RESPECTAREA CONSTITUŢIEI,de către autorităţile publice, la care trebuie să vegheze Preşedintele Republicii, este prima atribuţie prevăzută în legea fundamentală, după elementele care definesc funcţia Preşedintelui: reprezentarea Statului, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării (despre care am vorbit în cele patru articole precedente).
Datoria de a veghea la respectarea Constituţiei de către autorităţile publice (adică de stat) şi buna funcţionare a acestora evidenţiază un element specific deosebit al funcţiei prezidenţiale care ar ţine de caracterul de PUTERE, deşi Preşedintele este un organ executiv. Dar Puterea nu poate şi nu trebuie să fie controlată de Executiv, de Administraţie, rezultînd că, chiar dacă legea supremă nu grăieşte, această atribuţie îl defineşte pe Preşedinte ca Putere parţială; de altfel, redactorii Constituţiei au introdus, cu sau fără ştiinţă, multe confuzii şi erori impardonabile, cum ar fi tocmai cea care vorbeşte de "puterile" statului, formulare care nu este permisă nici elevilor de gimnaziu...
În Stat, în orice stat, nu există decît O PUTERE -legislativă- iar celelalte două categorii de organe -ADMINISTRAŢIA şi JUSTIŢIA- sînt FORŢE SUBORDONATE PUTERII, cu atribuţii de executare în concret a voinţei Puterii impusă prin legi (în cazul Administraţiei) sau de soluţionare a încălcării normelor de către persoane juridice sau fizice (Justiţia).
Preşedintele Comunist va porni în datoria sa de a veghea la respectarea Constituţiei de la clarificarea interpretării corecte a textului, înlăturînd, chiar prin propuneri "de lege ferenda", citata confuzie periculoasă care ar putea genera un pericol catastrofal prin inducerea ideii că cele trei organe ar fi egale şi că, toate, ar fi creatoare de drept, ceea ce este inadmisibil "de jure", iar Preşedintele Comunist şi-ar exercita imediat rolul de mediere, aspect valabil şi în relaţiile -care în regimul politic ne-democrat din Capitalism ar putea fi mereu tensionate şi dereglate- dintre Stat şi Societate.
Confuziile însă, despre care vorbeam, nu permit Preşedintelui ca în textul actual al Constituţiei să găsească şi modalităţile concrete şi eficiente de mediere; de aici rezultă necesitatea imperioasă a îmbunătăţirii textului constituţional, chiar păstrîndu-se caracterul actual, în general ne-democrat.
Interpretarea funcţiei prezidenţiale ca Putere parţială nu este lipsită nici de justificare şi nici de temeiuri, avînd în vedere că Preşedintele are pentru sine cele mai multe voturi faţă de orice altă persoană fizică şi juridică, deci o legitimitate mare, care poate ajunge, la un Preşedinte comunist chiar la cota de 85-90 % din voturi (după cum am văzut şi în cazuri de candidat al dreptei cotat însă, din eroare premeditată, a fi de stînga)...
Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU,
posibil candidat comunist la alegerile prezidenţiale.
13 august 93
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu