MEDIEREA între organele statului (numite, absolut impropiu, în Constituţie "puterile statului"), precum şi între Stat şi Societate, este în fapt cea de-a doua funcţie dată Preşedintelui; nu putem considera o funcţie aparte obligaţia -şi dreptul- de a veghea la respectarea Constituţiei şi pentru alte entităţi decît organele statului, deoarece de alte persoane (juridice şi fizice) se ocupă Administraţia şi Justiţia.
O clarificare se impune referitor la conţinutul noţional al termenului "societate". Ce înţelegem prin aceasta cînd vorbim de funcţia Preşedintelui de mediere ? Textul Constituţiei tace, fiind în mod conştient şi premeditat construit astfel, esenţialmente opac, deoarece, într-un enunţ clar, ar fi trebuit să se prezinte cuvîntul Democraţie, care lipseşte cu desăvîrşire, ostentativ, în toate cele 22 de articole despre Preşedintele Republicii, dintr-un total de 152 de articole (cum, de altfel, lipseşte şi vorba "Republică", folosită doar ... o singură dată în toată Constituţia, cu explicaţia evidentă, pentru orice neavizat, că ar fi fost copleşitor de supărătoare pentru Contrarevoluţie, prin ceea ce ar fi sugerat, în opoziţie cu esenţa despotică, retrogradă şi reacţionară a guvernării post-decembriste).
Să notăm că, în "compensare", vorba (goală !) cel mai des folosită, numai ca vorbă,ca simplă vorbă, după 22 decembrie 1989 este chiar ... DEMOCRAŢIE !!!
Aşadar, între ce elemente ale societăţii va media Preşedintele Comunist (că cei pecerişti nici nu vor să audă de această funcţie !) ? Pentru a răspunde corect şi corespunzător în chipul cel mai înalt trebuinţelor societăţii, este necesar să prezentăm (cum ar fi trebuit s-o facă şi Constituţia, dacă ar fi fost ... democrată !) care sînt elementele componente ale Societăţii, în primul rînd din punct de vedere politic, apoi economic, social, etnic, profesional, cultural, specific de muncă şi de viaţă, starea de sănătate, vîrstă etc.
Cea mai importantă şi eficientă structură a Societăţii, într-un stat normal, este organizarea politică, aşadar existenţa Partidelor Politice şi atribuţia de mediere pe care o are Preşedintele. Dar la noi, deşi s-au organizat sute şi sute de "partide" după 22 decembrie 1989 -înregistrate oficial sau refuzate de "justiţia" contrarevoluţionară- niciodată un Preşedinte nu a avut vreun dialog cu altele decît cele prezente în parlament (care, toate la un loc, reprezintă mult sub 50 % pe votanţii existenţi) ! Dispreţul "justiţiei" şi al Preşedinţilor pecerişti manifestat faţă de partidele politice defineşte în chipul cel mai riguros caracterul anti-democratic al regimului politic post-decembrist. În opoziţie cu aceştia, Preşedintele Comunist va avea permanent dialog cu TOATE PARTIDELE POLITICE, pentru care va propune şi o definire obligatorie în textul constituţional, în sensul că Partidul trebuie să declare ce clasă ori categorie socială reprezintă. Iar pentru a înlătura absoluta discriminare post-decembristă, Preşedintele Comunist va milita, chiar prin funcţia de mediere, ca partidele politice să fie înscrise de ALT ORGAN DE STAT, OBLIGATORIU DIN AFARA JUSTIŢIEI şi numai cu un număr simbolic de fondatori (10-15), validarea fiecărui partid politic fiind dată exclusiv în seama urnei de vot.
Pentru a se înlătura definitiv posibilitatea săvîrşirii de ridicole abuzuri aberante de proporţii cosmice, ca cel tismăneano-băsescian din 2006, cînd s-a condamnat, în stil de circ, o vorbă în locul ciocoimii peceriste, Preşedintele Comunist va propune şi susţine ca TOATE ABUZURILE PECERIŞTILOR SĂ FIE EVIDENŢIATE ŞI ANALIZATE TEMEINIC ŞI DEPLIN, iar peceriştii să nu aibă dreptul de a fi înscrişi în alt partid decît cel propriu al lor - P.C.R., şi aceasta pentru cel puţin o sută de ani !!!
În acelaşi stil conceptual se pune problema medierii vizînd Sindicatele, a căror organizare adevărată va fi susţinută de Preşedintele Comunist, spre a se lichida actuale comandouri guvernamentale anti-sindicale, precum şi cu privire la organizaţii şi asociaţii de diferite feluri.
Toate celelalte domenii -a căror menţionare am făcut-o mai sus- vor fi avute în vedere pentru reala şi eficienta punere în scenă a funcţiei de mediere pe care ar exercita-o, cu solicitudine şi competenţă, Preşedintele Comunist.
Pentru a fi aşa, oamenii muncii care deţin Puterea Puterilor -NUMĂRUL- sînt aşteptaţi să fructifice oferta noastră, constînd în disponibilitatea de a-i reprezenta la alegerile prezidenţiale.
CEI MULŢI pot şi trebuie să aibă ROLUL HOTĂRÎTOR !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, posibil candidat la alegerile prezidenţiale.
14 august 93
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu