duminică, 23 august 2009

23 August 1944 - importantă Zi Naţională

În timpul regimului democrat, ziua de 23 august era sărbătoarea naţională, cu explicaţia de "zi a eliberării de sub jugul fascist".
Cînd regimul democrat a fost înlăturat prin crimele şi asasinatele din decembrie 1989, entităţi otrăvite au declanşat atacuri, unele furibunde, împotiva acestei zile şi au fost necesari mulţi ani pentru clarificări parţiale.
Proclamată de putredul regim monarhic străin, e drept, sub influenţa forţelor democrate, în frunte cu Partidul Comunist, şi a Aliaţilor învingători, denunţarea alianţei cu Germania fascistă şi apoi alipirea armatei noastre la victorioasa Armată Roşie, a fost un pozitiv fapt istoric de mare importanţă, cu consecinţe remarcabile (dar neremarcate de deţinătorii titulari, din documente, ci nu şi de pe front ai Victoriei, între care aveam un loc de frunte, în sacrificii, pentru noi, şi succese pentru învingători !)
Ceea ce era însă, total necorespunzător adevărului istoric, se referă la explicaţia sărbătorii ca "zi a eliberării de sub jugul fascist", deşi în realitate Romînia nu s-a aflat sub jugul fascist (german, căci la acesta se referă sintagma), chiar dacă părţi ale teritoriul naţional au cunoscut un jug fascist (maghiar), dar aceste teritorii erau ocupate de un stat străin, faţă de care nu statul Romînia se afla "sub jug"; de altfel, fără îndoială, exprimarea se referă exclusiv la Germania.
Aveam de multă vreme convingerea că P.C.R. va trebui să reanalizeze principial, axiologic, problema Zilei Naţionale, care, ar trebui, cel puţin în cazurile fostelor ţări sparte în mai multe bucăţi, să fie, întotdeauna ZIUA REALIZĂRII UNITĂŢII NAŢIONALE. Căci aceasta îmi apare cea mai importantă, chiar şi înainte de zile ale eliberării, deoarece chiar sub ocupaţie, mai de preţ este UNITATEA !
De la această opinie pornind, am scris în timpul Socialismului un memoriu adresat conducerii de stat, organului de Putere -Marea Adunare Naţională- în care am propus şi am motivat de ce fac această propunere, ca să fie declarată ZI NAŢIONALĂ 1 DECEMBRIE, cu trimitere la 1 Decembrie 1918 cînd, pentru prima dată de la Vlad, Regele Daciei Unite (sec. 11-12), partea rămasă din străvechea Dacia s-a aflat într-un singur stat, Romînia.
Nu am primit răspuns, dar am participat, cu mare dublă satisfacţie la PRIMA SĂRBĂTORIRE A ZILEI NAŢIONALE DE LA ALBA IULIA, 1 DECEMBRIE 1990, ca membru al delegaţiei oficiale a judeţului Argeş.
Remarc, chiar dacă tot ciocoii pecerişti (numindu-se altfel) au făcut aceasta, că declararea zilei naţionale la 1 Decembrie este SINGURA REALIZARE (în sens pozitiv) a CONTRAREVOLUŢIEI ANTISOCIALISTE, ANTIPOPULARE ŞI ANTINAŢIONALE condusă de fruntaşii pecerişti, autodeclaraţi, cu neruşinare,... marginalizaţi de către bravul Preşedinte al Republicii Socialiste, Eroul-Martir Naţional, Nicolae CEAUŞESCU.
Trăiască Ziua Naţională, 1 Decembrie ! Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
23 August 93

5 comentarii:

venceremos spunea...

Excelent articolul dvs. tovarase, va felicit. Ati punctat elemente esentiale si care de multe ori sunt trecute cu vederea. Cu stima, tov. Ionescu

Anonim spunea...

Moshu mai traiesti?

Mihai spunea...

Dvs spuneti ca cei 3 mil de peceristi l-au tradat pe marele conducator. Dar ceausescu era chiar seful partidului, pecerist si el (chiar seful peceristilor). Deci toti peceristii sunt rai dar seful lor suprem era extraordinar? Ceva tare ciudat aici.

Pentru Socialism ! spunea...

Mulţumesc, tovarăşe Ionescu ! Fiindcă vă interesează, aştept sugestii, propuneri, întrebări.

Pentru Socialism ! spunea...

Tovarăşe Mihai,
Nu spun eu aspectele pe care le-aţi citit şi la care se referă întrebările dv. Evenimentele contrarevoluţionare din 14-26 decembrie 1989 ni le-au pus în faţa ochilor, iar cei 20 de ani de atunci au confirmat, fără nicio excepţie. NICI UNUL din cei 3.800.000 de pecerişti n-a acţionat după cum jurase; ba, toţi au huiduit în cor: ei NU AU FOST COMUNIŞTI. Dacă veţi înţelege aceasta, veţi vedea că nu mai e nimic ciudat !
Prof. Gheorghe UNGUREANU
18 septembrie 93