vineri, 15 august 2008

Soarta Capitalismului: dispariţia !

Mă "ceartă" unele persoane -care se prezintă a fi comunişti- pe tema "cumsecădeniei" mele, în conţinut şi formă, faţă de adversarii şi, mai ales, faţă de duşmanii noştri, ai comuniştilor, reproşîndu-mi, pe această bază, vina pentru lipsa succeselor comuniste, inclusiv ale Partidului Comuniştilor şi mi se cere -pe motivul că numai aceasta ar fi adevărata poziţie comunistă- să ne exprimăm dur, cu cele mai veninoase cuvinte, la adresa tuturor care nu sînt comunişti şi, mai ales, a anti-comuniştilor declaraţi.
Îi înţeleg pe aceştia (privind poziţia lor), dar le precizez că ei nu sînt comunişti (adaug, pleonastic, adevăraţi, căci comuniştii nu pot fi decît adevăraţi !), ci au fost, sînt şi vor fi numai anti-comunişti, atît cei cu carnet, cît şi cei fără carnet, dar toţi pecerişti, deci anti-comunişti, aceasta însemnînd că au fost ghiftuiţi, încărcaţi de privilegii, în timpul regimului democrat, ceea ce continuă -şi chiar la nivel superior- acum, în regimul post-decembrist, feudalo-ecleziastic şi sclavagist.
Dovada, evidentă pentru oricine, iat-o (şi mă refer numai la subsemnatul, spre a nu lăsa loc pentru dubii şi supoziţii): peceriştii au fost şi sînt stăpîni exclusivi peste tot ce mişcă în ţară, din 6 martie 1945 şi pînă la 15 august 2008, ei m-au băgat la puşcărie politică, necondamnat, şi m-au "judecat" după liberare, ei mi-au jefuit abuziv apartamentul -nerestituit pînă astăzi, data consemnată- ei mi-au cotropit pămîntul pînă în 22 decembrie 1989, iar pînă astăzi mi-au cotropit (prin bestiile peceriste de la Primărie şi de la Prefectură) tot ceea ce mai rămăsese al meu şi al satului, ei mi-au confiscat abuziv manuscrisele literare şi politice, ca şi puşca de vînătoare şi muniţia -nerestiutuite pînă astăzi- ei refuză să-mi acorde drepturile de deţinut politic, de revoluţionar şi de victimă a represiunii peceriste, deşi posed hîrtiile oficiale care îmi conferă, legal şi temeinic, aceste calităţi...
Nu mai menţionez nenumărate multe alte aspecte ale represiunii din perioada 6 martie 1945 - 15 august 2008...
Aceste entităţi nu pot pricepe că nu prin lătrat vom ajunge la Putere şi nu prin muşcat ne-o vom menţine: trebuie s-o cucerim şi s-o consolidăm prin confruntare electorală liberă, iar pentru aceasta trebuie să ne înscriem în PARTIDUL COMUNIŞTILOR şi să umplem toate listele de candidaturi cu numele Ţăranilor şi Muncitorilor, fără să-i hulim şi, mai ales, să-i excludem pe adversarii noştri -burghezi, moşieri, stăpîni de sclavi- şi nici chiar pe inamicii noştri ireductibili - ciocoii pecerişti.
Luptîndu-ne cu ceea ce este specific Omului -cuvîntul- într-o confruntare corectă, vom învinge, iar după ce obţinem victoria, deţinînd majoritatea confortabilă în Putere, vom consolida libertatea adversarilor noştri pentru a-i putea "nimici" la Sfînta Urnă, după ce, liberi, îşi vor arăta depli goliciunea condamnabilă, ceea ce niciodată nu vor face peceriştii, ascunşi în piele de burghezi, moşieri, stăpîni de sclavi ori slujitori ai religiilor antinaţionale...
De aceea, pentru că nu acceptă prezenţa noastră, a comuniştilor, ca adversari, capitaliştii nu au altă şansă decît dispariţia, deoarece ascund esenţa -exploatarea maselor populare şi asuprirea naţională- iar tot ce este ascuns -şi ascunzătorul- vor dispărea !
Niciodată nu va scăpa de acest sfîrşit Capitalismul, aşa cum nu au scăpat nici celelalte orînduiri pre-democratice.
Socialismul, spre deosebire de aceste societăţi antedemocratice, este singura societate liber, conştient şi democratic asumată de comunitatea care are exerciţiul votului pentru desemnarea Puterii. Numai dacă nu există accesul la acest exerciţiu, se pune problema altor căi de accedere la Putere, dar Puterea nu poate aparţine decît celor mulţi, dacă vorbim de o societate democratică.
De aceea, jos Capitalismul (prin organizare politică) şi Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
NB. După cum mi se cere, voi reveni complectînd tema cu partea a II-a, la sugestia unor tovarăşi, cărora le mulţumesc. Dar nu pot şterge comentariile, chiar neconforme cu poziţiile noastre; tocmai în aceasta constă superioritatea noastră (pe care vrem, explicit, s-o cunoască Muncitorii şi Ţăranii).

Niciun comentariu: