumatorilor externi.
Preşedinţii pre-democraţi (şi anti-democraţi), toţi pecerişti remarcabili, ca număr fiind trei -Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu- nu au avut preocupări privind această funcţie, căci la dumnealor Societatea nici nu exista; telectualii poltroni, de strălucită expresie şi prestaţie peceristă, le-o serviseră în sintagma opacă, de natură oligofrenică, "societatea civilă" care, practic, întărită cu "cercul lor de legi", era materializată în sute şi mii de ONG-uri... guvernamentale, hrănite cu fonduri imense asigurate din buzunarul găurit al bieţilor contribuabili sau de la cancelaria Imperiului European, tot pe seama aceloraşi bieţi, împotriva cărora acţionau umplînd, zi şi noapte, toate ecranele "tembelizoarelor", care au, din 22 decembrie 1989, o singură misiune: ventuzarea tuturor pentru tîmpitizarea maselor populare.
Preşedintele Comunist va evidenţia şi va media, deschis, fără nici un secret, între toate elementele aflate în conflict, din toate domeniile; după cel politic, prezentat în articolul precedent, ne referim la domeniul economic, unde Preşedintele Comunist va evidenţia pentru alegători faptul că o mică minoritate se îmbogăţeşte prin furt şi violenţe în dauna marii majorităţi, că "piaţa" cea mult trîmbiţată de Capitalism este un "tabu" politic pus exclusiv în mîna infractorilor ş.a.m.d. De la înălţimea dreptului (şi datoriei de mediere) Preşedintele Comunist va bloca dictatul arbitrariului, al speculei şi al concurenţei cantitative, determinînd impunerea concurenţei reale, calitative.
Pîrghiile concurenţei CALITATIVE, în condiţiile menţinerii regimului anti-democratic capitalist, ar fi două, pe care, prin medierea sa, le-ar putea impune Preşedintele Comunist economiei capitaliste, obligîndu-o la acceptarea calităţii, pentru ocrotirea populaţiei defavorizate (de circa 90 % din total): 1. Preţ unic la toate produsele -şi imediat va spori calitatea, vor fi eliminaţi pungaşii de tot soiul şi intermediarii, asigurîndu-se aşa-numitul, ridicol, trai decent, şi 2. Ecart unic maximal de 1 % pentru orice fel de bănci (toate fiind libere să funcţioneze, fiind sistem capitalist) -şi imediat se va înviora întreaga economie şi se va stopa îmbuibarea tăietorilor de cupoane. Întreaga societate va şti atunci că ţara are la cîrmă UN STÎLP AL ECHILIBRULUI.
Tot astfel se vor rezolva toate conflictele existente sau previzibile, din domeniile enunţate sau din altele. Mă voi mai referi, pe scurt, numai la unul care priveşte învăţămîntul, profund afectat, în sens negativ, după 1989, înlocuit, de fapt şi "de jure" cu un sistem de dresaj despoto-ecleziastic, uşor de manipulat de prăvălii unde se cumpără hîrtii de licenţe, doctorate şi "meşterate"... Un Preşedinte Comunist va face uz de întreaga sa competenţă constituţională pentru a stopa creşterea boticului buticarilor printr-o simplă normă propusă în lege, eventual chiar în Constituţie: absolvenţii învăţămăntului privat NU se pot angaja pe posturi în sistemul organelor de stat !!! Cu alte cuvinte, te califici ca medic în privată, chiar fără să treci prin ţară, poţi lucra ... la privată, ci nu la Stat !
Şi, fiindcă a venit vorba de Sănătate, aceasta ar trebui să fie PROBLEMA DE STAT NR. 1 privind pe fiecare cetăţean, fiind necesare extinderea, aprofundarea, creşterea rolului Statului în acest domeniu, cel puţin atîtea zeci ori sute de ani pînă cînd fiecărui cetăţean nu-i va fi imposibil să solicite orice serviciu şi orice tratament medical pentru apărarea sănătăţii şi a vieţii sale şi a familiei lui.
Preşedintele Comunist, ca să mai luăm un exemplu, nu va permite ca nişte funcţionari incalificabili, profesional şi moral, de la Casele de pensii să-i poarte pe drumuri lungi şi dezastruoase pe circa 99 % dintre solicitanţii de bilete de tratament (care dispar în progresie geometrică în fiecare an !) la sediul instituţiei, deşi aceasta le-ar putea rezolva foarte bine cererile -şi rapid- cu numai 1 % din cheltuiala bieţilor pensionari transformaţi în "cerşetori" ai drepturilor constituţionale, în văzul figurilor rînjinde ale Preşedintelui şi politicienilor pecerişti actuali.
Preşedintele Comunist va antrena în actul medierii întreaga populaţie a ţării, în raport de circarii postdecembrişti care au "mediat" numai între infractorii din primele (numeric) găşti politice. Din 2008, de exemplu, numai patru găşti, numite "partide" au intrat în Putere, acestea avînd, toate la un loc, mai puţin de 20 % din voturile exprimate; celelalte pînă la 36 % au fost contra lor, iar grosul votanţilor -64 %- nu a fost la vot.
Preşedintele Comunist va atrage la vot pe toţi cei 85-90 % din votanţi şi, în plus, va avea dialog şi va media cu partidele şi grupările politice majoritare, ci nu numai cu cei puţini. În prezent există înregistrate 45 de partide, dar Preşedintele şi toţi cei din cloaca politică, nu au vreun dialog cu 41 din ele, dar eliberează din desagă vorbe goale despre ... democraţie ! Şi îşi permit aceasta pentru că bunăstarea tuturor oamenilor muncii, asigurată în timpul regimului democrat, a făcut posibilă tîmpitizarea, în primul rînd a telectualilor, prin televizoarele puse de Socialism în fiecare locuinţă, şi aceasta asigurată tot atunci. Preşedintele Comunist va aduce la biroul său de lucru, zilnic, pe reprezentanţii Muncitorilor şi Ţăranilor, dar şi pe cei ai Burghezilor şi Moşierilor, însă în raport de cîţi sînt ei în societate, astfel se vor pune bazele revenirii la Democraţie.
Pentru asta, însă nu trebuie să uităm: Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat comunist la alegerile prezidenţiale.
15 august 93